DIORAMA OPERAŢIA IAŞI-CHIŞINĂU. 1944 DE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE A MOLDOVEI – O MOSTRĂ DE COLONIALISM MODERN ÎN EUROPA

Au trecut mai mult de 22 de ani din ziua când Parlamentul a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, perioadă în care s-a făcut mult pentru a ne smulge din cătuşele de fier ale Imperiului Sovietic.În acelaşi timp însă, au rămas probleme fundamentale care până în prezent nu sunt rezolvate. Este vorba despre independenţa ideologică, culturală şi spirituală, a Republicii Moldova faţă de Rusia. Avem nevoie de libertatea gândirii, de educaţia populaţiei, de depăşirea mentalităţii sovietice, comuniste. S-au produs foarte puţine schimbări în bine în mentalitatea populaţiei. Oamenii muncii se află în prezent sub vectorul informaţional al Rusiei. Federaţia Rusă a ocupat abuziv cu ajutorul Armatei a 14-a cinci raioane de est ale Republicii Moldova, a dus un război de cotropire în 1990-1992, a organizat în Transnistria două baze militare, pentru care nu plăteşte nici un leu. Ea are în R. Moldova 20 de staţii TV şi 10 staţii radio care emit în limba rusă 368 de ore în timp de o zi şi o noapte. Rusia duce un război informaţional, politic şi ideologic împotriva cursului europeanal Republicii Moldova. Peste 40 la sută din populaţia adultă votează pentru comunişti din motiv că se află sub influenţa propagandei imperiale sovietice. Federaţia Rusă finanţează agentura sa numeroasă din Republica Moldova, care încearcă să păstreze urmele sângeroase ale regimului sovietic cu ajutorul păstrării monumentelor ţariste, sovietice şi tot ce le aminteşte de existenţa dominaţiei ruseşti în Basarabia. După datele publicate de profesorul Anatol Eremia, peste 300 de sate din Republica Moldova şi-au păstrat denumirile ruseşti, botezate de către administraţia rusească, întruchipând în denumirea lor conţinutul ideologiei imperiale
sovietice (A. Eremia, Localităţile Republicii Moldova, Chişinău, 2009, p. 200-225). La Tiraspol, Comrat şi alte centre administrative din sudul Moldovei clasa politică se închină monumentului lui Lenin, cel mai mare terorist bolşevic, care numai în 1917-1921, când era la putere, a ucis, după datele istoricului rus Aleksandr Nekrici, circa 16 milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv 1 mln. de ofiţeri, floarea naţiunii ruse. Oamenii sunt dezorientaţi psihic, deoarece şi astăzi la Tiraspol, Comrat şi Chişinău comuniştii ruşi şi găgăuzi, bulgari şi ucraineni se călăuzesc de ideile acestui terorist sângeros, se pregătesc să organizeze o „revoluţie de catifea”. Unii lideri ai partidelor politice s-au compromis fundamental. Primarul oraşului Bălţi construieşte un monument cântăreţului Vladimir Vâsoţki, care n-are nicio legătură cu Basarabia. La Basarabeasca şi Ceadâr-Lunga se intenţionează a se construi un monument ţarului Alexandru I, iar la Chişinău forţele coloniale ruseşti luptă pentru a organiza un muzeu al lui Karol Schmidt, fost primar, care a rusificat tot Chişinăul şi Basarabia. Monumentul lui A.Puşkin, instaurat de Karol Schmidt, şi astăzi stă ca o bară de fier, ca un cui ruginit de boroană înfipt în plămânii spirituali ai literaturii române. Avem o societate bolnavă, distrusă de regimul colonial sovietic, care merge pe drumul trasat de conducerea Federaţiei Ruse, inclusiv de ambasadorul rus la Chişinău, Farit Muhametşin. Este alogic faptul că la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei (director E. Sava) până în prezent funcţionează aşa-numita „Dioramă a operaţiei Iaşi-Chişinău din 20-24 august 1944”. Ceva este putred în capul muzeografilor şi istoricilor de la acest muzeu. Cu ce gândesc angajaţii Ministerului Culturii? Unii lucrători de răspundere din Guvernul Republicii Moldova n-au înţeles la ce a dus aşa-numita operaţie militară Iaşi-Chişinău din 20-24 august 1944. Această „Dioramă” proslăveşte „eroismul” Armatei Sovietice, care a ocupat definitiv pe o perioadă de 47 de ani toată Basarabia românească. În rezultatul acestei operaţii sovietice au distrus nu numai unităţile germane, dar, în primul rând, Armata Română, care s-a jertfit în 1941-1944 pentru eliberarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de sub jugul Uniunii Sovietice. Astfel a fost ocupată întreaga Românie şi transformată într-un satelit al lui Stalin. Comandantul sovietic R. Malinovski a arestat peste 270 de mii de ostaşi şi ofiţeri români, transformându-i în prizonieri după ce România a declarat la 24 august 1944 război Germaniei şi a trecut de partea ţărilor coaliţiei antihitleriste. Este un fapt amoral, dubios, incorect şi îndoielnic de a glorifica astăzi Armata