CONSTANTIN RUSU, MIHAI HORGA, LIA RUSE: VERSURI PASCALE

A INIMII CHEMARE

Constantin Rusu

În tremurul liniştii căutate
ochii întrebători tălmăcesc
lumina păstrată în ziduri
cu voalul mirării în nefiresc.

Străbatem obsesiv răcoarea
iar visul nu pare supărat
dar ne lăsăm alunecaţi în timp
rătăcind anii cu adevărat.

Din pânza razelor dimineţii
refacem memoria cu imagini
ale speranţelor naufragiate
stranii printre ale vieţii pagini.

Aşteptăm trezirea unor gânduri
golite de cuvinte rătăcite
şi de tăceri fals înmiresmate.
Comorile eterne le vrem clădite.

COMOARA SPERANŢEI

Constantin Rusu

Am calde şi reci izvoare line
plecate spre râuri fără umbre
rostogolindu-se în lumină
printre dealuri fără tristeţe,
dar care nu ascund orizontul
lăsând lumina blândă a soarelui
să alunge noaptea tristeţilor.

Am câmpii cu speranţe călătoare
scăldate sub tremurul norilor
aşteptând un strop al timpului
să renască grânarele apuse.

Am valurile mării fără furtună
şi vreau cerul nostru fără blestem,
să cresc virtutea geniilor noastre
cu lacrimi de bucurii în icoane,
aduse în crucea sfântă din munţi
care păzind lumina mănăstirilor
să mângâie munca cu rugăciune.

NUNTA VIEŢII

Constantin Rusu

Ieri e fântâna zilei de azi,
nu ne ascunde soarele
dacă lăsăm comoara apei
fără capacele din foşnetul vieţii
şi eliberăm clipa prezentă
de sub cupola umbrelor.

Azi e inelul de logodnă
pentru mireasa zilei de mâine
cu voalul fără prejudecăţi
adus cu ciorchini de rouă
pentru o toamnă târzie
fără frunze arămii cu lacrimi.

Avem o nuntă în aşteptare
cu florile îmbrăţişând clipele
dacă înţelegem în taina ecoului
că naşul de nuntă e ziua de ieri.

BUCURIA AMINTIRILOR

Constantin Rusu

Venim cu un mugur pe lumea asta
pe răsăritul din îmbrăţisările mamei
cu un bilet de călătorie temporară
cumpărat din destinul necunoscut.

Trecem puşi în bagaje de poveste
chemate de privirile copilăriei
iar trenul vieţii ne caută peroanele
pe care le avem doar zidite de noi

O pagină albă este destinul nostru
pe care scriem un poem de ecouri
îmbibate de alte trăiri paralele
cu dorinţa de a le rămâne o statuie.

Venim pe lumea asta ca să plecăm
şi nu vreau să sărbătorim despărţirile.
Doresc să aducem lacrima momentului
pe zâmbetul din bucuria amintirilor.

M Â N T U I T O R U L

Mihai Horga

Născut din Duhul cel Sfânt
Și din Maria Fecioară
Ai coborât pe pământ
Isuse, odinioară
De Tatăl Ceresc sortit
Ca om, Tu să fii jerfit…
Prin vorbe și fapte bune
Ai vrut să îndrepți o lume
12 Apostoli – un sobor
Ai adunat din popor
În Iordan te-ai botezat
Și pe noi ne-ai creștinat
În Grădina Ghetsimani
Te-ai rugat pentru sărmani
Iar în Cana Galileii
Ai convertit și ateii
Intrarea-n Ierusalim
Ce de Florii o cinstim
Pe stăpâni i-a tulburat
Poporul te-a aclamat
Apoi te-a abandonat
Tocmai Iuda te-a trădat
(Ai prezis: „ Luați aminte,
Unul din voi mă va vinde!”)
Iudo, ți-ai ieșit din minți
Pe 30 murdari arginți…
Nehotărâtul Pilat
Pe mâini, ușor „s-a spălat”
Ai fost judecat pripit
Pe cruce te-au răstignit
Pe Golgota te-ai jertfit
Păcatele ne-ai plătit
În mormânt te-au așezat
Piatra de-o parte ai dat
Paza s-a cutremurat
Pentru noi ai înviat
O minune ai făcut
Dar Toma nu a crezut
Până nu te-ai arătat
La toți – viu, nevătămat
Apoi, când Te-ai înălțat
Cerul tot s-a luminat!
……………………………….
Iar la a doua venire,
Pedeapsă ori izbăvire
Tuturor se va împarte
Unii – viață, alții- moarte
Cum scrie în Sfânta Carte
Frați creștini, să ne smerim
De vrem să ne mântuim…

NOAPTE ALBĂ…

Lia Ruse

E noaptea învierii…Ce albă noapte!
Clopotul cheamă iarăşi credincioşii…
Smeriţi, merg la biserică în şoapte
Pentru lumina ce iartă păcătoşii.
E noaptea învierii…Ce noapte albă!
Corul de îngeri înalţă cântec curat,
Lumini se topesc în aur de salbă,
Vocea rosteşte : Cristos a înviat!
E noaptea învierii…Gându-mi sfâşiat
Aduce chipuri dragi! Clipa le şterge
Din când în când…O, părinţii mei au plecat…
N-am astâmpăr!.. prin casă talpa-mi merge.
Cum i-aş striga! Dar,.. nimeni nu ascultă,
Palmele mi-adună lumina sfinţită,
Îi caut în spuma tăcerilor multă…
Amintiri răsar prin geana-aburită:
Mama pune masa ca odinioară,
Pomii sunt în floare, miresme se petrec,
L-aud cântând pe tata la vioară…
…………………………………………………
O, plâng cu hohot şi simt că mă înec…