ISTORICUL GEORGE CADAR DIN MARAMUREȘ CERE RESCRI-EREA ISTORIEI. LIMBA ROMÂNĂ VECHE ESTE LA ORIGINEA TUTUROR LIMBILOR EUROPENE

George Cadar, istoricul băimărean care a tradus în premieră mondială inscripţia tracă de pe inelul descoperit la Ezerovo în anul 1912, susţine că istoria ar putea fi rescrisă și că limba română veche este de fapt la originea tuturor limbilor europene. Acesta și-a susținut teoria la cel de-al XII-lea Congres al Societăţii Internaţionale de Studii Semiotice de la Sofia, în perioada 16-20 septembrie la Sofia,unde a participat alături de specialişti din 130 de ţări scrie VoceaTransilvaniei.ro, preluat de Romanain Global News.

La Congres, maramureșeanul a prezentat traducerea misteriosului inel de la Ezerovo, în premieră mondială. Acesta susține că decriptarea înscrisurilor de pe inel nu s-a putut realiza până acum deoarece nu s-a cunoscut scrierea fonetică. Specialiştii spun că înscrisurile de pe acest inel sunt în limba tracă şi George Cadar confirmă acest lucru, dar face precizarea că s-au folosit caractere greceşti. „Poate să fie scris în orice limbă, noi trebuie să citim în limba noastră”, a declarat, pentru VoceaTransilvaniei.ro, istoricul din Maramureș.

Potrivit traducerii făcute de Cadar, pe inel este înscris: „Rolistene îs. Născut Renea. Tiltian este numele pământului pe care îl stăpânesc. Tot ce este dedesubt este viaţa mea”. Inelul de la Ezerovo este un artefact de aur pe care este gravată o inscripție în limba tracă.[A][1] Este una dintre puținele relicve păstrate care conțin text în această limbă.


Dispută cu marii lingvişti ai lumii

George Cadar are 57 de ani şi este licenţiat în istorie antică, membru al Asociaţiei Române de Studii Semiotice şi al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Semiotice şi este autorul a mai multe cărţi de semiotică şi studii de specialitate. Cercetătorul este convins că limba română este urmaşa unei aşa-numite „limbi bătrâne”.

„Valorile tradiţionale trebuie protejate şi am luptat pentru asta. Eu am susţinut întotdeauna ideea şi mă lupt pentru asta, să încercăm constituirea în Maramureş a unei şcoli de conservare a identităţii naţionale”, afirmă Cadar pentru VoceaTransilvaniei.ro.

Maramureşul, păstrător al elementelor de identitate naţională

Cercetătorul îşi argumentează ideea prin faptul că Maramureşul în momentul de faţă este arealul geografic care păstrează cel mai profund elementele de arhetip ale identităţii noastre ca români, respectiv port, dans, limbă, tradiţii, obiceiuri, proverbe. „Şi pentru că era un teritoriu extraordinar de vast în vremurile de demult, este teritoriul de pregnanţă al civilizaţiei «boilor». Eu aşa îi numesc pe strămoşii noştri”, spune George Cadar.

Din punctul lui de vedere se face o foarte mare greşeală atunci când se spune că celţii boi nu sunt de origine dacică sau getică.

„Este mare greşeală. Eu am găsit o stemă a celţilor care este identică cu heraldica dacică, aceea a capului de lup cu coadă de dragon. Celţii au doi dragoni încolăciţi, au aceeaşi simbolistică ca şi ai noştri. Stema dacilor însă este cu totul alta, nu este aceea cu cap de lup şi coadă de dragon şi o s-o prezint pentru prima dată, n-am mai întâlnit-o. Este o stemă în care doi lei afrontaţi ce ţin în braţe o piramidă de argint în contrapunere cu piramida de foc a Egiptului pentru că ne aflăm în Zona Septentrională a Pământului. Deasupra este o coroană cu lună şi scriere mare «Dacia»”, mai adaugă acesta. „Inelul de la Ezerovo, de exemplu, a mai fost încercată o traducere a lui, are oareşceva legături, dar, repet, pentru că nu se cunoştea, convingerea asta o am eu, din câte am studiat, necunoscându-se pronunţia, nu s-a putut realiza traducerea. Or, pentru noi românii, aşa, mlădiţe ale arborelui bătrân, percepţia noastră şi pronunţia noastră diftongizat-palatalizată ne-a permis să facem o altă decriptare”, spune acesta. „Şi se vede, de exemplu domnul Augusto Ponzio, profesor la Universitatea din Bari care a condus secţiunea unde eu am vorbit şi doamna Susan Petrini care este şi vicepreşedinte Institutului Mondial de Studii Semiotice, s-a ridicat în picioare şi m-au îmbrăţişat şi au spus că este o chestie extraordinară”, subliniază Cadar.

Cercetătorul spune că a avut o vie dispută cu unii dintre colegii săi linvişti în privinţa unui regionalism des folosit în Maramureş. „Este vorba despre verbul «a la», adică a spăla. Este un verb des folosit în zona Maramureşului. Marii lingvişti au spus că este un regionalism. Şi-atunci dacă este regionalism de ce francezii spun «je me lave» şi utilizează rădăcina şi dezvoltă cuvântul?”, se întreabă Cadar.

Harta veche a lumii ar putea fi schimbată

Lucrarea folosită de băimărean ca referinţă este intitulată „Stematografia Idilicorum Raestitutio”, adică restituirea stemelor ţărilor ilirice şi aparţine unui savant croat, Pavlo Witter Witezowie.

