S.U.A. , MAREA BRITANIE ȘI URSS, PĂRTAȘI LA UN FALS IS-TORIC ȘI LA DESTRĂMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

Se împlinesc 70 de ani de când liderii U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. s-au întrunit la Yalta, în Crimeea, pentru a discuta evoluţia confruntǎrilor militare şi organizarea lumii dupǎ încheierea celui de-Al Doilea Rǎzboi Mondial…
Localitatea a fost aleasǎ de liderul sovietic I.V. Stalin, propunere pe care Churchill şi Roosevelt au acceptat-o. Oraşul Yalta se aflǎ în Crimeea, pe coasta de nord a Mǎrii Negre. Acolo îşi petrecea vacanţele aristocraţia rusǎ, inclusiv familia imperialǎ, iar dupǎ 1920 se odihnea „poporul muncitor” prin reprezentanţii sǎi. Era unul dintre oraşele U.R.S.S. în care I.V. Stalin poposea în fiecare varǎ. Cei doi lideri occidentali, în drumul spre Yalta, s-au întâlnit mai întâi în Malta, în ziua de 3 februarie 1945. Churchill a sosit cu avionul, în timp ce Roosevelt a fǎcut o lungǎ cǎlǎtorie cu vaporul.Discuţia între cei doi a avut loc la bordul vaporului „Quincy”, intrat în rada portului Valletta. Scenariul avea sǎ se repete peste 44 ani, la 2-3 decembrie 1989, când Gorbaciov şi Bush Sr. s-au întâlnit tot pe un vapor, aflat în zona portului Valletta, pentru a discuta şi hotǎrî soarta Europei şi a lumii.
„Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Crimeea”
Churchill şi Roosevelt şi-au continuat drumul pânǎ la Yalta, unde au fost întâmpinaţi de I.V. Stalin. Prima şedinţǎ plenarǎ a avut loc în ziua de 5 februarie, iar ultima, în 11 februarie, când a fost semnat „Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Crimeea”, din care rezulta cǎ s-au discutat şi convenit asupra urmǎtoarelor:
– Organizaţia Mondialǎ (O.N.U.);
– Declaraţia asupra popoarelor eliberate;
– Dezarmarea Germaniei; Zona de ocupaţie francezǎ şi Consiliul de Control pentru Germania;
– Reparaţii;
– Mari criminali de rǎzboi; Polonia; Iugoslavia; Frontiera italo-iugoslavǎ;
– Frontiera italo-austriacǎ;
– Relaţiile bulgaro-iugoslave;
– Europa de Sud-Est; Iran;
– Întâlnirile celor trei miniştri de Externe.
De asemenea, a fost semnat un „Acord privind intrarea în rǎzboi a U.R.S.S. contra Japoniei”.
„Lovitura de mǎciucǎ”
Dupǎ cum se observǎ, România n-a constituit subiect de discuţie, numele ţǎrii noastre fiind menţionat în documentele încheiate doar o singurǎ datǎ într-o formulare elipticǎ: „Instalaţiile petroliere din România”. Aceastǎ realitate se datora faptului cǎ situaţia României fusese tranşatǎ încǎ din octombrie 1944, când premierul britanic s-a înţeles cu Stalin privind viitorul acesteia, iar preşedintele S.U.A. a acceptat cele stabilite. Dacǎ poziţia U.R.S.S. era bine cunoscutǎ, atitudinea Marii Britanii a constituit o adevǎratǎ „loviturǎ de mǎciucǎ” pentru clasa politicǎ din ţara noastrǎ şi pentru poporul român.
S.U.A. şi Marea Britanie, pǎrtaşi la un fals istoric şi la destrǎmarea statului naţional român
La 5 septembrie 1940, premierul britanic Wiston Churchill declarase în Camera Comunelor: „Noi nu vom recunoaşte schimbǎrile teritoriale care se vor face în timpul rǎzboiului, mai puţin acelea care vor fi consecinţa unui acord de înţelegere între pǎrţile interesate”. Ulterior, aceastǎ formulǎ a fost inclusǎ în „Carta Atlanticulu i ” semnatǎ de S.U.A. şi Marea Britanie în 1941, la care a aderat şi Uniunea Sovieticǎ. Ulterior, pe parcursul discuţiilor sovieto-britanice şi sovieto-americane s-a adoptat ideea potrivit cǎreia graniţa dintre România şi U.R.S.S. a fost stabilitǎ pe baza „convenţiei româno-sovietice din 28 iunie 1940”. Cu alte cuvinte, liderii occidentali se fǎceau cǎ nu mai ţin minte cǎ Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovieticǎ în urma a notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi cǎ nu a existat nici o „convenţie” între cele douǎ state. Ca urmare, au înscris aceastǎ formulare în Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, fǎcându-se pǎrtaşi nu numai la un fals istoric, dar şi la destrǎmarea statului naţional român, susţinând pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, pe care-l condamnaserǎ cu vehemenţǎ la vremea respectivǎ.
