ANALIZA REZULTATELOR ALEGERILOR DIN R. MOLDOVA:MARILE ILUZII

România nu a pierdut alegerile în Republica Moldova: nici măcar nu a participat la ele. Ceea ce societatea civilă unionistă susţine de ani buni despre gestionarea problemei Basarabiei se adevereşte: politicienii duplicitari şi corupţi, iluzia integrării europene ca stat independent şi renunţarea la promovarea României ca Ţară-mamă, au făcut ca 2014 să ne găsească în acelaşi loc în care eram la alegerile din 2009.

“Partida” europeană de la Chişinău nu joacă în aceeaşi echipă cu România şi nici cu proprii cetăţeni. Este evident acest lucru pentru orice specialist al spaţiului pruto-nistrean care analizează ultimii ani. O înfrângere dramatică a acestei partide a fost evitată la mustaţă prin multă şansă şi prin multe nereguli.

Aduşi la putere prin sacrificiul a mii de tineri care au avut de suferit un preţ enorm (unii plătind chiar cu viaţa), coaliţia europeană a dus la rangul de politică de stat jaful şi privatizările, majoritatea în favoarea Rusiei. Refuzând să facă loc unor alţi actori în scena publică, aceşti lideri de partid cu o imagine şubredă se vor menţine şi acum la putere prin încă şi mai multe compromisuri.

În asemenea condiţii, şi având în vedere că votul geopolitic atât de invocat în ultima vreme poate fi aplicat doar de către cei pasonaţi de geopolitică, nu poate avea nimeni pretenţii la votanţii basarabeni: confuzi, sărăciţi şi batjocoriţi. DAR NU PROŞTI!

Politica României, un eşec major

Printr-o pleiadă de oameni şi acţiuni, România ar fi trebuit să aplice în Basarabia o politică de soft-power care să o facă atractivă pentru pătura celor indecişi şi să lucreze cu procentul consistent de pro-români. În schimb, prin diferite voci şi proiecte, statul român a transmis mesaje contradictorii (integrare, Unire, europenism) şi a sponsorizat un sac fără fund, al corupţiei şi duplicităţii politicienilor de la Chişinău.

Reprezentantul României la Chişinău, ambasadorul Marius Lazurcă, s-a pus pe ştatul de plată a oligarhului Vlad Plahotniuc şi a dat dovadă de pasivitate. Solicitările asociaţiilor româneşti de înlocuire a acestui individ cu o persoană activă şi potrivită specificului basarabean, au rămas ignorate de aproape un an.

Chiar şi chestiunile bune demarate de către statul român, precum aducerea la studii a elevilor şi studenţilor basarabeni, au fost implementare greşit. Nefiind angrenaţi într-un program de integrare socio-culturală, mulţi dintre studenţi s-au ghetoizat, creând comunităţi separate, prin intermediul asociaţiilor studenţeşti de basarabeni care au un mare potenţial de a deveni focare anti-româneşti. Astfel că nu trebuie să mire pe nimeni numărul foarte mic de voturi venite din România.

Grădiniţele renovate pe banii statului român au fost lăsate la libera alegere a guvernului de la Chişinău, astfel că multe zone cu populaţie majoritar românească au fost ignorate şi preferate şcoli ruseşti din Bălţi şi Găgăuzia. În asemenea condiţii, în care primarii români nu sunt ajutaţi, ce pretenţii de schimbare a opticii votului putem avea?

Foarte bine venită, vizita lui Klaus iohannis a fost un eşec: întâlnirea preşedintelui ales cu populaţia a avut un aspect aranjat, cu zeci de aplaudaci puşi în faţa sediului PLDM. Ieşirea în conferinţa de presă a lui Iohannis, practic noul preşedinte al României, alături de Vlad Filat, preşedinte de partid, dar un om fără vreo funcţie oficială la Chişinău, este o altă greşeală a consilierilor săi pe zonă. Tot aici am putea adăuga lansarea unei filiale a PNL în Republica Moldova chiar în ziua în care ar fi trebuit să nu se mai discute subiectul politicii.

Recomandările precise ale societăţii civile unioniste au fost introduse în Proclamaţia de la Bucureşti, lansată public în luna octombrie.

Împăratul este gol!

Doar norocul şi câteva chestiuni la limita legii precum crearea unei dubluri pentru Partidul comuniştilor, cu o siglă electorală foarte asemănătoare, precum şi interzicerea cu trei zile înainte de alegeri (unic în lume!) a unui partid care ar fi fost de partea pro-rusească, a menţinut o configuraţie în Parlament similară cu cea din 2009/2010. O guvernare care ţine întregul sistem juridic sub control nu se poate numi europeană, iar acesta este doar un mic punct din lista de motive pentru care Republica Moldova nu poate adera la Uniunea Europeană. Primul ar fi că guvernul Leancă nici măcar nu a depus cererea în acest sens iar intenţiile sale nu întrevăd şi o aderare la NATO, lucru aproape obligatoriu, după cum susţin specialiştii spaţiului ex-sovietic.

Iluzia numită aderarea într-un viitor mediu la Uniunea Europeană a fost vândută, cu bună ştiinţă, populaţiei, chiar şi de către România, prin purtătorii de mesaj. Totuşi, poporul este de multe ori mai inteligent decât mulţi strategi şi înţelege când este minţit! Oricine cunoaşte mediul din Republica Moldova e conştient că ambivalenţa curentă este pe placul “mieluşeilor de la Chişinău”. Doar că bula cu această iluzie numită Republica Moldova în Uniunea Europeană ca şi stat independent se va sparge, probabil la următorul ciclu electoral. Şi atunci…

Soluţia?

Interesul României pentru Republica Moldova trece cu mult de cel al asigurării graniţei estice. Istoria, limba, cultura comună, precum şi faptul că suntem singurul popor din Europa care trăieşte în două state diferite, trebuie să să manifeste ca atare. O politică de obedienţă a Bucureştiului faţă de Chişinău şi liderii politici de acolo este total greşită. Pătura consistentă de cetăţeni care apără poziţiile româneşti trebuie întărită şi crescută. Timpul în care prim-miniştri şi preşedinţi mergeau la Chişinău cu mesaje: Moldoveni, ne vom regăsi în Uniunea Europeană! a trecut. Suntem români(nu moldoveni) pe ambele maluri ale Prutului iar singura şansă a voastră pentru securitate şi bunăstare este România! Asta trebuie să ştie fiecare student basarabean, fiecare primar de comună, fiecare politician mancurt care s-a menţinut acum la putere datorită sacrificiilor făcute de alţii.

Speranţa oamenilor la o viaţă mai bună trebuie să fie întărită cu propuneri concrete, dar a căror implementare trebuie realizată strict de Bucureşti. Altfel, nu vom face decât să creştem numărul de posturi TV a oligarhilor locali şi colecţiile lor de maşini scumpe şi femei.

Vremea marilor iluzii a trecut… Unirea trebuie pusă pe masă, ca alternativă la actuala clasă politică de la Chişinău.

De George Simion – Adevarul

romania-rm