MANIPULATORII REÎNTREGIRII TERITORIALE A ROMÂNIEI

Nicolae Lupan

La 97 de ani ai Actului Unirii de la Chișinău

Formulez acest titlu cu gândul la marii manipulatori ai lumii ca să încep, totuși, cu impostura și carierismul președinților, prim-miniștrilor și parlamentarilor de strânsură de pe cele două maluri ale Prutului!
… Unul, filorus, ca să nu zic antiromân, întrebat la Paris de ce nu candidează și pentru Basarabia, răspunse cu zâmbetul ce-l caracterizează: “Pentru că nu sunt moldovean”!
La care, “omologul“ său de la Chișinău zicea, pre păsăreasca lui: “Am sî vă spun eu când am sî fim gata di uniri“ (!).
Iar primul ministru al acestuia, că să-i ţină hangul, se fălea făcând-o pe glumeţul: “Nicicând, nici pe vremea lui Decebal, n-a fost mai bine decât acum” (!).
… Un al doilea, cu bărbuță, ajuns şi el pe piscurile Cotrocenilor, îi promitea lui Jacques Chirac că “România va face sacrificii istorice”! Drept care și “zămisli“ împreună cu Severin mișelescul tratat româno – ucrainean! Și tot el, de român ce era, zicea că “Trecutul nu ţine de foame”! Și unde? În incinta Mauzoleului de la Mărășești!
… Un al treilea, zicea și el, prostește, că “este de acord cu Actul Final de la Helsinki privind inviolabilitatea graniţelor de după cel de al doilea război mondial“, temperându-și interlocutorii cu aceea că “sunt și alte state europene care au pierdut teritorii şi nu le mai cer înapoi”!
… Un al patrulea, zăpăcit, și tot la Cotroceni, în prezența a nenumăraţi exilaţi politici, zicea cu neobrăzare: “Pe mine nu mă interesează a cui este Basarabia, ci dacă sunt respectate acolo drepturile Omului”!
Lista acestei spețe de rătăciți ai Neamului ar putea fi continuată! Prin nimicnicia lor însă nu merită nici măcar aluzie la numele ce le poartă.

*

… Rostesc cuvintele “Manipulatori ai Reîntregirii” și mă întreb: ce caută sus-pușii bucureșteni la înfumurații lor “colegi” de la Chișinău? Să nu înteleagă ei că a te duce la acești antiunioniști înseamnă a recunoaște existența unui al doilea stat românesc? Să nu știe ei că până la căderea zidului Berlinului nici un cancelar al Germaniei Federale nu s-a dus, din principiu, în Germania zis Democrată?
Există o zicere: “Spune-mi cu cine te întâlnești, ca să îți spun cine ești“! Reluând zicala, mă întreb fără înconjur: “Ce căuta Traian Băsescu la Chișinău“?… Să-l vadă pe un “neica nimeni“, pe nume Nicolae Timofti, din ale cărui mâini necurate să primească “decorație“ o tinichea zis republicană și moldovenească?! Să nu fi auzit “Băsică“, cum îl alint și eu uneori, de vorba cu tâlc: “Dacă îi dai nas lui Ivan – el se suie pe divan“?!
E cazul să-l trag de mânecă și pe domnul Radu Dudă care, filozofând, își bagă lingura de principe făcut, nu născut, unde nu-i fierbe oala: “Relațiile Republicii Moldova cu România au păstrat virtuți“! Să însemne nereîntregirea teritorială a României, din cauza antiunioniștilor de la Chișinău, “virtute“?!

