DACĂ CENTENARUL UNIRII NU NE GĂSEȘTE REÎNTREGITI, AM TRĂIT DEGEABA 100 DE ANI DE ISTORIE

unire

Pe 27 Martie, România Unită împlinește 96 de ani. Numai că acum e sfâșiată în două state românești. Mai avem puțin timp până la centenar, iar dacă la 100 de ani de la 1918 nu vom fi reuniți, înseamnă că am risipit degeaba un secol de istorie. După un veac de la reîntregirea neamului, trebuia să fim mai mult, nu mai puțin. Și nu ne oprește nimic să refacem România Unită, doar propria delăsare, indiferență și apatie.

Prima constatare este că înaintașii noștri au vrut și au făcut mai mult decât noi. Nici momentul 1918, fie că vorbim de 27 Martie, fie că ne referim la 1 Decembrie, nu a fost ușor și nu a venit pe tavă. A fost cucerit, dar atunci românii erau animați de un spirit național puternic. La aproape un secol distanță, idealul Unirii își găsește greu drumul pentru că, între timp, apartenența la neam a devenit secundară, iar indivizii au fost împrăștiați, izolați de identitatea lor și mânați să caute alte lucruri, nemaifiind atenți la ceea ce se întâmplă cu națiunea lor.

Este neverosimil că stăm în două state românești, ne salutăm, ne întâlnim, ne ajutăm, dar nu ne unim, deși nu ne împiedică nimeni. Această situație era de neconceput acum 100 de ani, când Unirea s-a realizat împotriva multor opreliști. Iar fiecare sărbătoare națională, cum este și 27 Martie chiar dacă nu are titulatură oficială, ar trebui să ne rușineze prin prisma a ceea ce au realizat înaintașii noștri în condiții mult mai potrivnice, iar noi ezităm să îndeplinim deși ne este la îndemână.

Sărbătoarea de 27 Martie din acest an, care va fi celebrată și în Republica Moldova, și în România, merită să fie un moment de cotitură care să-i dezmeticească pe nehotărâți și să declanșeze spiritul național al reunificării. Dacă nu suntem în stare să refacem ceea ce bunicii și străbunicii noștri au realizat în 1918, nu merităm numele de români…

De Bogdan Diaconu