VLADIMIR BADRAJAN: VERSURI

RUGĂCIUNEA UNUI PARLAMENTAR

Doamne, fă așa minune
Să avem petrol și gaze
Să avem salarii bune
Și viețile mai frumoase.

Dă-ne Doamne sănătate,
Mult noroc și bucurie
Fă-ne Doamne și dreptate
Ani să mai trăim o mie.

Dă poporului bunăstare
Bani cu carul, cât a vrea
Nu gândi mult la rugare
Fă doar bine-n țara mea.

Dar mai bine Doamne Sfinte
Ascultă-mă acum atent
Anulează-le pe toate…
Fă-mă numai prezident.

DOAMNE…

Doamne Sfinte,
Bun Părinte,
Candelă sufletului meu –
Mă apără şi mă păzeşte
De tot ce-n lume este rău.
Dă-mi putere să mă bucur
Şi putere dă-mi să iert;
La amărăciune, ură
Fă-mi caldă inima în piept.

Cugetu-mi spală
Cu roua dimineţii,
Aprinde-n ochi lumina
Şi podoaba vieţii.
Ajută-mă în drumul
Cu trei braţe de cruce
Să găsesc steaua
Ce-nspre bine duce.

Să nu uit Legea –
Cuvântul de alin –
Doamne, mă ajută
Acum şi-n veci…
AMIN.

VISELE

Îngerii sunt niște copii
Ce zboară-ntre planete
Purtând vise și-amintiri
Galbene-ntre plete.

Împletind aripile în cer –
( De rău de necuprins )
În zilele posomorâte
Se țin de a lor vis.

Am fost și eu înger cândva…
Zburam în înnălțimi
Părul galben îl aveam
De vise și-amintiri.

Locuind pe o stea
Priveam din depărtare
Cum pământul nu mai vrea
Să creadă-n întâmplare.

Dar într-o zi pe când zburam
De-asupra coastei de azur
Evitând un nor am căzut pe țărm –
M-au sculat pământenii – zicându-mi matur.

Am încercat să mă-nalț
Din cercul cela plin de tipi,
Dar n-am putut. Eram matur –
Și nu aveam aripi.

IARNA BATE FULGII

Cu mâna pregătită pe piesa de șah
Iarna bate fulgii pe câmpul de luptă
De-ai putea Doamne în noul Almanah
Să faci bătălia îngăduit de scurtă.

Iarna se așează peste umeri greu
Se cufundă tabla de piese în troian –
Rămas alb, curat și fără de vreun gând
Te felicit, acum ai mai scăpat de-un an.

DELFINUL

E albastru şi tot sare
După raza jucăuşă
Ca un semn de exclamare
Trece valul bătăuş

Şi grăbeşte-n ajutor
Precum raza dimineţii
Cu instinctul bunătăţii
Cu instinctul de delfin.

Colo-n albăstrimi de mare
Fer(m)ecate în mistere
Unde în şirag pe sradă
Lucesc perlele-n căuş

Tot sunt case, sunt oraşe,
Tot sunt Mame, sunt copii,
Grădiniţe, scoli, licee
Şi albastre jucării.

Şi-aşezaţi în bancă picii –
Ascultă poveţile atent:
-Să faci bine, bunătatea
E un mare înţelept.

Minuni neânfăţişate
Copile, tu, bine să ştii
Le ve-i stăpâni pe toate
Numai bun de o să fii.

CĂLĂTORUL GRĂBIT

Spre ceruri se ridică
Floarea de cireș;
Cupole de biserică,
Liniște în văz.

Pe streșină o vrabie,
O albină-n flori…
Mai verde e alunul,
Mai Soare-i printre nori.

Înțeleptul vișin
Tămăduit cu clei,
Răsare verde iarba
Acoperă vechi răni.

La umbră, mai la umbră
Vântule, te dai?
Se înalț-albastru
Al sufletului grai.

În fântână apa
Mai stă doar tremurând
Să n-o otrăvească
Vreun călător grăbit.

FIORUL

Vă citesc Înțelepciune,
Graiuri sfinte din popor…
Sub ce taină?! Ce minune?!
Stă al vostru cald fior?

El cuprinde tot trecutul
Visat în sufletul meu
De parcă însuși Începutul
Privește gândul, crezul meu.

El de parc-ar fi bunelul –
Doar povețe bune lasă –
E onoarea, e curajul,
Omenia-n cap de masă.

De parcă vântul rece bate,
De parcă lumile s-au rupt
Când glasul vremilor uitate
E versul meu și gându-mi mut.

El lovește cu ochi aspri
În nedreptate și minciună –
Un glas coborât din aștri:
„Și-n urzici e lume bună”.

Vă citesc Înțelepciune
Graiuri sfinte din popor –
Înțeleg: al vostru nume
Veșnic arde-n foc de dor.

DILEMĂ CUPIDONIANĂ

Neatent într-o zi cu arcul
În inimă Cupidon o săgeată și-anfipt
Și-acum zile-ntregi băiatul
Stă prin nori îndrăgostit.

Însă are o problemă
Și azi rar cine o știe-
Găsind altora pereche
A rămas fără soție.