*

…Revenind la oportuniștii chișinăueni de la începutul anilor ’90 un lucru era limpede! Acela că scrierile și emisiunile mele de la Europa Liberă l-au făcut până și pe Grigore Vieru să publice în Literatura și arta lui Nicolae Dabija din 28 Mai 1992 grosolanul articol de o pagină de ziar: “Lăsați Bâcul în pace, domnilor”!…
Bădărănie din care voi reda doar începutul: “De la o vreme încoace d-l Nicolae Lupan, cel de pe malul Senei, vine tot mai des a ferici Românii “de pe malul Bâcului” cu niște scrisori pariziene în care ne trage de urechi și ne pleșneste peste obraz cu palma moralei patriotice, dându-ne lecții de istorie națională…” (!). Etc!
După un astfel de articol, ce ciupea vădit struna celor care mă batjocoreau decenii în șir la radio, la televiziune, în presă, în adunări publice, ca “dușman al poporului moldovenesc”, mai putea a fi socotit Grigore Vieru “unionist” în adevăratul înțeles al cuvântului?!…
Această reacție a mea, de acum 23 de ani, era una din cele mai compătimitoare pentru bietul “Grig”! Prilej ce-mi aduce aminte de năstrușnica lui filozofie în “doi peri” pe care o lansa în primăvara anului 1990: “Nu suntem încă gata de unire”!
Dedesubtul, nu numai al lui “Grig”, auzit pe-ici-pe-colo la Chișinău și până în ziua de azi, fiind acela că “România nu este … Germanie Federală”!
Plus furia Moscovei instigată de cea a cerberilor autohtoni de la Chișinău! Furie stârnită de neobosita activitate națională a “Pro Basarabiei și Bucovinei” al cărei fondator și animator sunt din toamna anului 1974: Memorii la ONU și UE privind problema teritoriilor românești furate de Moscova și Kiev la 1940 și 1944; colocvii naționale și internaționale cu mii de participanți pe tema Reîntregirii ținute la Bruxelles, Paris și București; scrisori adresate parlamentelor antiunioniste de la Chișinău și București; înlățarea Crucii – Monument Mareșalului Ion Antonescu pe locul asasinării din Valea Piersicilor de la Jilava; refacerea Mormântului Mariei Mareșal Antonescu la Cimitirul Bellu; comemorări ale Actelor Unirii de la Chișinău și Cernăuți! Etc!

*

…Ajunși în fruntea Comitetului Național, ales în toamna anului ’93, naivi cum erau, Nicolae Halipa și Valeriu Graur au abătut “Pro Basarabia și Bucovina” de pe calea Reîntregirii pe cea a unei pretinse integrări culturale!
Să nu fi priceput ei că din punct de vedere cultural, prin Traian și Decebal, prin Doina și Miorița, prin Ciocârlia și Perinița, prin Eminescu și Bălcescu, românii de pe cele două maluri ale Prutului sunt integrați de când lumea?!
Se ajunsese până într-acolo că la 27 Martie nu se sărbătorea Actul Unirii, ci “realizarile” zisei Republici Moldova!… Ca de câțiva ani, să se sară, cum se zice, “din lac în puț ”! Mai precis: filialele din România ale “Pro Basarabiei și Bucovinei”, în frunte cu cea de la București, astăzi păstorită de Marian Clenciu, nici nu mai comemorează cum ar trebui Actul Unirii de la Chișinău! In-cre-di-bil.
Dar ce să-i pretinzi unui biet Clenciu, dacă la rugămintea mea din decembire 2004 ca Parlamentul și Guvernul României să comemoreze împreună Actul Unirii de la Chișinău, Senatul României mi-a dat acest răspuns neromânesc: “Biroul Permanent al Senatului n-a aprobat propunerea Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina”!
În acest sens, ne putem aștepta la ceva mai românesc de la actualul Senat, corupt și compromis, în frunte cu un președinte răscorupt și răscompromis civic și politic?!
Un președinte de duzină care, pe lângă nesăbuințele de zi cu zi inerente funcției de al doilea om în stat, prin interpuși care n-au nimic în comun cu Reîntregirea teritorială a României, patronează și o dubioasă organizație a studenților basarabeni din București! Organizație ce a umplut gardurile și zidurile țării cu dubiosul slogan: “Basarabia e România“! În loc de, să zicem: “Basarabia – pământ românesc“, “Basarabia – una din cele zece provincii ale României“ etc!

