UNIONIŞTII AU ORGANIZAT PODUL DE FLORI ŞI AU PORNIT SPRE BUCUREŞTI

Marşul lui Ştefan cel Mare a intrat în linie dreaptă. Cei o mie de tineri care au pornit pe jos din Chișinău spre București pentru a cere Unirea, au trecut în această dimineață podul feroviar de la Ungheni, unde, într-o reeditare a celebrelor „Poduri de Flori”, au fost întâmpinați de românii aflați pe malul drept al Prutului.

Mai departe, participanții la marș vor pleca duminică, 12 iulie, din gara Iași, spre capitală, cu Trenul Unirii – INTERREGIO 1662, care va opri în Vaslui, Bârlad, Tecuci, Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil, Ploiești, București, se arată într-un comunicat de presă al Platformei Unioniste „Acţiunea 2012″.

În acest context, românii sunt așteptați cu steaguri tricolore și cu flori, să întâmpine Marșul lui Ștefan cel Mare în următoarele stații: IAȘI – 06:00, VASLUI – 07:31, BÂRLAD – 08:05, TECUCI – 08:54, FOCȘANI – 09:54, RÂMNICU SĂRAT – 10:36, BUZĂU – 11:09, MIZIL – 11:44, PLOIEȘTI – 12:21.

,,Trenul Unirii va porni duminică dimineață din gara Iași și nimic și nimeni nu îl va mai putea opri din drumul spre București. Acești tineri poartă în suflete flacăra dorinței de Unire și au nevoie de tot sprijinul românilor pentru a o duce aprinsă la Cotroceni! Veniți, români, să vă întâmpinați frații de pe celălalt mal al Prutului! Acum, mai mult ca oricând, au nevoie de voi!”, a declarat George Simion, președintele Acțiunii 2012.

Tinerii din Marșul lui Ștefan cel Mare au plecat din Chișinău spre București duminică, 5 iulie, imediat după Marea Adunare Națională și au mers pe jos, cu drapele tricolore, prin condiţii meteorologice extreme, pentru a ajunge astăzi la Prut, unde au refăcut celebrele ,,Poduri de Flori”.

Duminică, la ora 14:00, tinerii din Marșul lui Ștefan cel Mare sunt aştepţai în Piața Universității, undemii de bucureșteni alături de români din toate colțurile țării îi vor întâmpina pe tinerii sosiți din Basarabia. Apoi, vor merge împreună în marș spre Palatul Cotroceni, unde îi vor cere președintelui României, Klaus Iohannis, urgentarea procesului de Reunificare.

Emoţii au fost copleşitoare, astăzi, între miile participanţi care au refăcut „Podurile de Flori”. Românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au îmbrăţişat după traversarea podului feroviar. Basarabenii au fost primiţi cu urale şi buchete de flori.

În mulţimi s-au scandat mesajele „România n-a avut graniţă la Prut!”, „Jos hotarul de la Prut!”, „România!”, „Unire!” şi s-a cântat „Şi-am venit să te salut, fratele meu de peste Prut”.

Procedurile birocratice, însă, au îngreunat traversarea podului. Mulţi participanţi s-au văzut nevoiţi să asiste de pe celălalt mal de râu la horele Unirii în care s-au prins românii de pe ambele maluri ale Prutului. Aceştia nu au putut trece graniţa spre România, deoarece nu aveau paşaport biometric.

O avanpremieră a acțiunii de la Ungheni a avut loc pe 6 iunie la podul de peste Prut de la Sculeni. La inițiativa Blocului Unității Naționale (BUN), un tricolor imens de 300 de metri a fost desfășurat de români din stânga și dreapta râului care acum este graniță nedreaptă.

Celebrele ,,Poduri de Flori” au marcat perioada renașterii naționale. Primul „Pod de flori” a fost organizat pe 6 mai 1990, când cetăţenii români trecut frontiera către Basarabia fără paşaport şi fără viză, prin opt puncte de trecere peste Prut. Peste un milion de oameni au participat la eveniment. Al doilea „Pod de flori” a avut loc pe 16 iunie 1991, când cetăţenii moldoveni au intrat în România fără acte. Organizatorii acestor evenimente uriașe aveau scopul Reunificării clar declarat, însă acțiunile lor nu și-au atins finalitatea firească.

Vineri, 10 iulie, tinerii din Marşul lui Ştefan cel Mare i-au adresat un mesaj emoţionant preşedintelui României, dar și membrilor Guvernului, parlamentarilor și liderilor de partide:

Domnule Președinte,

În aceste zile, mai mult ca oricând, ne adresăm în primul rând Dumneavoastră, dar în același timp, fiecărui membru al Guvernului, fiecărui parlamentar în parte, tuturor președinților partidelor politice, pentru a ne fi alături.

Suntem în toiul unei acțiuni grele, prin care am vrut să arătăm Țării cât de mult înseamnă pentru noi și că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de sutele de mii de deportări și crime din perioada sovietică, darămite acum, când avem dreptul la libera exprimare.

Am mers spre Țară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40 de grade, acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marșul pe furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la București: sâmbătă la 10:00 trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminică la ora 14:00, prietenii sau simpli bucureșteni care nu au uitat de noi ne așteaptă în Piața Universității.

Noi n-am vrut să fim așteptați. Când revii acasă des, mama nu te mai întâlnește cu masa întinsă, ci te ceartă de ce n-ai spălat cana după tine când ai plecat. Domnule Președinte, noi vrem să ne certați că n-am spălat cana, nu mai vrem să fim așteptați. Suntem tineri, suntem entuziaști, este adevărat. Dar suntem o mie care gândim la fel. Fiecare dintre noi are cel puțin părinții, frații, verișorii și vecinii care gândesc la fel. Domnule Președinte, noi suntem doar 3 milioane peste Prut.

Ce vrem să vă rugăm, Domnule Președinte, este să nu uitați nici Dumneavoastră de noi. Știm că sunteți un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică ajungem la București pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, dorința de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul Marii Adunări Naționale din 5 iulie de la Chișinău, și mesajele venite de la oamenii simpli din satele și orașele Republicii Moldova cu care ne-am întlnit în marșul nostru pedestru. Vă scriem Dumneavoastră.

Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți, nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine Maicii Românii. Știm că rigorile diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule președinte, să ne primiți măcar cu o strângere de mână și un cuvânt bun, cum ați făcut-o când ne-am văzut la Chișinău.

Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă.