POETUL CONSTANTIN RUSU LA 70 ANI

ŞOAPTELE VIEŢII

Bucuria răsăritului se naşte
din dorul lacrimii nedesluşite
rostogolită copilăros în vise
cu flori şi iubiri fără chip
pentru epilogul necontrolat
cu interpretările întâmplărilor
pe scenele cu actori anonimi.

Să încercăm privind o lumină,
îndepărtarea întunericului mut,
dar umbrele noastre de viaţă
să rămână zălog unui nou început
pentru un alt sfârşit de iarnă.

Să oprim sinceritatea cuvântului
pentru versul universului albastru
cu nori albi de iubire şi bunătate
lângă stropii pentru şoaptele vieţii.

SUNT DOAR O SECUNDĂ

Sunt secunda oprită de lumină
în deşertul clepsidrei mărunte
din calculatorul care din abisuri
răstoarnă visele ce vor să ne-asculte.

Sunt pretutindenea trecătoare
între culori care se cuibăresc
în sunete de fanfară fără ton
când nu au rime şi se prăbuşesc.

Sunt traducătorul clipelor
din viaţa total neînţeleasă
şi doresc zâmbet universal
cu iubirea o potecă aleasă.

Sunt în dorinţa pentru viitor
în fructul unui răsărit viu
ademenind pustiul de doruri
cu secunda pentru mai târziu.

CULORILE RAZEI DE SOARE

Veşnicia luminii ne înalţă
din simfonia culorilor
un vârtej pe clape de pian
care ascunde clipele negre
în curcubeele fără iluzii.

În miezul alb al ninsorii
aud suspinul din iarbă
cu roşul florilor de mac
lângă taina gălbenelelor
adusă din albastrul cerului.

Las culorile razei de soare
pe valuri fără nostalgie,
cu inspiraţii pentru iubire,
prin florile albe răsărite
din mireasma salcâmului.

PAŞII PRIMĂVERII

Paşii primăverii vin prin vise
lângă stoluri de rândunele
aduse de lumina strălucitoare
născută printre norii geloşi,
care ne simt tornada iubirii
pentru muguri şi flori.

Bucuria răsăritului se-apride
şi strigă prin spaţiul cerului
aprinzând o lumânare caldă
lângă icoanele primăverii
comori ale unei dulci chemări
pentru eternitatea unui sărut.

Plecarea zăpezii topeşte veşnicia
din suspinele paşilor de iarnă,
ademenind pustiul căutărilor
cu ramurile altor anotimpuri.

VIAŢA ÎN STROPI DE ROUĂ

Viaţa o păstrez în stropi de rouă
cu aşteptarea tainei ascunsă-n nori
şi aduc lumina, liniştea şi pacea
cu trezirea inimii pe care o am
din surâsul blând al razei de soare.

Caut în toate zilele clipe de răgaz
învelind în zâmbet orice durere,
secunda nu o păstrez pentru mine,
nu m-am simţit niciodată singur,
am scăpat pe alţii de mari furtuni,
bucuria lor din strălucirea privirii
m-au făcut iubit în cer şi pe pământ.

Am căutat liniştea gândurilor mele
pe orizontul mării ascultând valuri
în simfonia acordurilor de viaţă
şi am dorit la ani de bătrâneţe
cineva lângă mine să îmi înţeleagă
stropii de rouă din lacrima de bucurie.