EMINESCOLOGUL GEORGE MUNTEANU ŞI MOŞTENIREA SA ÎN TIMP

Lidia Ungureanu

Luna noiembrie, curent, a fost una deosebită pentru întreaga comunitate din Bravicea, Călăraşi. Directoarea Muzeului satului şi soţul d-ei, Nadejda şi Gheorghe Pruteanu, directoarea L. T. „Ştefan cel Mare” Elena Godovaniuc, primarul comunei Constantin Popa au organizat comemorarea cunoscutului eminescolog român, originar din acest sat George Munteanu, precum şi lansarea cărţilor semnate de poetul Victor Teleucă „Piramida singurătăţii” (Bucureşti, 2014) şi „Răsărit de Luceafăr” (Chişinău, 2012 – o creaţie „în afara timpului”, dedicată lui Mihai Eminescu). Geniul lui Eminescu a unit aceste două mari talente la Bravicea. Invitaţii la festivitate, criticul literar Theodor Codreanu (Huşi, România), academicianul Mihai Cimpoi, Dumitru Gabura (editor al operei postume a lui V. Teleucă), artistul plastic Ion Daghi, ziaristul Andrei Viziru, împătimita de frumos, Zinaida Tutunaru, şi subsemnata au fost întâmpinaţi la Сasa de Cultură de către reprezentanţi ai corpului didactic şi elevi din clasele superioare în frunte cu directoarea E. Godovaniuc, de colaboratorii Bibliotecii Publice, de localnici şi copii veniţi de prin satele limitrofe: Săseni, Meleşeni şi Ţibirica.
În „lumina gutuilor” şi a lumânărilor aprinse în sala de festivităţi, înaripată şi sobră, inimoasa profesoară Nadejda Pruteanu a punctat repere importante din biografia marelui cărturar G. Munteanu: „A văzut lumina zilei la 14 aprilie 1924. Gheorghiţă a lui Simion Ghelăuţanu (aşa i se spunea în sat) îndrăgise cartea încă din copilărie. A învăţat în şcoala din fostul bloc administrativ judeţean (şcoală despre care prin anii 1940 a scris o carte Atanasie Strătilă). Era elev la Orhei în perioada în care liceul său fusese evacuat peste Prut. Dorul de Bravicea i-a încălzit inima o viaţă. Ulterior salvat prin cuvânt, a reuşit cu trudă şi demnitate, tot prin cuvânt, să-şi înalţe baştina şi neamul. Revenise în republică abia după 46 de ani, la 16 iunie 1990, la sărbătoarea dedicată marelui Eminescu. A stat la baştina sa doar ore numărate, pline de nostalgie şi de aduceri aminte despre începutul destinului său zbuciumat. În aprilie 2014, ar fi împlinit 90 de ani de la naştere. S-a stins împăcat, în 2001, având publicate exegeze valoroase în eminescologie, printre care „Hyperion-I”, „Viaţa lui M. Eminescu” etc. Am aflat despre George Munteanu de la cercetătorul literar Pavel Balmuş, care i-a fost doctorand, după care i-am scris cu insistenţă, în câteva rânduri, la Bucureşti. Într-un târziu, m-am bucurat de primul răspuns. Iată câteva rânduri dintr-un răvaş al lui: „Stimaţi braviceni, neuitaţi de mine, un modest fiu al satului! Feriţi-vă de dezbinări, fiţi uniţi!…”
La rândul ei, şefa bibliotecii Angela Zatic, avea să completeze: „George Munteanu a dat dovadă de răbdare, curaj, modestie şi a izbutit în viaţă, devenind o personalitate proeminentă.”
