PUȘCĂRIABILI, ALINIEREA LA BUCUREȘTI!

Puşcăriabili, alinierea la Bucureşti! // Val Butnaru
Aş vrea să recunosc un fapt aparent incredibil – Monitorizatu’ m-a decepţionat în cel mai crunt mod posibil. Da, da, m-a dezamăgit. Şi nu e vorba despre eşecul lui de ieri, când Voronin a refuzat să execute scenariul scris la Nobil Club şi n-a votat guvernul. Deocamdată, cel puţin. Nu e vorba nici despre declaraţia lui de pomină: „N-am fost monitorizat de nicio instituţie”. Şi nici de cealaltă, făcută peste două săptămâni, când a fost dat cu nasul în documente doveditoare: „Am fost monitorizat de o instituţie europeană”. Instituţie europeană! Interpol se numeşte acea instituţie! Dar acesta este Monitorizatu’ nostru. Ba n-are, ba are dublă identitate. Ba n-a fost, ba a fost monitorizat.

Dezamăgirea mea se trage însă din cu totul altă parte. De unde-l credeam pe Monitorizatu’ un şmecher fără pereche şi un uneltitor cu minte diabolică, iată că se dovedeşte că e, de fapt, un tip obscur, cu o gândire primitivă. Un găinar, cum se mai zice în popor. Dar să le luăm pe rând.

După ce afacerea cu Banca de Economii a început să miroase urât, după ce s-a aflat că vin americanii ăia să facă o anchetă, ce-i trecu prin cap Monitorizatului? Că ar fi bine să dispară de la bancă nişte documente importante. În ce mod? Simplu – să ia foc automobilul care, chipurile, va transporta documentele. La prima vedere, planul nu e rău. Şi totul începuse destul de binişor, parcă. Au încărcat mai întâi documentele respective în maşină, punând pe de-asupra şi nişte bani acolo, că d’aia e maşina băncii – să transporte bani, nu-i aşa? Dar cum de-i veni Monotarizatului ideea asta neghioabă? Şi anume că şoferul trebuie să oprească în plin câmp, plecând la dracu-n praznic, în puterea nopţii, chipurile la irigat ogoarele Patriei, lăsând cheile în contact şi, respectiv, documentele şi banii. Să nu uităm că e vorba de şoferul unei unităţi de transport speciale. Înarmat cu pistol, mitralieră, lansatoare de grenade şi alt echipament greu de război.

Ceea ce urmează pare şi mai primitiv, sub aspect motivaţional. În timp ce undeva departe, pe coclauri, şoferul iriga pământul Patriei noastre multpătimite, iată că din bezna neştirii au apărut răufăcătorii care au furat unitatea de transport blindată. Cum a fost posibil? Simplu. Cheile rămăseseră în contact, aţi uitat? De unde însă au aflat răufăcătorii locul exact unde se va declanşa procesul de irigare a câmpiilor mănoase? Se pare că asta nimeni n-o ştie. După care maşina este incendiată, mai întâi fiind luaţi banii. Acum aţi înţeles de ce a fost nevoie să se pună şi bani lângă sacii cu documente?

Da… Cam primitiv… Şi cum să nu ne amintim de o operaţiune similară, pusă şa cale de Iura Roşca, acum vreo 10 ani? Aşadar, marele mahăr de pe atunci mergea, în plină noapte, cu maşina spre Bucureşti, transportând nişte documente importante. Erau, mai exact trebuiau să fie actele doveditoare că banii contribuabililor romani au fost cheltuiţi corect.

La un moment dat, undeva prin preajma Buzăului, apăru un TIR cu faza lungă inclusă. Şoferul lui Roşca orbit de criminalul TIR, viră brusc la dreapta, rostogolindu-se astfel pe câmpia fără de sfârşit a Patriei. ŞI în timp ce se consuma etapa de rostogolire, maşina luă foc. Aidoma lui James Bond, cei doi au reuşit să scape, documentele însă… Da, da, documentele au ars şi nici până azi nimeni n-a aflat pe ce a cheltuit Iura Roşca banii contribuabililor români.

