OLIGARHII DIN CHIȘINĂU ÎNTORC SPATELE EUROPEI

La chinezi, care sunt budişti, sufletul nu piere, ci se reîncarnează după moartea omului într-un animal. Tot aşa şi cu regimul Voronin.

În drumul său spre Nirvana Roşie, acesta s-a reîncarnat în „Monstruoasa coaliţie” PCRM-PLDM-PDM. Noul corp în care sălăşuieşte fosila sovietică vrea să deturneze Republica Moldova de la destinul său european şi să o împingă pe drumul spre Asia.

Monstruoasa coaliţie gândeşte cu capul lui Voronin

Până în anul 2009, Vladimir Voronin se prezenta drept campionul integrării europene a Republicii Moldova. În campania electorală pentru alegerile din aprilie 2009, Voronin a schimbat radical mesajul, renunţând la integrarea europeană. Noul obiectiv al comuniştilor a devenit de atunci „modernizarea europeană a Republicii Moldova”, ceea ce e cu totul altceva. Republica Moldova, potrivit lui Voronin, nu mai trebuia să se integreze în UE. Obiectivul era „să construim o Moldovă Europeană la noi acasă”.

PLDM şi PDM urmează calea lui Voronin. Din 2009 şi până la alegerile din noiembrie 2014 aceste două partide au proclamat ca obiectiv principal integrarea europeană a Republicii Moldova. După alegerile din noiembrie, aceste partide au rupt negocierile cu Partidul Liberal (PL), un alt partid proeuropean şi fost partener de coaliţie în trecut. Din acel moment, PLDM şi PDM au anunţat că încep discuţiile cu PCRM pentru formarea unei alianţe menite să voteze învestirea unui nou guvern. Cele două partide s-au coalizat apoi în „Alianţa pentru o Moldovă Europeană”. Noua denumire nu mai aminteşte de „integrarea europeană”, ca până atunci, ci de o „Moldovă europeană”, exact ca PCRM. Marian Lupu, preşedintele PDM, a confirmat schimbarea cursului politic: „Republica Moldova nu va mai depune în 2015 cerere de aderare la UE pentru că oricum nu sunt şanse să fie acceptată”. PLDM şi preşedintele său, pisicuţul Vlad Filat, nu au avut nici o reacţie la declaraţia lui Lupu, deşi promisiunea cu care PLDM a obţinut voturile alegătorilor la alegerile din 30 noiembrie 2014 a fost depunerea cererii de aderare, urmată de integrarea în anul 2020 a Republicii Moldova în UE.

PDM preia de la Voronin mitul banilor chinezeşti la schimb cu integrarea europeană

În 2009, când Voronin a renunţat la integrarea europeană a Republicii Moldova, a înţeles că trebuie să demonstreze că va avea surse de finanţare chiar dacă va întoarce spatele Occidentului. În mintea lui Voronin, alternativa la Europa era Estul, aşa că a promis că va aduce 500 milioane de dolari din Rusia. Bineînţeles că dolarii din Rusia nu au ajuns niciodată la Chişinău. În acel an electoral, Voronin a vândut şi promisiunea unor investiţii de un miliard de dolari din China, care vor intra în Republica Moldova. Nici banii chinezeşti nu au mai venit vreodată, iar Voronin a pierdut alegerile.

Semnalul lui Voronin era clar: nu avem nevoie de UE, SUA şi de FMI, pentru că avem alternativa finanţărilor din Rusia şi China. Iar Rusia şi China nici nu cer reforme structurale în schimbul creditelor şi investiţiilor, cum pretind imperialiştii occidentali.