Dumitru Gabura a remarcat: „După Viaţa lui Mihai Eminescu, de G.Călinescu, biografia poetului descrisă de George Munteanu (Hyperion, 1973) rămâne unica istorie completă a vieţii lui Eminescu, redată cu o pană inspirată. Asupra operei geniului literaturii românești s-a aplecat şi Th. Codreanu. El este unul dintre cei mai importanţi critici contemporani, prozator, continuatorul lui G. Munteanu, pe care l-a cunoscut personal. A editat 10 volume solide dedicate lui M. Eminescu. Reputatul eminescolog este laureat a trei premii naţionale „Mihai Eminescu” din România pentru cel mai bun volum de exegeză eminesciană publicat într-un an, dar şi al altor premii naţionale şi internaţionale, inclusiv Premiul Academiei Române pentru critică literară „Titus Maiorescu”. Recent a devenit Laureat al prestigiosului Premiu al Revistei „Contemporanul” pentru critică literară 2014. Este un cercetător minuţios al procesului literar din Basarabia. A scris monografiile: „Basarabia sau drama sfâşierii”, „Duminica Mare a lui Grigore Vieru” şi „În oglinzile lui Victor Teleucă”.
Prin discursul său, Th. Codreanu a captat audienţa: „A fost un vis al meu de peste un deceniu de a ajunge la Bravicea. George Munteanu a făcut o recenzie la prima mea carte „Eminescu – dialectica stilului”. El n-a scris mult, dar toate lucrările lui sunt temeinice. În 2002, apare în Basarabia, la el acasă, pentru prima oară, cu volumul „Viaţa lui M. Eminescu”. Din acel moment, se considera un om împlinit. Aici s-au întâmplat cele mai importante evenimente din copilăria şi viaţa lui. De aici l-a evacuat istoria. Adolescent a fost să ajungă la Cluj, unde a urmat cursurile Şcolii normale liceale „Gh. Bariţiu”, după care a mers la Facultatea de Filozofie şi Litere din acelaşi oraş. I-au fost profesori Ion Breazu, Lucian Blaga, eminescologul Dumitru Popovici, datorită căruia s-a apropiat de opera marelui M. Eminescu, nu mai puţin contând şi rolul criticului literar G. Călinescu.
La maturitate conducea revista „Steaua” (existentă şi azi). În 1973, publică „Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici”, despre M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, T. Maiorescu. A scris şi despre prima mea carte, considerându-mă un continuator al său în eminescologie. În 1987, apare lucrarea „Eminescu şi eminescialismul”, iar după 1989, ca reacţie la atacurile adresate lui M. Eminescu, tipăreşte: „Eminescu şi antinomiile posterităţii”. George Munteanu concepuse un proiect uriaş în ce priveşte opera lui M. Eminescu nerealizat însă. Să sperăm că, în curând, şi „Jurnal“-ul său va fi editat de către soţia sa, Doina Munteanu. A avut o soartă asemeni lui Adrian Marino, autorul cărţii „Viaţa unui om singur”.
M. Cimpoi a declarat: „G. Munteanu ne aduce conceptul de biografie interioară. Îl reconstituie pe M. Eminescu prin înseşi textele lui M. Eminescu, care e tradus în 77 de limbi, Eminescu fiind un mare european şi având o cultură universală (cunoştea şase limbi şi era modelul deontologic de ziarist, consultând zeci şi zeci de titluri de ziare şi reviste ale timpului). La studierea lui M. Eminescu ca mare fiinţă a lumii – e şi contribuţia lui George Munteanu. Am ţinut o corespondenţă cu el. Am 50 de scrisori de la el. A fost un nonconformist. A predat la Şanhai cursuri de limbă română, dar şi în Franţa, la Montpelier. Ansamblul său literar intitulat „Hyperion” numără şase volume şi trebuie citit. G. Munteanu merită toată atenţia noastră, deşi a intrat într-un con de umbră.
