GRABA

Imagini pentru Const. MIU

Const. MIU

– Ai dat tu muntele pe terenu’ stâncos al Dobrogei?! se minună Tașa Pelteu.
– Nu l-am dat!… Cum era să-l dau, că abia am cumpărat locu’-ăla!
– Atunci, de ce-ai mai venit?
– Uite că vine muntele la Mahomed…
– Să știi că nu mi-am schimbat credința!
– Ei, nașă, ai uitat proverbu’! o apostrofă Carmen Țibanu pe cea care dădea semne de lacune ale memoriei.
– Să lăsăm glumele nesărate și să ne spui mai bine cum îți merge ca patroană de pensiune? ceru Tașa.
– Ia priviți și vă minunați cum merg! strigă patroana, făcând câțiva pași de fotomodel ce prezintă cine știe ce ținută în vogă.
Privind-o cât de țanțoș pășea, Marina Cochilescu se aplecă spre Delma Avram și-i șopti:
– De-aia ne-am adunat în cancelarie, să ne uităm la cracii ăsteia?
– Credeam că ne-arată cine știe ce țoale noi, de care n-am mai văzut și n-am mai auzit, așa cum avea obiceiu’, da’ n-am remarcat decât curu’-ăla bombat și burta! spuse cea atenționată.
– Tu ai gusturi, Delma!
– Eu n-am burtică! se lăudă Delma, mângâindu-și abdomenul.
– Așa e!… Ție-ți stă mult mai bine, când vii iarna cu rochia-aia subțire-subțire și mulată peste egării flaușați, de ți se văd bucile!… Parc-ai fi minunea minunilor!
Lenuș Nechituș aplaudă frenetic, privind hulpav la piruetele făcute de Carmen Țibanu.
– Sigur a luat ore de balet, crezu aceasta că a găsit explicația mișcărilor de cadână, și îi dădu un cot Ginei Cotor.
– Tu n-ai simțu’ măsurii! se supără Gina. Unde-ai văzut balerină cu burtă?
– Astea se caută acu’, explică Lenuș.
– Tu le știi pe toate!
– Am și văzut…
– Unde-ai văzut balerine cu burtă? repetă curioasă Gina.
– La trei de…
– Nu-ți scapă nimic!… Lămurește-mă și pe mine, nu mă ține –n ignoranță!
– Uite acolo! arătă Lenuș în fața sa: Dana Andronescu, Dana Nicolaescu și nelipsita Delma, numără ea, îndoind câte un deget.
– Extraordinaar!… Cele trei de…
– Trei dame și toate…
– Babane, asta vrei să spui… Și se baletează?
– O frecventează pe Dalida Grigorescu, altă obsedată, comentă Lenuș. Cică și-ar fi deschis o sală de fitness…
– Să ne înscriem și noi! îndemnă Gina. Vorbim și cu Marina Cochilescu, o luăm și pe Mioara Stoenescu…
– Mariana o să vină cu fi-sa, că o cară peste tot după ea, iar Mioara nu mai iese din casă, de când a rămas cu nădragii-n vine, de la simulare!
Cititorul ar trebui să știe că în vara anului trecut, Carmen Țibanu a părăsit acel oraș dobrogean, pentru a fi aproape de prințișorul ei – student la o facultate din Brașov. A cumpărat o pensiune la Râșnov, pe care iubitul ei fiu, Sorinel, a amenajat-o, în ton cu viziunile futuriste ale mamei. Așa a fost înregistrată la Registrul Comerțului Pensiunea de pe râu, căci râul cu pricina trece chiar prin mijlocul pensiunii – loc special amenajat pentru iubitorii de păstrăv auriu, ce poate fi pescuit numai acolo.
Ca să nu se plictisească, se angajase la o școală particulară și preda Geografie prin telepatie, având și un curs opțional: Turism balnear numai pe cântar,
În săptămâna Școala altfel, Carmn Țibanu primise aprobarea conducerii școlii de a aduce o basculantă cu frunze de smochin, folosite la obținerea unei infuzii necesare la vopsitul ouălor – rețetă ecologică scornită de ea, pe vremea când se cuplase cu Floricel – fostul șef de cantină de la defunctul IAS din orașul dobrogean.
*
– Fina, da’ de ce te grăbești? vru Tașa Pelteu să știe. Mai zi-ne și nouă cum e viața de patroană!
– Las’ că ne-auzim la telefon. De când am alt abonament, am minute nelimitate! se lăudă Carmen Țibanu.
– Mai staaai puțin! se rugară celelalte colege, în cor.
– N-am timp!… La poarta școlii, am lăsat un grup de elevi, să lingă, până mă-ntorc, câte-o înghețată pe băț!…
– Mai dăm noi un rând, se oferi Delma, numa’ să mai stai cu noi.
– M-așteaptă Floricel cu ouătoarea!
– Ce mai e și aia? se interesă Marina Cochilescu, dintre toate cea mai curioasă.
– Așa cum vacile au parte de mulgătoare electrică, tot așa au și găinile, începu Carmen Țibanu să explice.
– E ceva nou, presupuse Lenuș Nechituș.
– Așa e… Are un dispozitiv acționat printr-un program computerizat, care gâdilă găinile sub coadă și alea se ouă și de trei ori pe zi… I-am promis directorului că-i aduc un cofraj cu ouă d-astea! se lăudă Carmen.
*
– Fetelor, voi știți de ce se grăbea așa tare Carmen? vru să știe Delma Avram.
– Ca să-i vopsească ouăle lu’ Floricel, spuse râzând Marina Cochilescu.
– La cât o știu eu de comodă, interveni Tașa Pelteu, nici să le mângâie măcar nu se va sinchisi!