LUCIA PĂTRAȘCU, ANA-MARIA BOCAI, MIHAI HORGA : VERSURI

ÎNCĂ IUBIRE

Poetului Adrian Păunescu

Lucia Pătrașcu

Suntem săraci de tine! Şi de rost!
Ne poartă vântul frunze pe uluci.
Nici nu mai ştiu deloc cum ar fi fost
Să stai aici cu noi. Să nu te duci!…

Că te ştiam acolo, aplecat,
Cum şlefuieşti cuvinte, slovenind
Noi gânduri, noi poveşti…Înconjurat
De „Repetabila povară”, ca un nimb!

Dar a venit o zi cu soare blând,
Lucind prin ramuri dulce-arămite,
Dând veste ca un trăsnet; ca un gând
De necuprins…Că te-am pierdut, iubite!…

Acuma unde pleci? Unde mai scrii?
Cui vei mai ţese vălul argintat,
Cu care ne-nveleai în nopţi târzii
Şi ne purtai spre cerul înstelat?

Şi mă întreb acum, la ceas pustiu,
Când mi se-ngână-n lacrimi orice gând
Cu tot ce ne-ai lăsat, oare am să ştiu
Să nu mai fiu sărac şi nici flămând?

Merindea ta de visuri să-mi ajungă
Cât m-o lăsa Preasfântul printre vii
Şi când ar fi să plec, s-o aşez lângă
Modestu-mi testament…Pentru copii!…

Lucia Pătraşcu

Din volumul „Fluturi de iubire”, Brăila, 2012

ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU?

Ana-Maria Bocai

Îngenunchez să adun picuri de ploaie
Împrăştiate clipe suflate de vânt
Adun cât pentru o furtună,
Cred că Beethoven e bucuros
Îl aud cum râde, universul.
Stropi albi, verzi, galbeni
Cad colorând lumea,
Departe de ea divin
Un nor alb şi unul negru
O clapă albă şi una neagră
Trăiesc iubire, durere, speranţă.
Te reintâlnesc în fiecare strop
Viu, dar uitat de culori
Nu sunt pentru tine
Pentru tine e doar alb şi negru.
Şi dacă nu ai exista tu?
Aş lua soarele de mână
Şi aş împrăştia peste câmp culori
Şi aş merge aiurea
Să povestesc despre furtuna lui Beethoven.

FLOARE DE TEI

Ana-Maria Bocai

Părul tău miroase a cer risip peste noi
Nu mai e loc pentru viaţă,
Se risipeşte gându-n şuvoi
O lacrima se-anină pe faţă.

Dragostea mea te cheamă aproape
E atâta vreme de când nu te-am văzut,
Creşte iubirea, creşte pe ape
Zborul albastru e aproape pierdut.

Şi de la tine veşted şi palid
Gândul ajunge la mine hoinar,
Lasă -mă doar să-ţi sărut ochii
Dorul meu pârjoleşte cu jar.

Văd departe , acolo în zare
Chipul tău la mine privind
Vino te rog, cine te-opreşte?
Floare de tei iubire visând.

Şi ţes în zadar mii de istorii
Zbuciumul meu nu are pripas,
Floare de tei, blândă speranţă
Sufletul meu la tine a rămas.

AI DISPĂRUT ÎN MINE

Ana-Maria Bocai

Ai dispărut în mine
Sângele nu te mai recunoaşte
Se inflamează liniştea
Pe perete
Umbra nu mai este
M-a durut
Iau în mână
Trecutul si îl arunc cu putere
Nu eşti nici acolo
Vibraţie zero
Nelinişte cade
Noaptea se atârnă haină de mine
Sunt alta
Din când în când
Stropi grei mi se agaţă pe timpan
Pic…pic
Moţăie un scaun adormit
Gândul tău
Praf se adună
Am alergie
Strănutul te trimite departe
Sau totuşi
Ai dispărut în mine ?

