THEODOR CODREANU – EXEGETUL STRUCTURILOR ARHEALE

Dumitru GABURA

Theodor Codreanu este criticul literar total. Ființa-i dominată de un foc interior, prin energia sa creatoare, pătrunde fără efort structurile extrem de fine (arheale – esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor) din creația celor mai „grei” scriitori români – Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Luca Caragiale, George Bacovia ș.a. Această competență îl face deosebit de ceilalți scriitori. Strălucitor și tânăr în viziunile sale asupra vieții, dar și dur, concentrat, arzător în polemicile purtate (Istoria „canonică” a literaturii române, Eminescu incorect politic ș.a.)
Luciditatea gândirii sale trezeşte admirația prietenilor, dar și a „adversarilor” de condei. Asemenea spirite readuc ființa la viaţă, o dinamizează şi îi conferă vigoare, mențin viu duhul unei națiuni. Lucrează la promovarea noii paradigme culturale a transmodernității alături de Basarab Nicolescu și alți teoreticieni din diferite domenii ale științei.
Deloc întâmplător, recent, Ion Druță l-a preferat pe criticul literar Theodor Codreanu ca prefațator a trei romane editate de Academia Română.
Aceasta la prima vedere. în realitate, de la datul natural al ființei Theodor Codreanu până la succesele obținute se derulează o perioadă lungă de încercări(„încercrea-atribut fundamental al arheului”, Th. Codreanu, 1992.), interdicții, trudă fără întrerupere și remunerare. Munca asiduă i-a permis materializarea ideilor în opera-i publicată. Și celebritatea. Numele Theodor Codreanu atrage deopotrivă cititorul și scriitorul.
Libertatea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi e o altă dimensiune a ființei lui. Nefiind înregimentat politic (ecourile acestor fenomene apar și peste lungi perioade de timp), a reușit să-și permită a analiza cele mai delicate aspecte ale literaturii române, fenomene ale culturii contemporane oferind sinteze originale.
Competențele ce îl deosebesc de ceilalți critici, după cum spuneam, s-au reliefat de la debut: Dialectica Stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992). Pe acest fundament spiritual al profunzimilor și înălțimilor criticul a scris cele zece volume dedicate vieții și operei lui Mihai Eminescu (este cunoscut ca un reputat eminescolog, fiind laureat a trei premii naționale „Mihai Eminescu” pentru cel mai bun volum de exegeză eminesciană publicat într-un an), volumul: Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă – Ermetismul canonic (pentru care scriitorului i-a fost decernat Premiul Academiei Române pentru critică literară „Titus Maiorescu”) ș.a.
Prezența în viața literară a Republicii Moldova și-a anunțat-o prin monografii: Basarabia sau drama sfâșierii (2003), Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), în oglinzile lui Victor Teleucă (2012), Mihai Cimpoi: de la critica arhetipală la mitopo(i)etică(2013), Basarabia eminesciană(2013), dar și prin studii de critică literară despre toate generațiile de scriitori. Așa cum se întâmplă de obicei, Theodor Codreanu continuă să trudească pe acest ogor, nefiindu-i însă recunoscute pe deplin meritele pentru munca depusă atât de colegi, cât și de autorități.
Seria Numere în labirint (au apărut deja patru volume) a devenit o revelație pentru cititor prin complexitatea și profunzimea abordării realităților la care Th. Codreanu a fost martor, dar și participant activ.
În mod paradoxal, taina succesului lui Th. Codreanu se ascunde în personalitatea-i de tip introvertit. Modestia care îl caracterizează n-a permis ispitelor să-i tulbure luciditatea gândirii. Faptul că toată viața a creat într-un orășel de provincie(Huși) l-a păzit de marile tentații, încercări la care sunt expuși scriitorii din marile orașe. Fiind un autor foarte prolific, nu folosește substanțe psihedelice pentru a-și dinamiza procesul creativ, întrebuințarea cărora are un efect de scurtă durată, dar în final duce la epuizarea și distrugerea spirituală a personalității – fenomen întâlnit la mulți scriitori.
Tendința de izolare (necesară pentru lucrarea sufletului) creată și de condițiile vieții („la o margine a existenței”, Victor Teleucă,2002) i-a fost benefică pentru scrierea operei. Puțini scriitori se bucură de faptul de a avea alături o consoartă precum soția Lina. La fel pătrunsă de spiritul creației, dumneaei are certitudinea marilor semnificații oferite de soartă. Cele două vlăstare viguroase, fiii Teolin și Dragoș, întregesc portretul unei familii fericite.
Am putea spune că, la șaptezeci de ani, de zece ori repetat același număr sacru, număr al zeilor, Theodor Codreanu are destule forțe pentru noi creații.