*

Și încă un “colac peste pupăză”… Cartea-album a Mariei Dohotaru, titulara “Pro Basarabiei și Bucovinei” din Onești-Bacău, privind “Crucea Mântuirii Neamului Românesc” (!), înălțată undeva pe malul stâng al Prutului!
Cruce ce se bate cap în cap cu Catedrala Mântuirii Neamului în curs de înalțare la București! 306 pagini, presărate cu peste 150 de fotografii ale unor persoane care nu au nici în clin nici în mânecă cu titlul lucrării! Ș-apoi și guralivii vorbitori de pe parcursul cărții-paradă declară că “se împlinesc 20 de ani de la independența Republicii Moldova” (!). Independență față de cine?… Față de țara-mamă România? Unora le arde chiar de glume: “Ori toți Românii sunt moldoveni, ori toti moldovenii sunt Români”?!…
Cât despre textele de sub fotografii, mai șocant decât toate este cel de sub chipul destructivului Mircea Druc!… Text ce corespunde întocmai vorbei Sfătosului de la Humulești cu “povestea în care niciun cuvant drept să nu fie”!
O carte în contradicție flagrantă cu genericul de bază al platformei-program a Asociației Mondiale “Pro Basarabia și Bucovina” – R e i n t r e g i r e a Națională a României!
Singurul merit al acestei stufoase lucrări sunt Doina și fotografia lui Eminescu, plus cea a bravului unionist Gheorghe Ghimpu care a făcut 6 ani de închisoare rusească pentru că ceruse deschis revenirea Basarabiei la România!
În schimb, M i h a i, fratele, din a cărui gură n-a auzit nimeni vreodată cuvântul “Reîntregire”, ajuns președinte interimar al pârâtei Republici Moldova s-a cerut în excursie “oficială”, însoțit de președintele României, nu la Mănăstirea Dealu, ci la Mănăstirea Putna!

*

…Nu știu cum se face, dar la noi, cam în toate și peste tot, “tună și-i adună” (!). Cum a fost și în 23 februarie 2014, la Radio România Actualități, cazul cu Gabriel Basarabescu și Vasile Dâncu!
Doi “grămătici” care, ca să se afle în treabă, îi numeau pe românii nord-bucovineni “minoritate națională”!
Să nu știe acești repetenți la istorie ce înseamnă colonizare ruso-ucraineană și deportare a românilor nord-bucovineni în fund de Siberii?!
Acte de amoralitate șovină, cărora Titus Corlățean le pune vârf în ziua de 3 martie 2014, la Bruxelles, numindu-i pe cei 400.000 de români nord-bucovineni… “ucraineni de origine română”!…
În acest trist context, gândul mă duce la enigmaticul profesor George Muntean care, la începutul anului 1990 scria: “Se știe că actualmente o parte a Bucovinei face parte din Uniunea Sovietică, iar altă parte intră în componența României… Suntem însă departe de absurda idee de a formula anumite revendicări sau pretenții… Anume prin asta ne deosebim de “Pro Basarabia și Bucovina” care înclină tot mai mult spre o activitate politică… (!).”

*

… Am în față “Flacăra lui Adrian Păunescu” 674. Număr apărut sub genericul “Dor de 1 Decembrie 1918”. Nu era oare mai românește ca redacția să fi scris: “96 de ani de la Reîntregirea teritorială a României de la 1918”?
Mai mult, parcurgând cele 16 pagini ale săptămânalului, la nici unul din cei 16 autori ai articolelor n-am găsit cuvântul Reîntregire!
Cuvânt de negăsit și în Programul Editiei a XVIII-a a Congresului Spiritualității Românești din 1-3 decembrie 2014 de la Alba Iulia! Fapt ce m-a și făcut să nu particip la lucrarile Congresului!