De ce PDM vrea Ministerul Transporturilor

PDM, noul aliat al PCRM, a început să vânture povestea banilor chinezeşti, o sumă imensă, de 2 miliarde dolari, potrivit lui Mihai Ghimpu, preşedintele PL, care a dezvăluit în cursul unei emisiuni televizate că, la negocierile pentru formarea coaliţiei, reprezentanţii PDM i-au spus că „intenţionează să se îndepărteze de UE şi să ia circa 2 miliarde de dolari de la chinezi, renunţând la parteneriatul cu FMI, BERD şi BEI”. Detalii AICI

Proiectul „China” a fost promovat cu insistenţă la negocierile dintre PLDM, PDM şi PL, ca alternativă la integrarea europeană şi acordul cu FMI de către omul de afaceri rus Serghei Iaralov, un fel de „consigliere” al „naşului” Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedintele PDM. Rusofonul Iaralov a reprezentat PDM la negocieri şi a spus în mai multe rânduri că PDM nu poate renunţa la Ministerul Transporturilor în favoarea PL, din cauză că PDM a făcut anumite înţelegeri în China privind Calea Ferată a Moldovei. De faţă au fost Vasile Botnari, omul de casă al lui Plahotniuc şi ministrul Transporturilor, precum şi Pavel Filip, ministrul Comunicaţiilor. Ambii l-au însoţit pe Plahotniuc la Beijing în vara lui 2014, unde o delegaţie condusă de prim-vicepreşedintele PDM a fost în vizită, la invitaţia conducerii Partidului Comunist Chinez. Detalii AICI

Oligarhilor nu le-a trecut nici o clipă prin cap că e vorba de bunul statului, şi că ar trebui făcută publicitate internaţională şi apoi o selecţie de oferte sau o licitaţie pentru acordarea concesiunii Căii Ferate a Moldovei unei companii străine. În Europa licitaţiile nu se atribuie prin negocieri secrete, dar dacă Republica Moldova pleacă în Asia, oligarhilor nu le va mai cere nimeni socoteală. Oligarhii nu s-au întrebat niciodată pentru care motiv Occidentul ar fi dator să finanţeze Republica Moldova, din moment ce aceasta îşi dă pe sub mână cele mai importante companii de stat ruşilor şi chinezilor, cum ar fi BEM, CFM sau Aeroportul Chişinău, în loc să invite la licitaţii deschise firme din UE şi SUA.

Dacă PDM şi-a însuşit mesajul lui Voronin despre finanţările din China înseamnă că a renunţat la integrarea europeană precum şi la reformele structurale. PDM vrea să spună, la fel ca liderul comuniştilor moldoveni, că a găsit în Est un înlocuitor pentru partenerii de dezvoltare din UE, şi încă unul care nu cere Chişinăului să facă vreo reformă.

Plahotniuc poate aduce bani din China doar pentru el însuşi

Povestea investiţiilor colosale, de 2 miliarde dolari, vânturată de PDM, este menită să închidă gura celor care s-ar opune planurilor oligarhice, de schimbare a cursului european sub prextul finanţărilor din China sau Rusia. În primul rând aceşti bani nu există. În Legea asistenţei financiare pentru străinătate, care este anexă la Legea bugetului de stat a R. P. Chineze, Republicii Moldova i s-au alocat 20 milioane dolari pentru proiecte concrete, menţionate în anexa respectivă. Adică de 100 de ori mai puţin decât cele 2 miliarde imaginare ale PDM.

Minciuna este gogonată fie şi pentru că Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova este de 6 miliarde dolari. Este imposibil ca o economie de 6 miliarde dolari să poată absorbi investiţii de 2 miliarde dolari. Bugetul Republicii Moldova este tot de 2 miliarde dolari, cât este şi imaginarul ajutor chinezesc. Nu ar putea asigura recuperarea unor credite şi investiţii egale ca valoare.

Din partea Guvernului R.P. Chineze e clar că nu vor veni banii în Republica Moldova pentru că nu prevede Legea bugetului de stat. Banii cu care se laudă oligarhii nu vor veni nici sub forma unor investiţii ale unor companii chinezeşti, din cauză că Republica Moldova nu îndeplineşte criteriile de ţară pe baza cărora chinezii decid să facă o investiţie în străinătate. Companiile chineze investesc în state din Africa, dar şi America Latină, pentru că acolo se află materii prime, de exemplu investesc masiv în Zimbabwe, care este pe locul doi în lume în ce priveşte rezerva de platină.