„Este foarte importantă pentru că prezintă pentru prima dată cu adevărat stema Daciei.Apoi trebuie să ţinem cont că o sumedenie de actuale teritorii europene constituite în state poartă numele dacilor: «Deutschland», ducii olandezi, danezii. Am o hartă din secolul XV a marelui prelat al Suediei, Jahannes Magnus Olahus, «Carta Marina» care ne prezintă o hartă a Danemarcei pe care scrie «Dacia Sive Danemarca» – Dacia care se cheamă Danemarca. Dacă am analiza stenograma discursului întâlnirii dintre Pliniu cel Bătrân şi Flimon Maramureşeanul în anul 43 d.Chr., am putea afla măcar în mare cât de impresionant teritoriu avea ţara noastră cea bătrână sau cât de vaste erau teritoriile locuite de strămoşii noştri. Filimon Maramureşeanul îi răspunde lui Pliniu cel Bătrân spunându-i „Eu nu sunt conducător al cimbrilor cum voi ne spuneţi, latinii. Eu sunt conducător al boilor sau al zimbrilor «de zimbras vocaris sum» şi spune «ţara noastră se întinde din largul Coastelor Iutlande ale Danemarcei până în Indii». De ce până în Indii? Trebuie să ştiţi că înainte de Potop migraţia s-a făcut din zona Nordului Africii, din zona, zic eu, eritreico – egipteană, pentru că acolo am găsit reminescenţe în cercetările mele, lumea a migrat după potopul care a avut loc în Nordul Africii şi prăbuşirea Saharei şi toate astea, în vechea Depresiune Sarmatică unde astăzi se află Marea Neagră. Pontul Euxin sau Axa Ina. În limba veche Axa Ina înseamnă Puntea Asiei, că am reuşit să decriptez şi această toponimă”, susţine Cadar.

Interpretează migraţia

Din punctul de vedere al lingvistului maramureşean, lumea din faţa potopului s-a îndreptat spre înălţimile tibetane şi s-au constituit în ceea ce istoricii definesc ca Dacia Bactrică. Acolo s-au retras o parte din strămoşii noştri, cealaltă a rămas în zona intracarpatică şi s-au dezvoltat pe două culoare diferite dar lingvistica a păstrat elemente de esenţialitate profundă.

„Şi-atuncea acest proces de indo-europenizare, că această întrebare mi s-a pus şi la Sofia, cum văd procesul de indo-europenizare: mult târziu după potop, când cei de acolo vor să se întoarcă spre locurile de identitat, spre locurile de origine. Acuma problema este că trebuie să se şi accepte pentru că se crează nişte controverse înspăimântătoare dar lumea trebuie să ştie că există dovezi. Eu vreau să vă spun numai că dacă aţi merge la o agenţie de turism grecească şi aţi lua un pliant cu insulele din arhipelagul egeico-mediteranean aţi vedea că toate denumirile de acum 2.000 de ani sunt denumiri pur şi simplu româneşti sau vlăheşti. Aş zice vlăheşti pentru că „vlahi” este numele nostru cel adevărat şi în limba sfântă „vala alhala”, înseamnă „fiii lui Dumnezeu”. De exemplu dacă luaţi Mesina, numele ei vechi este Ţâncla, păi ţânc nu este tot mezin? De la pierderea Troiei din 1299, strămoşii noştri pierd controlul asupra arhipelagului egeico-mediteranean şi se schimbă toate datele istoriei. Enea care a descălecat în Latium n-a fost trac? Ni se face cadou lupoaica de către „Roma madre” când habitatul lupului în proporţie de 68% după specialişti este în zona intracarpatică nu într-o zonă meridională, nu într-o zonă cu climă mai caldă. Sunt o grămadă de lucruri care nu se potrivesc în istorie”, explică lingvistul pentru VoceaTransilvaniei.ro.

Istoria s-ar putea rescrie

Întrebat dacă savanţii vor accepta cele spuse de el şi vor relua studiul unor evenimente istorice, George Cadar spune că ar trebui înfiinţată o şcoală specializată pe semiotică şi decriptarea vechilor înscrisuri.

„Dacă noi vom putea pune pe picioare o şcoală de conservare a identităţii şi vom mai crea şi un departament de decriptare a inscripţiilor şi nu vom intra într-o zonă ezoterică, fabulatorie şi vom veni totdeauna cu probe, cu demonstraţii practice, cu bibliografie, cu cercetare extrem de riguroasă atunci lumea îşi va schimba opinia. Vrând, nevrând ne vom întoarce acolo unde am întrerupt firul identităţii noastre. Cred că într-o zi acest lucru se va întâmpla. Important este că eu am adunat un material foarte important în cei 40 de ani de cercetare, am şi scos câteva cărţi. Pot să aibă foarte multe erori cărţile mele dar dacă lumea va şti să le citească, să le aprofundeze aşa cum trebuie, va găsi şi informaţii foarte preţioase”, concluzionează acesta.

În aprilie 1912, doi ţărani au găsit, într-o movilă de la locul „Părĭnak” de lângă satul Ezerovo (fost Dipsis-gjol, reg. Borisovgrad, dep. Plovdiv), un inel de aur, scris cu alfabet grecesc, dar într-o limbă necunoscută. Împreună cu el s-au descoperit şi alte obiecte, între care o diademă de aur încrustată cu cercuri, o linguriţă de aur cu mâner răsucit, o oglindă arhaică de bronz nedecorată, două plăcuţe de aur cu trei laturi şi cioburi dintr-un vas de ceramică neagră.