*

… Nu pot să nu mă refer, în mod deosebit, la manipulatorii de la TVRi care dă nenumărate exemple de deturnare absurdă de pe drumul cel drept al conștiinței naționale românești! Cum ar fi tot felul de “sfaturi” în ajutorul românilor de peste mări și țări!
Lucrul cel mai grav fiind ridicarea în slăvi a vieții celor instigați de același TeVeRe internațional să-și părăsească copiii, părinții, frații, surorile, rudele, prietenii în căutarea arhicunoscutelor “copite de cai morți”!…
Din punctul meu de vedere, cu excepţia emisiunii „Investiți în România”, toate celelalte, de tipul “Un doctor pentru dumneavoastră”, sunt făcături antinaționale care sapă la rădăcina patriotismului românesc.
Cum este și emisiunea „Vocea românilor de pretutindeni se face auzită prin TVRi” care, sunt sigur, va păcăli mulți tineri şi tinere să ia drumul pribegiei, formând numita diasporă românească! Ca regulă, apolitică și lăudăroasă! Cum e cazul unei doamne naive din Spania care bravează cu faptul că a înființat “Asociația Românilor și Moldovenilor din Madrid“!
Oare nu cumva acest TVRi, manipulat din umbra Marelui Manipulator Mondial, are ca scop micșorarea numărului populației indigene din interiorul României și repopularea ei cu tot felul de străini nepoftiți?…
“Gurile rele”, uneori şi a subsemnatului, susţin că în prima decadă a anului 2000 circa 500.000 de evrei ar fi obținut, pe ascuns, cetățenie română pe cele două maluri ale Prutului! Se mai zice că, în final, numărul acestor „evrei secretizați” ar trebui să ajungă la 1.000.000! Un milion!
Revenind la manipulatorii nereîntregirii noastre naţionale, mă întreb dacă Președintele Traian Băsescu a fost corect atunci când îi dădea unui Tismăneanu misiunea să condamne iudeo-comunismul din România? Comunism adus de dincolo de Nistru mai întâi în Basarabia, iar apoi şi în interiorul ţării de evrei bolşevizați! Printre care şi Tismanețchi, tatăl lui Tismăneanu! Vorbește undeva domnul Tismăneanu în raportul său despre sutele de mii de români basarabeni, nord-bucovineni și herțeni care, pentru că erau români, au fost exterminați.

*

… Cât despre gafele președinților României, ca principali manipulatori ai nereîntregirii noastre naționale, cele ale lui Klaus Iohannis sunt înzecit mai de necrezut prin gravitatea și rapiditatea lor în timp și spatiu!
Ce fel de Președinte al României o fi el dacă, la Bruxelles, îl asigura pe ucraineanul Poroșenco de solidaritatea României în conflictul cu Moscova?! Ce fel de președinte român e acela care, la auzul imnului de stat al ocupantului ucrainean, ia pozitia de drepți și-și duce mâna la inimă?! Și unde? La Kiev! Unde n-ar fi trebuit să se ducă pentru nimic în lume!
Cum să te solidarizezi, tu român, cu un ocupant de pământuri românești pe care le pângărește și le ucrainizează cu sălbăticie de 70 de ani?!
Îmi permit să-i sugerez noului Președinte al României că România nu e Sibiu și că problema problemelor românești este Reîntrgirea teritorială a României! A României – nu a Ucrainei!
Poate fi oare o gafă mai apolitică, mai antiromânească, decât cea din 17 Martie 2015, de la Kiev, a Președintelui Iohannis: „s u s ț i n e r e a integrității teritoriale a Ucrainei”?!
Țară ocupantă care de la 1944 încoace a persecutat și decimat mai rău decât rușii populația băștinașă, deznaționalizând tot ce este românesc de când lumea în Nordul și Sudul Basarabiei, în Nordul Bucovinei și Herța Dorohoiului, furându-ne Brațul Chilia și Insula Șerpilor. Așadar, prin tot ce face și zice despre aberanta Republică Moldova, Klaus Iohannis nu este un unionist!
Scriu toate astea pentru că nu pot să nu le scriu și mă gândesc cu dispreț total la toți rătăciții neamului românesc de pe cele două maluri ale Prutului, care, toată-ziua-bună-ziua, îi trag cu aberația de Republica Moldova.
Îi întreb pe acești răufăcători dacă a scris Eminescu undeva în dorințele sale de la vârsta de doar 17 ani, “dulce Moldavie“ (!) sau: “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie / Țara mea de glorii, țara mea de dor? / Brațele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ți mare, mare viitor“ !?