DOINĂ

Ana-Maria Bocai

Voi ştiţi ce suflet frumos are ţara asta ?
E ca un ţăran care în zori
Vorbeşte cu soarele înca adormit
Şi în taina lui dezleagă misterul
Zilei ce va să fie.
Adună mărgăritare din lumina
Pictată de rouă pe firul de iarbă,
Îmbracă strai alb şi pleacă la câmp.
Îi cere pământului voie
Ca să îi stoarcă seva,
Roagă ploaia să îi ude
Recoltele pentru hrana copiilor,
Coace pâinea în vatra
Făcută din acelaşi lut ca şi el,
Lutul străbunilor îl ospătează.
Preface o creangă de pom
Într-un nai,
Prin el se scurge seva copacului.
Aţi auzit vreodată munţii doinind,
Din măruntaiele lor cum strigă strămoşii?
Susurul râului ce poartă
Cu el sufletul ascuns în
Pântecul muntelui?
Aţi văzut cum sărută
Câmpia lacrimile
Timpurilor trecute în singurătate ?

SINDROM

Mihai Horga

A murit condeiu-n călimară!
Și penița, ruginită este…
Se mai scrie ca odinioară,
Mai suntem în lumea de poveste?

Pana cea de gâscă, din vechime,
În cerneală sfântă înmuiată
Mari idei de aur,puse-n rime
A înscris în versuri, altădată…

Dar acum,penița-chiar de aur,
Mai produce oare,vreun miraj,
Să cuprindă-n pagini un tezaur
Ori ,,de gâscă”e al ei mesaj?

Azi,citești rănită poezie
Litere-s mâncate, sau băute
Albul vers,pe taste-n agonie
Ros de aritmie,surd și mut e
……………………………………….
Poezia poate fi salvată
(Sfat ne-a dat Jean Jacque Rousseau, o dată:
,,La natură,înapoi”-pe dată !)
Să urmăm vestita lui butadă…

DOR DE IAȘI

Mihai Horga

Motto :
„Mi-e dor de clopote ce bat
Hora Unirii, la Palat
Mi-e dor, Mihai, de al tău tei
Strașnic păzit de patru lei”

Mi-e dor de bujorii de-acasă
Mi-e dor de caisul în floare
De umbra de nuc, răcoroasă
De vișine dulci-acrișoare

Mi-e dor de căsuța cu prag
Tocit și călcat de papuci
Din care-admiram Iașul drag
Păzit de cupole cu cruci

Mi-e dor de Universitate
Mi-e dor de Casa Dosoftei
De-a Goliei sfântă cetate
De-al Iașului parfum de tei

Mi-e dor de leneșul Bahlui
În Iași intrând prin Păcurari
Mi-e dor de Târgu Cucului
De Bucium cu plopii impari

Pe-aicea, prin „dulcele târg
Al Ieșilor” sună ecoul
Poeților urcând cu sârg
Olimpul Junimii -Copoul…

VICEVERSA
(pamflet)

Mihai Horga

Inflație de președinți
Se-(n)jură toți că sunt cu minți
Pentru un amărât popor
Prea mare e acest sobor
Osul e os-merită luptă
Chiar dacă țara este suptă
Cei tari sunt pricepuți la ros
Cei slabi îl ling tot cu folos
Iar unii care par timizi
Sug și ei măduva, avizi
Basta ! eu nu merg la vot
Mai stau…că am dureri de cot.

RONDELUL ZORILOR

Mihai Horga

Ochii verzi de mure crude
Stropi de rouă îți răsfață
Deșteptându-se la viață
Și-ale țâțelor agude
Ca-n povești cu paparude
În zori, dis-de-dimineață
Ochii verzi de mure crude
Stropi de rouă îți răsfață
Iar înțepături de gheață
Pe domoale curbe nude
Îți fac pielea să asude
Curățind de-a nopții ceață
Ochii verzi de mure crude.

RONDELUL DRAGOSTEI

Mihai Horga

Vreau să fiu vioara ta
Vreau să fii arcușul meu
Să cântăm așa mereu
Asta este dragostea
Eu voi fi inima ta
Tu vei fi sufletul meu
Vreau să fiu vioara ta
Vreau să fii arcușul meu
Vreau să fiu mireasa ta
Să fii tu, mirele meu
Eu leoaică și tu leu
Asta e dorința mea :
Vreau să fiu vioara ta!