În partea a doua a manifestării, Th. Codreanu s-a referit la creaţia lui V.Teleucă: „El scria: «cunoaşterea de sine e principala sarcină spirituală a fiinţei umane.» M. Cimpoi afirmă că Victor Teleucă e un lirosof alături de M Eminescu, L. Blaga, N. Stănescu, M. Sorescu, I. Gheorghe, Gr. Hagiu, Dm.R. Popescu, N. Breban, Aug. Buzura. „Piramida singurătăţii”, „Ninge la o margine de existenţă” şi „Improvizaţia nisipului” sunt cele trei cărţi de bază ale moştenirii sale poetice preţioase.
Cuvintele directoarei E. Godovaniuc au fost ascultate cu mare atenţie de cei prezenţi: „Vedem în persoana lui G. Munteanu nu un consătean obişnuit, ci un om de o mare cultură literară. E regretabil faptul că mulţi dintre noi, cei vârstnici, nu l-au cunoscut cât a fost în viaţă. Să-i citim, dragi elevi, pe cei care au creat cu gândul la Eminescu – George Munteanu şi Victor Teleucă”.
Declamarea poeziilor „Ce te legeni, codrule” (Gicu Pruteanu, elev în clasa a III-a) şi „O altă limbă mai frumoasă nu-i” (Livica Ursache, elevă în clasa a VI-a) a fost un moment special, mai ales că şi adulţii, invitaţii D. Gabura şi I. Daghi au surprins publicul recitând cu mult elan şi sinceritate artistică poemul „Răsărit de Luceafăr” şi respectiv, o parte din „Scrisoarea I”.
Th. Codreanu le-a adus elevilor proaspăta apariţie editorială „ Eminescu incorect politic”, M. Cimpoi – „Critice”-le sale. D. Gabura, ca şi alte dăţi – i-a bucurat pe cititori cu o mini bibliotecă incluzând volume de V. Teleucă, Th. Codreanu şi A. Cibotaru, în plus donând şi din partea directorului A. Bantoş o colecţie a revistei „Limba română”.
Dumitriţa Popov, Cătălina-Ecaterina Tarasov, Natalia Bocan şi Vera Popov (clasa a VIII-a), Alina Barbari, Vlad Veveriţă, Grigorcea Antonina, Doina Harea, Svetlana Iurcu, Maria Leancă, Victor Timuş, Ana Popov, Natalia Tarasov, Alina Chiriac şi Nicoleta Veveriţă (clasa a XII-a „U”) au fost încântaţi de întregul festin literar de zile mari, din care au avut deplina fericire să guste fiecare în parte. Din acea clipă, ne-am întrebat: cum se vor „coace” în timp roadele acestui colocviu literar susţinut de către personalităţi versate în materie de literatură şi artă?
Evenimentul a culminat cu un film montat de soţii Pruteanu, după care a răsunat vocea lui G. Munteanu, înregistrată la Bucureşti, pe o bandă magnetică de consăteana sa Lucia Boiu. Iată mesajul lui redat fragmentar: „De mic copil ştiu un lucru de la oamenii din această colectivitate sănătoasă organic: să port cu cinste moştenirea pe care am luat-o de la părinţi – ingeniozitatea localnicilor ce nu iau răul din civilizaţie. Cred că vor găsi calea cea dreaptă pentru viitor din moment când ne vom cunoaşte mai bine ca popor – cel mai vechi popor în acest colţ al Europei.”
În acest secol ce se vrea un secol al culturii, bravicenii îşi cunosc bine rostul urmând înaltele precepte ale fiinţării umane şi respectând, mai întâi de toate, numele înaintaşilor. Astfel, în aceeaşi zi, la biserica din sat cu hramul Sf. Gheorghe, a fost oficiat un frumos tedeum de către preotul Rostislav Cimpoieş, care avea să spună: „Să ni-l amintim, să-i aducem rugăciune, să păstrăm vie învăţătura de carte a lui G. Munteanu. Căci nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu”. A urmat şi aleasa pomenire „cu înger la masă” de sufletul celui care a fost G.Munteanu „ca spiritul conştiinţei de istorie, de neam şi de moşie să nu se stingă în omul acestui pământ” (V. Teleucă).