*

… Prin nepăsarea lor totală față de Reîntregirea teritorială a României, posturile de televiziune zis naționale, nu sunt posturi românești în adevăratul sens al cuvântului!
Ce caută în fruntea lor un Stelian Tănase care, mai acum câțiva ani, împreună cu confratele său Mircea Dinescu compara, la nu mai țin minte ce Antenă, harta României cu „o baligă de vacă” prin care „mușuroia” președintele de atunci al României!
În acest neromânesc context, cum să nu mă refer la nesăbuita inscripție de la TVR 1: „Premierul Republicii Moldova (atunci Vlad Filat) trasează viitorul țării vecine”!… Basarabia – țară?! Nesăbuință la care Filat n-a avut nimic de obiectat!
Sau, cum să nu îl trag de mânecă pe Ion Cristoiu care zicea că „Lucinschi este unul dintre cei mai cinstiți oameni de stat”?!… Să nu fi știut el, Cristoiu, că acest Piotr Kirilovici și-a clădit întreaga carieră politică moscovită pe bază de antiromânism și de strâmbare a vorbirii lui Nicolae Ceaușescu?!…
Potrivit tendențiozității și falsității emisiunilor TVR cu de la Stelian Tănase citire, cum ar fi “Ora Regelui” s-ar putea crede că de toate relele acelui blestemat 23 august 1944 n-ar fi vinovat Regele Mihai, urmat de Gheorghe Gheorghiu Dej, Petru Gorza și Ana Pauker, ci cuplul Ceaușescu care, de fapt, a pus capăt tuturor fărădelegilor ruso-comuniste de până la 1965!

*
… Rotunjesc cuvântul „manipulator” și nu pot să-i trec cu vederea pe unii consilieri prezidențiali și guvernamentali, cu ferma convingere că, dacă ei ar fi cu adevărat principiali și obiectivi în sfaturile lor de zi cu zi, multe dintre stângăciile geopolitice de la Cotroceni și de la Palatul Victoria ar fi evitate! De unde, probabil, și faptul că manipulatori ai nereîntregirii naționale devin chiar președinții și prim-miniștrii de după 1989! Inclusiv Klaus Iohannis care, culmea, la Bruxelles, cerea „europenizarea” zisei Republici Moldova în afara României.
O culme și mai culme a fost acest anunț nesăbuit: „Una dintre primele vizite în străinătate ale Președintelui Iohannis va fi cea din Republica Moldova”!… E român oare consilierul care a lansat tâmpenia „străinătații” pentru Basarabia?!
Ce caută noul președinte al României la Regele Mihai care l-a dat pe mâna Moscovei pe Mareșalul Ion Antonescu – Soldat, Erou și Martir al Neamului Românesc?! Iar apoi l-a și asasinat prin faptul că n-a „binevoit” să-l grațieze!
Să fie la mijloc faptul că au aceeași origine etnică? Alta decât cea daco-română! Și religie alta decât cea a României! Și părinți fugiți în Germania! Ca român, nu zic că aceste anomalii mă dor! Nu! De zgâriat însă, mă zgârie!
Ce căuta Președintele României la “dineul oficial” oferit de Casa Regală la Castelul Peleș cu ocazia zilei de naștere a Principesei Margareta? Dineu, în al cărui cadru Klaus Iohannis a cuvântat: “Familia regală reprezintă nu numai o pagină esențială din istoria țării noastre, ci și un simbol al valorilor pe care le admir: respect față de oameni…” Etc! Să fi fost respect față de oameni, atunci când titularul Casei Regale de la 1944 aducea rușii pe capul întregii suflări românești?!

*
… Dar să revin, domnule Președinte Iohannis, la Regele Mihai, un rege de cea mai reacredință naținoală care, deși își dăduse asentimentul regesc pentru începerea războiului nostru sfânt din răsărit, a urzit în taină cu camarila lovitura de stat de la Palat din seara fatidicei zile de 23 August 1944!
Lovitură ce s-a terminat cu arestarea Mareșalului Ion Antonescu și darea lui, deliberată, pe mâna rușilor prin dezertorul din Armata Română Emilian Bodnarenko, devenit Emil Bodnăraș!
Regele Mihai care, așa cum scrie Gheorghe Brătianu în memoriile sale, a zis: „Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistițiul ne va ține sub papuc”!…
Regele Mihai care în proclamația din seara zilei de 23 August 1944, pregătită cu câteva zile înainte, spunea: „România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii”, adăugînd că „Națiunile Unite au garantat independența țării noastre”. Ceea ce nu era adevărat!
Regele Mihai care, prin lovitura sa de la Palat, a dus la aceea că 180.000 de soldați, subofițeri și ofițeri ai Armatei Române au fost luați prizonieri de Armata Roșie până la 12 Septembrie 1944, data semnării pretinsului armistițiu româno-sovietic.
Regele Mihai care, negociindu-și abdicarea, a dezertat la 30 Decembrie 1947 din postul de Comandant Suprem al Armatei Române, în loc să se fi opus, fie și cu prețul vieții, așa cum a făcut-o Constantin Brâncoveanu!
Regele Mihai care, în 2009 era de acord cu candidatura Principelui Radu la funcția de Președinte al României! Or, prin Traian și Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, românii sunt monarhiști de când lumea!
Regele Mihai care, după aceste și alte ușor zis gafe antiromânești, a fost prezent la parada militară din 9 Mai 2010 de la Moscova, dușmanul de moarte al României!
O precizare: ceea ce spun de-a lungul acestor considerente nu e ceva strict personal, ci în numele probasarabenilor, probucovinenilor și herțenilor de pretutindeni!
Nenorocul nostru al Românilor a făcut ca, de la 1944 încoace, să nu avem guverne cu adevărat naționale care să ceară deschis lumii întregi să ni se întoarcă tot ce ne-a fost furat de ruși prin Pactul Ribbentrop – Molotov, nul și neavenit până și pentru Moscova.