Stalin a bifat, în semn de aprobareNotiţa lui Churchill arătată lui Stalin
Premierul britanic a mers şi mai departe. În discuţia avutǎ cu I.V. Stalin la Moscova în ziua de 9 octombrie 1944, i-a propus „sǎ nu ne certǎm pentru nimicuri”, drept care scris cu mâna sa „acordul de procentaj”. În dreptul României a menţionat: Rusia – 90%; Alţii (S.U.A., Marea Britanie) – 10%. Pentru Churchill, ţǎri precum România, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Grecia erau „nimicuri” pe care le putea vinde ca la „tarabǎ”. Relatând acest episod, liderul britanic avea sǎ scrie în memoriile sale cǎ Stalin „a bifat coala, în semn de aprobare”. Acest acord a fost ţinut secret, el fiind dezvǎluit abia în cartea „The Second World War”, 6 volume, publicate în anii 1948-1954.
„Declaraţiei asupra popoarelor eliberate”
Înţelegerea fiind realizatǎ la Moscova, la Conferinţa de la Yalta nu s-a mai discutat situaţia României, deşi mulţi români îşi puseserǎ mari speranţe cǎ primul ministru britanic şi preşedintele S.U.A. nu vor accepta pretenţiile lui Stalin. Evident, acordurile erau secrete, astfel cǎ românii nu-şi puteau imagina cǎ ţara lor a fost oferitǎ liderului sovietic „pe tavǎ” de marii democraţi ai occidentului. Pe de altǎ parte, presa şi posturile de radio din S.U.A. şi Marea Britanie au fǎcut o largǎ publicitate „Declaraţiei asupra popoarelor eliberate” semnatǎ la Yalta, în care se menţiona cǎ cei trei şi-au exprimat acordul de a le „ajuta sǎ rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”. Cât de sincerǎ era aceastǎ declaraţie s-a vǎzut peste mai puţin de o lunǎ, când A. I Vişinski s-a deplasat la Bucureşti, impunând formarea la 6 martie 1945, a unui „guvern democrat popular” prezidat de dr. Petru Groza. Liderii S.U.A. şi ai Marii Britanii au protestat formal împotriva brutalei ingerinţe sovietice, dar au sfârşit prin a recunoaşte acest guvern în februarie 1946, adicǎ la un an dupǎ Yalta.
Yalta, simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri
Au trecut 70 de ani de la acea întâlnire istoricǎ din Crimeea, dar în conştiinţa românilor şi nu numai a lor, Yalta rǎmâne un simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri (indiferent de regimul lor politic), de împǎrţire şi reîmpǎrţire a lumii, de consolidare a poziţiilor lor pe seama statelor mici sau învinse. În acelaşi timp, Yalta este expresia demagogiei şi înşelǎtoriei politice a celor care în spatele uşilor închise îşi împart teritorii şi resurse, iar în public vorbesc despre „democraţie”, „libertate”, ajutor” etc.
„Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”
Consecinţele acordurilor încheiate la Yalta continuǎ sǎ-şi facǎ efectul. Dupǎ ce U.R.S.S. s-a destrǎmat în 1991, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au trecut sub ocupaţia Ucrainei. Acum, în 2015, guvernul de la Kiev le ordonǎ românilor din aceste teritorii sǎ lupte cu arma în mânǎ în Est pentru a asigura integritatea teritorialǎ a Ucrainei. La rândul sǎu, Moldova de Rǎsǎrit, devenitǎ Republica Moldova, se zbate în lungi crize politice şi într-o situaţie economicǎ şi socialǎ deplorabilǎ. Pe de altǎ parte, guvernanţii de la Bucureşti nu doresc sǎ ştie ce s-a întâmplat la Yalta, ei sunt mândri cǎ ţara lor face parte din N.A.T.O., iar S.U.A. îşi instaleazǎ baze militare în România. Un fost preşedinte a formulat plastic actuala politicǎ a ţǎrii noastre: „Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”.
Un articol de prof. univ. dr. Ioan Scurtu