Iată cum se face un scenariu palpitant şi credibil! La fel de palpitant şi credibil a fost un alt scenariu scris de Iura Roşca – cel de răpire a lui Vlad Cubreacov. Ce-i drept, pentru mine n-a fost credibil deloc. Am publicat chiar, pe atunci, o mică investigaţie în Jurnal de Chişinău în care demonstram, poziţie după poziţie, că ceea ce spunea Roşca nu putea să se întâmple în realitate. Mult mai târziu au prins să vorbească martorii oculari care mi-au dat dreptate, dar asta a fost mult mai târziu. În acele zile însă, cerberii de presă ai lui Roşca au început linşajul meu. Chiar şi procurorii care anchetau acest caz râdeau pe sub mustăţi ascultând argumentele mele. I-am înţeles – aveau ordin să creadă că inventez totul. Da… Iată până unde poţi ajunge cu amintirile din cauza gândirii primitive a lui Monitorizatu’?

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament mi-a trezit asociaţii cu imaginile pe care le văd în aceste zile la televiziunile de ştiri de la Bucureşti. Acolo se transmite non stop spectacolul „Puşcăriaşii veseli”. ŞI la noi, corupţii şi trădătorii de neam joacă acelaşi spectacol în faţa camerelor de tv. Am ajuns la convingerea că puşcăria îi aşteaptă cam pe jumătate dintre politicienii şi guvernanţii noştri, Cei de azi şi cei de ieri. Începând cu fiorosul Voronin şi terminând cu neprihănitul Leancă. Da, da, Leancă! Anume semnătura lui stă pe afacerea Aeroportul şi alte documente dubioase. Du-te pe urmă şi demonstrează că Filat te-a obligat! Dar asta nu înseamnă că Filat nu-şi are propriii schelete în dulap. De Monitorizatu’ nici nu mai vorbim.

Cum vă spuneam, în aceste zile, la Bucureşti are loc o operaţiune greu de imaginat de curăţire a României de elemente corupte şi criminale. Cine şi-ar fi imaginat că Elena Udrea va păţi ce păţeşte acum? Dar Adrian Sârbu? Dar Adriean Videanu? Dar Dorin Cocoş? Dar Alina Bica? Dar atâţia şi atâţia deputaţi, miniştri, oligarhi şi simpli găinari politici! Unii vor înfunda puşcăriile pentru fapte săvârşite chiar şi cu 10 ani în urmă! Credeţi că la noi nu se va întâmpla acelaşi lucru? Ba da! Şi mult mai repede decât îşi imaginează Monitorizatu’!

Dincolo de unele aspecte controversate din politica editorială, una dintre televiziunile de ştiri, Antena3, a semnalat multe din aceste cazuri. Dar nimeni nu-i lua în seamă pe jurnaliştii de la Antena3. Dimpotrivă. Erau înjuraţi, intimidaţi, demonizaţi. Preşedintele Băsescu în persoană a încercat să-i timoreze. Şi iată că în aceste zile se dovedeşte că nu Băsescu, ci ei au avut dreptate. Făcând o paralelă, afirm cu toată certitudinea că peste foarte puţin timp vom ajunge cu toţii la concluzia că Jurnal TV a avut dreptate când a semnalat cazurile strigătoare la cer. Că autorii acelor crime trebuie să meargă la pârnaie. Că cei care ne cereau probe când noi vorbeam de crimele lui Monitorizatu’ sunt, în cel mai bun caz, nişte laşi.

Probele trebuiesc cerute de la procurori. Că cei care ne-au abandonat în plină luptă cu mafia sunt, de fapt, complici cu mafioţii. Oricât s-ar erija în toga inocenţei. Urmărind ceea ce se întâmplă în aceste zile în România, am devenit optimist. Poate pentru prima dată în ultimii cinci ani. Se apropie ziua când apele limpezi ale dreptăţii şi luminii vor spăla murdăria, jegul, slinul, Să ne îndreptăm umerii. Să respirăm profund. În plină noapte, peste Moldova se varsă lumina.

Val BUTNARU