*
… Revenind la titlul acestor durute spuse îl întreb pe Klaus Iohannis, precum și pe toți cei care dintr-o țară au făcut și mai fac două:
– Se va ocupa România, fie și în al doisprezecelea ceas, de Reîntregirea Neamului, lucru pe care Bucureștiul nu-l face de zeci de ani, sau va lăsa în continuare această problemă a problemelor românești pe bieții umeri ai „Pro Basarabiei și Bucovinei Mondiale”, nefinanțată de nimeni?
– Vom asculta la infinit trilul de ciocârlie „moldovenească” întru ajutorarea Basarabiei, ca un al doilea stat Românesc, sau le vom spune, românește, ciocârlanilor în misiune rusească să renunțe la zisa independență a Basarabiei, lăsând-o să revină acasă?
În caz contrar, place nu place, toți antiunioniștii cad sub necruțătoarea și bine meritata incidență a reproșului cu care Eminescu își încheie Scrisoarea III:

Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!

Nicolae Lupan
ziarist și scriitor
27.03 – 10.04.2015
București

NICOLAE LUPAN
(repere biografice)

…Născut la 16 martie 1921 în satul Cepeleuţi, judeţul Hotin. Fiul lui Ion şi al Verei Lupan. Al zecelea şi ultimul lor copil. Cetăţean român prin naştere şi belgian prin naturalizare. Veteran de război cu grad de colonel în rezervă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cunoaşte, vorbit şi scris: româna, franceza, rusa şi ucraineana. Tată a trei copii şi bunic a 16 nepoţi şi strănepoţi.
…Licenţiat în litere la Universitatea din Cernăuţi cu echivalare la Universitatea Liberă din Bruxelles. Profesor de algebră şi trigonometrie la şcoala din satul natal. Redactor la ziarul „Bucovina Sovietică” din Cernăuţi. Fondator şi animator al postului de radio „Aici Cernăuţi” (1956-1958). Redactor şef – fondator al televiziunii din Chişinău (1958-1959). Concediat „pentru românism”. Director al Filarmonicii de Stat din Chişinău (1962-1964)”. Concediat „pentru antisovietism”. Fondator şi animator al postului de radio pentru tineret „Luceafărul” (1964-1970). Dat afară „pentru naţionalism românesc şi propagare a culturii occidentale la radio şi televiziune cu aviz nefavorabil pentru frontul ideologic”. Ţinut fără lucru din octombrie 1970 până la 5 martie 1974, când a fost expulzat din Chişinău la Bruxelles.
…Autor a zeci de cărţi şi piese de teatru din alte limbi în română. Inclusiv Vechiul Testament. Autor al unui manual de literatură zis moldovenească pentru clasele a zecea din Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Manual interzis din cauza românismului autorului. Colaborator la Europa Liberă cu o emisiune săptămânală de 10 minute de-a lungul anilor 1974-1988. Autor a peste 500 de pagini de ziar de-a lungul anilor 1975-1995 în „Cuvântul Românesc” din Canada şi „România Mare” din Bucureşti. Autor a peste 2000 de articole publicate pe toate meridianele lumii. Autor a 43 de cărţi în română, franceză, engleză şi rusă cu un total de 9950 de pagini editate în peste 100.000 de exemplare! Toate consacrate teritoriilor româneşti furate de ruşi şi ucraineni la 1940 şi 1944: „Plânsul Basarabiei”, „Eminescu – Luceafărul Românismului”, „Basarabia – colonizări şi asimilare”, „Străin la mine acasă”, „Instantanee fără retuş”, „Mareşalul Ion Antonescu – Soldat, Erou şi Martir”, „Pământuri româneşti”, „Bessarabie – terre roumaine”, „Scrisoare fratelui meu”, „Imagini nistrene” (2 volume), „Gânduri de proscris”, „La Roumanie – victime de l’expansionnisme russe”, „Scrisoare din închisoarea popoarelor” (în română, franceză, rusă şi engleză), „Ivaniadă”, „Din coapsa Dabiei şi-a Romei”, „Invazia sovietică” etc., etc.!
