PAUL GOMA, SCRISURI III, DIALOGURI, ARTICOLE: 1999-2010

Nicolae Dima, SUA, 15 Ianuarie 2015

Paul Goma este un scriitor neobosit si neinfricat. Polemic si usturator, nu e de mirare ca in cautarea moralei absolute scriitorul si-a facut putini prieteni. S-ar putea spune ca scriitorul se afla intr-un razboi continuu intr-u cautarea adevarului si in acest sens el refuza orice compromis. Pentru Goma securitatea a reprezentat ‘raul absolut’ iar cei care au colaborat cu vechiul regim sunt si raman de neiertat. Cum ii poate ierta el pe cei care i-au distrus Basarabia natala si Romania in care a crescut ca refugiat… in propria sa tara?
Comunismul a fost un atentat la insasi existenta poporului Roman. Si ceace a urmat dupa prabusirea comunismului este un atentat la adresa adevarului. Paul Goma respinge cu vehementa ambele tendinte. Daca vechea securitate nu mai exista, ‘colaborationistii’ din trecut sunt cei care continua sa stapaneasca si azi cultura romaneasca iar Goma este neiertator cu ei. Atitudinea este insa reciproca; Goma ii denunta pe cei care continua sa ascunda adevarul, iar acestia il neaga, il resping si il denigreaza.
Ca cititior, Paul Goma poate sa-ti placa sau sa nu-ti placa, dar scrierile lui, formate din interviuri, dialoguri, articole, jurnale, eseuri… sunt strict necesare daca noi Romanii dorim sa restabilim adevarul si sa revendicam dreptatea. In acest sens, actualul volum de 624 de pagini foarte dens scrise repezinta un rechizitoriu cu care poporul roman se va putea prezenta la marea judecata a istoriei. Cineva trebuia sa spuna adevarul! Autorul restabileste adevarul, il repune in drepturi, si il pune in ordine naturala cronologica pentru a nu mai fi interpretat dupa interese. Paul Goma a dat din nou dovada de mare demnitate si curaj.
Fost detinut politic, refugiat in urma invaziei sovietice, dizident real din perioada ceausista, privat de cetatenia romana si refugiat in occident in 1977, Goma denunta toate ororile traite de el, de familia sa, si de intreaga tara. Comunistii si securitatea nu l-au iertat nici odata, dar se pare ca cei care continua sa il atace cel mai aprig in prezent sunt vechile cozi de topor de ieri si noii oportunisti de azi. Intre acestia sunt si multi evrei pe care Goma ii critica pentru modul in care i-au tratat pe Romani in Basarabia si Bucovina si pentru colaborare cu regimul communist instaurat de sovietici.
Noua carte a lui Goma se parcurge relativ usor si uneori cu sufletul la gura, dar fiind un adevarat rechizitoriu, nu poate fi doar citita sau rezumata; cartea trebue studiata. ‘Pacatul autorului’ este ca el le gaseste pacate tuturor si pentru acest lucru nu poate fi iertat. Goma este insa meticulous, este integru si onest si isi bazeaza afirmatiile pe dovezi. Acolo unde e necesar, stilul lui Goma este stiintific si bine documentat. In plus, limbajul sau este bogat, creativ si inventiv. El scrie despre oportunisti ca “au traversat istoria in patru labe” iar despre scriitorii din vechea elita afirma ca “au fost condamnati la semnatura-silnica.”
Autorul clarifica totodata unele notiuni controversate ca cea de exil, diaspora, holocaust, semitism si altele, iar despre evrei vorbeste intodeauna bine informat. Goma devine astfel incomod multora si nu poate fi combatut, fiind respins in schimb cu etichete si adjective lipsite de fond. Nu am citit cu atentie intregul volum, dar unele din tezele si sintezele cartii le cunoasteam din alte scrieri. Din ceace am citit insa m-a surprins din nou curajul autorului si efortul sau constant de a statua si a restabili adevarul.
Din lecturarea cartii ramai cu impresia ca Paul Goma vorbeste in desert ca sfantul Ioan si ca se lupta cu morile de vant. Nu va reusi sa doboare morile, dar scrierile sale vor ramane marturii pentru generatiile viitoare care ne vor acuza de servilism. Mai devreme sau mai tarziu Adevarul va iesi la lumina. Si atunci Paul Goma va primi onoarea care I se cuvine si care astazi i se refuza.
In incheierea acestui mic semnal editorial doresc sa mentionez meticuloasa munca de editor a d-nei Flori Balanescu din tara si contributia financiara a domnilor Valentin Tepordei, Neculai Popa si ND din SUA care au facut posibila aparitia cartii.
Si inca ceva demn de mentionat. Impreuna cu Brutus Coste, ultimul diplomat Roman in America inainte de razboi, si cu Comitetul Adevarul despre Romania pe care l-am fondat impreuna, l-am adus pe Paul Goma in vizita in Statele Unite la scurt timp dupa izgonirea sa din tara. La Washington, in timp ce depunea marturii si se intalnea cu diferiti lideri politici, Goma a locuit in apartamentul meu. Intr-una din seri imi povestea cum prin luna martie 1958 se afla intr-o camera din inchisoarea Gherla in care erau inghesuiti peste o suta de detinuti. In acele conditii era imposibil ca toti detinutii sa-si intinda trupurile pe jos pentru a se odihni in timpul noptii… iar in timpul zilei cu greu se puteau misca printre corpuri pentru a se intalni cu cei pe care ii cunosteau. Deodata am constatat cu stupoare ca fusesem impreuna in aceiasi camera… dar ne-am ‘cunoscut’ numai cu 20 de ani mai tarziu in America…

Editura Ratio et Revelatio (Documenta) Oradea, 2014(624 pp)
Semnal Editorial de Nicolae Dima