CINE SĂ STÂRPEASCĂ ȘTIRUL din R.MOLDOVA

Maria Herța

În R.Moldova, de la ,,Independență,, încoace fostele scenarii KGB-iste sovietice rămân actuale.

Una din strategiile de manipulare actuală și astăzi este -”PROBLEMĂ-REACŢIE-SOLUŢIE”. Mai întâi se crează problema, apoi, pe masă se pune interesul celor din spate.

Să nu uităm despre problema, pusă pe masă cu nealegerea preşedintelui. Acei informaţi cunosc bine că problema era una “artificială”, creată de către acei din umbră, iar presupuşii- vinoveţii sunt aduşi publicului ca inamici ai statului şi poporului. După lozincile-tip:-”A ajuns cuţitul la os-aşa nu se mai poate” apare “Ce-i de făcut?”, de urgenţă, se cer acţiuni rebele…

Acum, problema nr.1 în R Moldova, atinge deja alegerea guvernului.

Deci,problemele se crează intenționat, motivele, cică- lipsa dialogului între partidele parlamentare, iar dialogul, ca atare, nu convine tuturor. Toți, nesăturații de putere, averi și interese geopolitice, vor să-şi i-a revanşa puterii de altă dată, doar mimează că-şi doresc dialogul. Ei, deja, dialoghează prin rețele de socializare, prin declarații prostești în mass-media…ei se vor rămași la treuca puterii. Unii, nu mai pot aştepta,nu le permite vârsta,alții, fiind cu „pufuşor pe botişor”, nu mai pot da înapoi.

De ce nu stau până acum la dubă ? Este o chestiune de timp. Acum, în anturajul actual format de ei – cine s-o rezolve?

Logica e simplă—fiind şantajabili, ei nu-și permit ,,luxul,, de-a merge singuri la pârnaie.

Tocmai pentru astfel de aranjamente securiste se și crează problema, se utilizează mai multe

tactici manipulatorii asupra populației, pentru a buimăci și mai mult electoratul.

Se pun în mişcare toate mijloacele de informare în masă, se intensifică propoganda şi agitaţia , se pregăteşte terenul pentru… soluţie.

Acei, din spate, care crează problema tot ei vin şi cu soluţia, care din start este benefică doar pentru ei. Ceia ce se petrece în R.Moldova / nealegerea unui preşedinte „apolitic”și situația incertă cu acest președinte/, scoaterea la rampa puterii a unui prim-ministru din gașca oligarhică, starea de incertitudine în care ne găsim, este rodul întregului sistem politic vechi de conducere, nemodificat măcar cu o şchioapă în aceşti 20 de ani de independenţă.

Astăzi, societatea moldovenească, împreună cu politicienii săi, mai vechi şi mai noi, adună roadele celor semănate până acum. Odată cu declaraţia de Independenţă, ne-am pornit spre acapararea puterii „democratice”, fără a depune prea mari eforturi pentru a învăţa din legile şi cerinţele democraţiei.

Noi, ce vrem? Noi, unde vrem să ajungem? Încotro ne duce sistemul politic actual şi exponenţii puterii şi opoziţiei?

Spre dominaţia unora asupra altora, precum găsim la marxsişti, în special , la Lenin, care promovau ideia dictaturii unei singure clase asupra alteia. Astăzi, clasa politică de la noi tot mai insistent divizează societatea în „ai noştri- ai lor”, „ei şi noi” etc., dar unde este republica, poporul integru cu români-moldoveni-basarabeni, carea este starea naţiunii…Pe timpul său ,Voronin preşedinte, spunea că el nu este preşedintele românilor din R.Moldova, astăzi,unii, cică mai școliți și proeuropeni, se fălesc cu lozinca de statalişti-moldovenişti, alţi vor puterea pentru a ne băga în frâul euro-asiatic, în care bântuie sărăcia, incertitudinea ,separatismul și hegemonismul războinic rusesc.

Cum ne-am „rupt” de la sistemul vechi-nomenclaturist , denumit urss, aşa şi am încremenit agăţaţi parcă de o creangă pe care o bat vănturile reci şi nestatornice.

Starea de urgenţă, în care ne aflăm deja de peste 20 de ani, aşa şi balansează între partidele politice şi societatea civilă, care a decăzut într-o totală dezamăgire. Am ajuns la malul incertitudinii—de parcă dincolo nu mai este nici un pod. În toţi aceşti ani, mai mult ne-am jucat de-a politica, de-a partidele, de-a guvernarea, de-a democraţia. Puterea politică, la rândul ei, şi-a impus scopurile şi principiile sale fără valori, ci populiste, prin dictat şi autoritarism.

Necătând la multiplele greşeli ale coaliţiilor parlamentare din ultimii ani, totuşi, AIE-1 şi AIE-2 au mai dat capacul la o parte, de sub care au mai ieşit nişte adevăruri. Abia acum mai aflăm nişte lucruri, încă stranii şi de neînţeles pentru majoritatea populaţiei neînvăţată cu legile democraţiei- atacuri raider, păpuşari, oligarhi, reglări de conturi, etc.

Pe vremea nomenclaturiştilor din primul detaşament aşa ceva era tabu, precum erau tabu şi pe timpul domniei lui Voronin.

Pe vremurile comuniştilor de altă dată, ori pe vremea lui Stalin, un Dodon cu echipa lui „reformatoare” nu-şi mai permitea „luxul” zilelor noastre- farsa de evadare în numele salvării ţării moldoveneşti pentru alegerea unui preşedinte „apolitic”, precum minte cu neruşinare. Astăzi, nu te mai duc în Siberia, nu te mai „înhaţă” NKVD-ul, căci unii ca Dodon şi alţii demult înfundau GULAG-ul.

În acelaşi timp, este îngrijorător faptul câ piaţa politicienilor moldoveni stagnează- nu prea-şi înnoieşte asortimentul, electoratul este pus în dificultatea de–a culege deja- aceiaşi lideri, aceiaşi politicieni se ţin ca scaiul de acestă piaţă de mâna a doua.

Dintre acele 35 de partide politice, anunţate de către Ministerul justiţiei ca deja înregistrate, puţine dintre ele mai fac faţă momentului actual. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că la noi majoritatea partidelor politice sânt asociate cu figura liderilor, apoi devine clar motivul stagnării noastre politice şi economico-sociale.

În democraţia actuală a R.Moldova, încă firavă şi ne învăţată de către politicieni, le este bine tuturor partidelor, toate ele ducând lupta finală pentru puterea politică. Este şi normal. Asta este democraţia, acestea sunt legile ei—lupta pentru putere şi menţinerea ei cu ajutorul „valorilor şi principiilor”.

Dacă astăzi, în ceasul al 12-lea ,clasei politice, iar trece prin cap să se apuce serios de perfecţionarea-modernizarea sistemului politic moldovenesc, ar fi un pas înţelept.