Chinezii investesc în UE sau SUA pentru că doresc acces la tehnologii şi cumpără fabrici care deţin anumite licenţe sau brevete. Produsele chinezeşti au probleme cu omologarea în UE. De aceea, chinezii preferă să cumpere fabrici din UE cu produse deja omologate. Ei mai investesc în UE şi SUA, pentru imaginea firmei, să se laude că au filiale la Paris, Londra, New York. Companiile chineze investesc în active deja existente, cum ar fi porturi, aeroporturi, centrale electrice, oriunde pot recupera investiţia într-un termen rezonabil.

Investiţiile din motive politice se fac în zona Asia-Pacific, în special în state unde China se consideră în competiţie cu Japonia pentru poziţia de lider regional.

Republica Moldova nu se încadrează în nici unul dintre criteriile de mai sus, aşa că în spatele promisiunilor frumoase despre banii chinezeşti s-ar putea ascunde cu totul altceva. Investitorii chinezi în străinătate sunt mari companii cu capital de stat şi acţionează numai pentru profit. Investiţiile în străinătate le fac cu garanţii de la Banca de Export-Import (Eximbank) a Chinei. Dacă investiţiile sunt mai mari, se fac cu garanţii guvernamentale ale statului-gazdă. Garanţiile Ministerului de Finanţe de la Chişinău pentru investiţiile aduse de oligarhi ar putea constitui o miză a afacerii. Aceasta ar însemna că, în caz de profit, banii sunt chinezeşti, iar dacă afacerea nu merge, pierderea va fi suportată de bugetul Moldovei, conform garanţiei acordate de stat pentru investiţie. Aşa că „investiţia chineză” vânturată de reprezentanţii PDM ar putea însemna în realitate paravanul unui atac oligarhic împotriva anemicului buget al Republicii Moldova.

关系 înseamnă şpagă

Companiile chinezeşti au fost implicate de-a lungul anilor în străinătate în scandaluri de kickback payments, ori guangxi (关系) în chineză, sau mită, pe româneşte. Se înţeleg cu vreun dictator african să facă în ţara respectivă un baraj, iar apoi împart banii şi babuinul respectiv le întoarce partea lor. După ce cade guvernul în ţara bananieră respectivă se descoperă adesea că obiectivul economic nici nu era necesar sau eficient. Cu firmele europene şi americane nu merge chiar aşa, şi poate că tocmai de aceea Monstruoasa Coaliţie de la Chişinău se orientează spre investiţii din China. Bineînţeles, cu garanţii din partea statului moldovean, nu de la Eximbank-ul chinez, pentru că în China managerii care comit fraude deosebit de mari din avutul statului sunt executaţi pe stadion pentru corupţie, iar familiile acestora primesc factura pentru contravaloarea gloanţelor.

Republica Moldova pe marginea prăpastiei

Republica Moldova este în pragul colapsului economic. Structura economiei este asemănătoare unui stat eşuat din Africa, pentru că remitenţele trimise din străinătate de muncitorii moldoveni reprezintă circa 25% din PIB şi deficitul comercial se apropie de 50%. Sistemul bancar stă pe o bombă din cauza activelor toxice de un miliard de dolari. Din cauza crizei din Rusia leul se depreciază vertiginos, cu 40% faţă de dolar în ultimul an. Investitorii străini nu vor veni prea repede pentru că riscul de ţară al Republicii Moldova calculat de OECD la 30 ianuarie 2015 pe o scară de la 0 la 7 este 7, adică un risc maxim. Detalii AICI

În Europa doar Bosnia-Herţegovina şi Kosovo, două state eşuate, au gradul de risc 7, precum şi Ucraina, a cărei însăşi existenţă ca stat este pusă la îndoială de războiul din Donbas. În acest timp, oligarhii moldoveni se joacă. Ei fac umbre chinezeşti pe perete.

