NAŞTEREA DOMNULUI

NAŞTEREA DOMNULUI

25 DECEMBRIE

Când Augustus împărat
Un decret curând a dat,
Să se-nscrie fiecare
Unde rădăcina-şi are,

Pentru că voia să ştie
În ce număr pot să fie
Numeroşii lui supuşi,
Spre a fi la taxe puşi.

Cum strămoş comun aveau,
Căci din David se trăgeau,
Iosif şi Sfânta Marie
Au plecat să se înscrie

La Betleem, cale lungă
Şi au reuşit s-ajungă
Într-o seară, când pe stradă
Se aflau oameni… grămadă.

De aceea n-au găsit
Adăpost pentru dormit.
Fata s-a înfiorat.
Semne i s-au arătat

Că-n aceasă noapte-anume

VA ADUCE EA PE LUME

Fecioraşul mult iubit
Ce-I de Domnul zămislit.

SEMNELE MEREU CRESTEAU

Şi-adăpost ei nu găseau,
O femeie inimoasă,
I-a primit, dar nu în casă,

Ci în staulul de oi.
Cred c-aţi auzit şi voi,
Despre moşul rău, Crăciun,
Întâmplarea ca vă spun.

Chiar dacă urma să nască,
Pe Maria, s-o primească,
El nicicum nu s-a-ndurat
Şi poruncă chiar a dat

Ca bătrâna lui soţie,
Vreun străin, în ospeţie
Nu cumva să se gândească
Peste noapte să primecă.

Dar soţia lui Crăciun,
Cum era un suflet bun
Suflet avea tare bun
Şi, în leacuri ne-ntrecută,
Moaşăfoarte pricepută,

Fu Mariei de-ajutor

CA SA NASCA MAI USOR

Fiul Sfânt, aşteptat.
Staulul s-a luminat,

Iar pe cer a răsărit
Mândră stea, ce s-a zărit
La o mare depărtare,
Semn că s-a născut prunc mare.

Steaua Lui s-a înălţat
Şi pământu-a luminat.
Deci Mesia s-a născut
Paie având ca aşternut,
Într-o peşteră, în care
Se adăpposteau mioare.
Fiiul Domnului, Iisus,
Pace-n suflete-a adus.

Cei trei magi din Răsărit,
Ce cu daruri au venit
Să se-nchine Lui Iisus,
Veste lui Irod i-au dus

Că pe lume a venit
După cum s-a proorocit,
Împăratul cel iubit,
Ce-I de Domnul zămislit.

Îngeraşi L-au însoţit
Şi pămânut-au împânzit,
Pe Iisus să-L ocrotească
De Irod, să nu-L găsească.

Lumea astfel a aflat
Despre Pruncul Minunat,
Ce-a adus ca dar prea sfânt,
Viaţă nouă pe pământ.

De la stânele vecine
Au venit să I se-nchine
Toţi păstorii, fericiţi
Că şi ei au fost primiţi

La-mpăratul tuturor,
Pruncul cel Strălucitor,
Care S-a născut anume
Să aducă pace-n lume.

Bătrânica cea blajină
Soţului a vrut să-i spună
Despre pruncul Cel născut,
Luminat, cum n-a văzut.

Numai că ursuzul moş
S-a umflat ca un cocoş.

FOARTE RĂU S-A SUPĂRAT

Pentru că nu-i ascultat

Şi în staul i-a primit,
Ba, mai mult, a şi moşit.
Doritor s-o pedepsească,
Mult n-a stat să se gândească,
Foarte rău înfuriat,

O BĂRDIŢĂ A LUAT

Şi bătrânei i-a tăiat
Mâinile imediat.

Prima dată-atunci, se spune,
A făcut Iisus minune:
Mama Lui a pus cu rost
Mâinile precum au fost.

După ce doar le-a atins,
Mâinile pe loc s-au prins,

CA ŞI CUM EA NICIODATĂ

Nu fusese mutilată.

Moş Crăciun s-a speriat
Şi-n sfârşit a regretat

RAUTATEA DE-NAINTE

Şi, ca un moşneag cuminte,

În genunchi el s-a rugat,
Pruncului prea luminat.
Mama sfântă l-a iertat,
Dar o sarcină i-a dat:
Niciodată să nu moară
Şi, cu inima uşoară,
Să aducă bucurii,
Însă nu doar la copii,
Şi la tineri şi bătrâni,
Chiar şi celor mai haini.

De aceea-n orice an
Moşuleţul năzdrăvan
Tot continuă să facă
Daruri care să ne placă.
Astfel el a devenit
Personajul cel iubit

Ce soseşte-n miez de noapte,
Însă uneori se poate
Copilaşi cuminţi să-l cheme
Şi s-ajungă mai devreme,

Pe la prânz, ori mai spre seară,
Aducând în sănioară
Fel de fel de lucruşoare.
Mulţi îi scriu câte-o scrisoare,

În Finlanda-ndepărtată,
La Revinieni. Pe dată
Moş Crăciun se străduieşte,
Lumea toată scotoceşte,

Dar se-ntâmplă câteodată
Însuşi moşul să nu poată
Rezolva orice scrisoare,
Chiar de are ajutoare.

Când copilul care-i scrie
Face vreo obrăznicie,
Moşul nu se mai descurcă
Şi cadourile-ncurcă.

Dar le-ncurcă-aşa de tare,
Că ajung la alţii, care
Nici măcar nu le-au cerut.
Dacă ştiţi că aţi făcut

Vreo năzbâtie mai mare,
Este bine, în scrisoare,
Să promiteţi serios
Că vă veţi purta frumos.

Dar să nu uitaţi: se spune
Că orice promisiune
Trebuie şi respectată,
Altfel, sigur altădată
O scrisoare-ncredinţată
Nu va ficonsiderată.

Moşul este fericit
Dacă am împodobit

BRADUL CU STELUŢA CARE

Este lumii vestitoare
Că pe lume a venit
Fiul Domnului, menit

SĂ NE SCAPE DE PĂCATE

Şi să ne ajute-n toate.

MOŞUL ARE SPIRIDUŞI

Foarte harnici şi ghiduşi,

Mulţi şi peste tot în lume.
Îl ajută, fac şi glume…
Uneori şi lor le place
Doar puţin să se mai joace,

Dar când moşul îi convoacă
Nu se mai gândesc la joacă,
Ci la scumpii de copii
Ce aşteaptă bucurii.

Pentru cei aflaţi la greu,
Spiriduşii sunt mereu
Sfătuiţi de Moş Crăciun
Să le facă traiul bun.

Dacă cineva doreşte,
Moşul sigur îl primeşte,
Ca în ziua de Crăciun
Spiriduş să fie, bun.

De aceea, dac-aţi vrea,
Fiecare aţi putea
Spiriduşi să deveniţi,
Celor dragi să oferiţi

Daruri, care pot să fie
O micuţă poezie,
Un cuvânt plin de iubire,
Ori un gest de mulţumire…

Sava Olimpia

SARBATORI FERICITE!