Sovietică, armată care ne-a ocupat şi ne-a transformat într-o colonie sovietică timp de circa 50 de ani. Numai duşmanii de moarte ai Republicii Moldova pot astăzi să denatureze, să umilească cu ajutorul „Dioramei” lupta Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei. În timpul operaţiei Iaşi-Chişinău au îmbrăcat cămaşa morţii zeci de mii de ostaşi români şi germani care au luptat pentru apărarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, ca fiind pământ românesc. Această „Dioramă”, inaugurată în 1990, cu o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, a fost realizată de pictorii N. Prisekin şi A. Semionov de la Studioul Militar „M.M. Grekov” din Moscova. Ei au venit cu scopul de a glorifica aşa-numitul „eroism” al Armatei Sovietice de ocupaţie. Această „Dioramă”nu reprezintă un monument de artă, ci o mostră de politică a URSS. Nimeni nu se gândeşte în prezent la soarta culturii noastre naţionale, la starea patrimoniului cultural şi monumental. Nici Preşedinţia, nici Parlamentul, nici Guvernul n-au adoptat nicio decizie cu privire la educarea populaţiei. Este necesar de a curăţa teritoriul Republicii Moldova de rămăşiţele imperiului sovietic. Mai mulţi scriitori, savanţi, precum Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Ciocanu, Gheorghe Cutasevici, Anatol Eremia, Sergiu Chircă, Anatol Petrencu, Teo-Teodor Marşalcovschi, Valentin Jitaru şi alţii s-au întrebat: De care moştenire istorică trebuie să ne dezicem? Răspunsul la această întrebare îl găsim în articolul prof. A. Eremia „Reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale” (Limba Română, 2011,
nr. 11-12). În continuare vom menţiona că, în primul rând, trebuie să ne dezicem de toate mostrele, monumentele, expoziţiile tematice, care glorifică în continuare regimul colonial ţarist şi cel sovietic. Monumentele lui Suvororv, Kutuzov, Lenin, Rumeanţev, Lebed’ şi ale altor ocupanţi n-au nicio bază morală, juridică, naţională de a exista în Republica Moldova. În al doilea rând, trebuie să restabilim monumentele, patrimoniul cultural naţional românesc, care au fost distruse sau interzise de către comuniştii ruşi, inclusiv muzeele, conacele, troiţele, centrele arheologice, casele distruse, localurile de cultură etc. În Basarabia interbelică au funcţionat 553 de cămine culturale. Aceste centre trebuie reactivate. În al treilea rând, avem nevoie de o readucere în actualitate a celor mai de seamă patrioţi ai neamului românesc. Timp de 200 de ani Basarabia a avut mari patrioţi, oameni de stat, ştiinţă, cultură care au rămas în anonimatul istoriei noastre tragice. Cunoscutul patriot român Ion Pelivan scria că
trebuie să aducem prinosul nostru de adâncă recunoştinţă şi pietate fruntaşilor basarabeni, care în secolul al XIX-lea au luptat din răsputeri pentru menţinerea în Basarabia a limbii, a obiceiurilor naţionale vechi, precum şi contra
rusificării forţate a acestei provincii româneşti. Nu trebuie să fie uitate numele basarabenilor: Ion Sturza, Alexandru Scarlat Sturza, Gheorghe Dimitriu, Constantin Stamati, Alexandru Hâjdău, Alexandru Cotruţă, Ştefan
Gonata, Constantin Cazimir, Gheorghe Gore, Nicolae Casso, Petru Leonard, Ion Cristi, Ion Sârbu, Pavel Dicescu, Constantin Chiriac, Mihail Lazo, fraţii Vasile, Mihail şi Gheorghe Stroescu, Vasile Anghel, Vlad Herţa, Vasile
Bogdan, Pavel Gore, Niculae Alexandri, Dimitrie Crăciunescu, Dimitrie Caravasile, Alexandru Exarchu, Dimitrie Meleghi, Vasile Florea, Vasile Săcară, Nicolae Vulpe etc.(Viaţa Basarabiei, 1941, nr. 1).
Am putea să pomenim în continuare peste 200 de români basarabeni care au luptat pentru Unirea din 27 martie 1918, pentru apărarea intereselor naţionale româneşti, inclusiv în 1940-1944. Considerăm că a venit timpul să ne dezicem de moştenirea imperială sovietică. Trebuie să protestăm cu toată energia şi indignarea contra tuturor duşmanilor noştri din lăuntrul şi din afară, până azi, după cum scria Ion Pelivan, care încă „colportează minciuna şi calomnia” asupra istoriei românilor, încearcă să ne impună nişte monumente străine neamului nostru românesc. Dezbinarea forţelor politice naţionale în partide şi grupări politice a fost fatală pentru interesele românilor
basarabeni. Hidra pseudo-democratică, comunistă şi imperialistă a reuşit uşor în 1994-2009 să pătrundă, să troneze şi să dicteze în altarul vieţii noastre culturale şi politice. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca
să fim învredniciţi să punem fiecare câte o pietricică cât de mică la temelia integrării europene şi în Unirea cu Patria-Mamă – România.

Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. univ.