Ultima şansă înaintea dezastrului

Dacă Republica Moldova ar avea un guvern stabil şi european, dacă ar menţine cursul integrării europeane, s-ar putea salva. Ar avea în spate UE şi SUA, parteneri pe care s-ar putea bizui. Republica Moldova are o datorie de stat relativ redusă, de 23% din PIB, conform Ministerului Finanţelor. Detalii AICI

Deci s-ar putea califica pentru a obţine împrumuturile salvatoare. Spre comparaţie, Italia are o datorie publică de 132% din PIB, proporţional de şase ori mai mare decât Republica Moldova.

Finanţatorii internaţionali, ca UE sau Banca Mondială, dar şi privaţii, nu au instrumentele şi competenţa pentru a evalua bonitatea unei ţară şi lasă aceasta pe seama FMI. Un acord cu FMI ar fi apoi urmat de Banca Mondială, care ar credita programe de dezvoltare în Republica Moldova. În lipsa acordului cu FMI nimeni nu dă bani pentru că nu are încredere în bonitatea statului.

Banii de la FMI ar constitui şi o pârghie sigură împotriva deprecierii leului, pentru că BNM ar avea posibilitatea de a interveni pe piaţa valutară, cumpărând lei cu dolarii de la FMI, dacă scade cursul. În lipsa unui acord cu FMI, Republica Moldova nu s-ar putea împrumuta pe pieţele internaţionale decât cu dobânzi cămătăreşti, pentru că nici un creditor n-ar avea garanţia că îşi va recupera banii. Măsurile reale de luptă împotriva corupţiei, numirea unui procuror general independent în consultare cu Comisia Europeană, ar securiza şi cei 700 milioane euro pe care UE îi pune la dispoziţia Republicii Moldova în anii 2014-2017. Ajutorul de la partenerii de dezvoltare reprezintă 10% din cheltuielile bugetare ale Republicii Moldova, iar menţinerea cursului european ar garanta în continuare aceste finanţări.

COFACE este una dintre cele mai mari companii de asigurări de credite externe din lume. În decembrie 2014, analistul COFACE pentru Republica Moldova manifesta un optimism moderat. Lua în calcul încheierea acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE şi nivelul redus al datoriei de stat. De asemenea, era convins că victoria în alegeri a partidelor proeuropene şi formarea unui guvern stabil ar garanta menţinerea orientării spre Vest a Republicii Moldova. Analistul COFACE nu putea anticipa, însă în decembrie 2014, planurile oligarhilor privind instalarea unui guvern minoritar aflat la cheremul PCRM, renunţarea la cursul european, refuzul de a încheia un acord cu FMI.

Dacă Republica Moldova întoarce spatele UE, prin refuzul oligarhilor de a face reforma Justiţiei şi a numi un procuror general independent, dacă refuză încheierea acordului cu FMI şi îndeplinirea reformelor pe care le-ar presupune acest acord, atunci va spune adio Europei şi se va scufunda în abis. Politicieni ca Igor Dodon, preşedintele PSRM, Vladimir Voronin sau Vlad Plahotniuc tocmai asta urmăresc, când încearcă să taie ancora care ţine Republica Moldova agăţată de Europa. O Moldovă ruinată este apoi o pradă uşoară pentru Imperiul lui Putin.

Ar însemna atunci că eforturile de-a dreptul disperate ale României pentru a scoate Republica Moldova din Imperiu, pentru a o trage spre UE, susţinerea acordată de Germania, Polonia sau Ţările Baltice, au fost în zadar, la fel ca şi speranţele a trei millioane de români basarabeni. Ar fi mare, mare păcat…

Sursa: puterea.ro