CONSTANTIN RUSU, LIA RUSE: MĂRȚIȘOR ÎN VERSURI

AZI VREAU UN GHIOCEL

Constantin Rusu

Pe drumul rătăcirilor din iarnă
prin lumea îmbrăcată în mistere
ascunse sub straturi de zăpadă
sfârşitul are căutări dar nu piere.

În aşteptări le pătrunzi pe toate
limpezind nedumeriri sub soare,
dar pentru sfârşitul pus în infinit
mireasma visului stă într-o floare.

Simt luna în starea ei de veghe
cu primăvara pe un mărţisor,
ca să uităm tot valul anilor
pe-o floare mireasă a unui dor.

Din haina ierbii firul alb îl vreau,
el nu ascunde taine în pustiu
şi azi ascult numai un ghiocel
să mă-nveţe tot ce vreau să ştiu.

VRĂJITORUL-MĂRŢIŞOR

Lia Ruse

Suflul zăpezii abureşte!
Primăvara iar tresare…
Cum soarele ciuguleşte
Spuma iernii-n minutare!
Vine-o dulce sărbătoare
Schimbă şi leagă cu fire
Frageda, firii, suflare
Ce… aduce nemurire
Clocotul sângelui e foc,
Albul este puritate,
Împletite-aduc noroc
Cu simboluri fermecate.
Podoaba-i anunţ lucitor:
Nou anotimp străluceşte,
Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-
Firul vieţii-l îndulceşte.

PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ

Lia Ruse

Norii-şi mută zulufii străvezii
Până-n închipuirile aprinse,
Prin clipe zburdă imagini târzii
Şi-un ritual de-argint aşterne vise…
Din basm ceresc te laşi dulce, subţire,
Din aburi încâlciţi ducând solii.
Neliniştită eşti,.. o amăgire,
Pe topitura albă te menţii!
Toţi te-aşteptăm! Plutirea ta ne place
Şi admirăm extaticul tău zbor…
Prin aer pur cobori lăsând o pace
Pe timpu-ngreunat şi răbdător.
Alb smălţuit de ger ce se-nfiripă,
În jos, de sus, ai drumul tot cotit…
De bucurie toţi copiii ţipă
Nerăbdători s-audă scârţâit.
Clipe-nfăşurate-n cenuşiul pal
Măsoară vremea pe-un ecran rotund,
Sufletele bat într-un ritm egal…
Apar năluci şi iarăşi se ascund.
În atingeri superbe de dorinţă,
Amândoi, iubirii, suntem pradă,
Ne inundă întreaga fiinţă,
Îmbrăţişaţi, pe-ntinderi de zăpadă….