…Fondator (1974) şi animator al Asociaţiei Mondiale „Pro Basarabia şi Bucovina” cu sediul la Paris şi cu zeci de mii de membri în 25 de ţări ale lumii. Asociaţie ce nu recunoaşte existenţa unii al doilea stat românesc, numit Republica Moldova! La 11 ianuarie 1990 aduce „Pro Basarabia şi Bucovina” în ţară, unde în toamna anului 1993 numărul filialelor ajunsese la 180, iar cel al membrilor cu carnete – la peste 100.000!
…Tot ce a publicat şi a spus de-a lungul anilor 1974-1988 i-au adus în toate ziarele republicane, orăşeneşti, raionale, la radiodifuziunea şi televiziunea din Chişinău, la tot felul de adunări zise obşteşti aşa calificative şi invective ca: „vândut al imperialismului american”, „duşman al poporului moldovenesc”, „mârşav dintre mârşavi în materie de anticomunism şi antisovietism”, „unul dintre cei mai cunoscuţi mincinoşi din bârlogul antisovieticilor înveteraţi de la Radio Liberty şi Europa Liberă”, „renegat şi criminal de drept comun”, „cavaler al mantiei şi pumnalului”, „pseudomartor bocitoare la Radio Liberty şi Europa Liberă”, „protagonist al falsificării burgheze şi emigranto-naţionaliste a istoriei şi realităţii sovietice”, „clevetitor şi fabricant de istorii strâmbe”, „fariseu şi falsificator al politicii PCUS”, „dezinformator şi mincinos trăncănitor despre rusificare”, „subminator de unitate a popoarelor Uniunii RSS”, „admirator al fărădelegilor comise de jandarmii români în Basarabia”, „radiovoce duşmănoasă care demult îşi are locul la lada de gunoi, ca şi el însuşi”! Etc.
Invective cu un total de 120.000 de cuvinte de care, începând cu toamna anului 1974 şi până în ziua de azi, născocitul „duşman al poporului moldovenesc” este mândru! Chiar dacă lătrăii de atunci de la Moldova Socialistă şi Literatura şi Arta n-au găsit de cuviinţă să-şi facă „mea culpa”! Dar, niciodată nu e târziu!
…Un lucru e cert: cei pe care îi preocupă problema Reîntregirii Neamului în graniţele sale fireşti, pot consulta la Biblioteca Academiei Române din Calea Victoriei 125 „Fondul Nicolae Lupan”. Fond ce numără 11.354 de file cu aşa compartimente ca: organigrame, scrisori, intervenţii, proteste, manuscrise, tipărituri rare, decupări, plus toate cărţile, broşurile, revistele şi ziarele publicate de autorul Fondului.
Stabilit cu soţia şi trei copii la Paris, Nicolae Lupan duce o activitate continuă de ziarist şi scriitor, ţinând conferinţe publice în cele mai diferite oraşe ale lumii: Bruxelles, Paris, Koln, Londra, Munchen, Frankfurt, Los Angeles, Washington, New York, San Francisco, Miami, Montreal, Toronto, Roma, Praga, Chişinău, Cernăuţi, Rădăuţi, Timişoara, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea, Alba Iulia, Tg. Neamţ, Iaşi, Galaţi etc. Conferinţe ascultate de 39.000 de persoane, inclusiv 15.000 de români din cele zece provincii româneşti, adunaţi în Piaţa Centrală a Oraşului Alba Iulia în ziua de 28 noiembrie 1990!

Comitetul Fondator al
„Pro Basarabiei şi Bucovinei”
Mondiale