VALERIU CIUREA: PRIMUL FILM DESPRE NICOLAE SULAC

nicolae-sulac

După nouă ani de la trecerea sa la cele veşnice, în sfârşit, a fost produs primul lungmetraj documentar despre marele rapsod Nicolae Sulac.
Intitulată „Voi şi Noi”, pelicula a fost lansată la Cinematograful „Odeon”. Am avut ocazia să-l vizionăm şi noi, în casa Nataliei Verban, ultima soţie a marelui cântăreţ. Tot aici, l-am întâlnit şi pe Valeriu Ciurea, autorul filmului, care s-a produs în calitate de scenarist, regizor, operator şi, precum preferă să spună, chiar şi de măturător. Nu în zadar, în preambulul filmului este anunţat că acesta apare la studioul „Valeriu Ciurea Film”. Apropo, el susţine că a visat toată viaţa să facă un film despre Moldova cu Nicolae Sulac în centru. Ca să-şi realizeze ideea, a fost nevoit să-şi vândă propria locuinţă. Noroc de Natalia Verban, care l-a adăpostit în casa ei, ajutându-l, totodată, în calitate de consultantă, să-şi îndeplinească visul.
Filmul durează circa o oră şi jumătate. Primele secvenţe sunt din noiembrie 2004, de la nunta fiicei cântăreţului, Doina Sulac. Rând pe rând, se perindă secvenţe de neuitat – de la concertele marelui rapsod, până la petrecerea lui pe ultimul său drum. Nu lipsesc aici nici detalii din viaţa lui amară din fragedă tinereţe, Natalia Verban repovestind o întâmplare încă de dinainte de a lucra la minele din Donbas – când se întorcea, fără un ban în buzunar, de la tăiat pădure din regiunea Vologda. Îmbrăcat în pufoaică şi pâslari, fără bilet în buzunar, la fiecare staţie el era dat jos de controlori. Aşa a mers până la Moscova, mai mult pe jos decât cu trenul. Abia la o haltă, unde lucra un grup de ostaşi, a dat de un sergent moldovean, care, după ce i-a ascultat povestea, i-a întins 50 de ruble şi i-a procurat un bilet la tren până la Odesa.

Despre marele artist îşi amintesc în film mulţi dintre cei care l-au cunoscut: Mihai Cimpoi, Ioan Paulencu, Liubomir Iorga, Ion Ungureanu, Spiridon Vangheli, Andrei Strâmbeanu ş.a. Cel mai mult însă vorbesc cântecele pe care ni le-a lăsat, el intrând pentru veşnicie în legendă. Pentru că, vorba cântecului său, „omul e ca furnica, moare şi nu ia nimica!”, însă, tot el zicea: „Doinele mi-s sus la stele, / să n-ajungă duşmanii la ele”.
De fapt, doinele interpretate de el sunt zestrea cea mare pe care ne-a lăsat-o marele rapsod şi tot ele l-au făcut pe Valeriu Ciurea să purceadă la realizarea acestui film. Avea dreptate Emil Loteanu, care afirma, pe bună dreptate: „Când cântă Nicolae Sulac, noi regenerăm cu toţii…”.
Născut pe 2 octombrie 1945, Valeriu Ciurea a studiat la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1972-1977). A lucrat la Studioul „Moldova-Film”, iar în 1991 a înfiinţat studioul independent „Aeternus”. De-a lungul anilor, a semnat scenarii, regia şi imaginile la mai multe filme documentare.

Nicolae Roibu

DUMNEZEU A CREAT BALADA „MIORIŢA” NUMAI PENTRU NICOLAE SULAC

nicolae-sulac-2

Mă tem că, atunci când am scris, mai demult, despre balada „Mioriţa” şi Nicolae Sulac, am mai pus acest titlu. Şi nu că mă tem, dar chiar l-am pus. Adică, acum, mă autoplagiez. Mă autodau în judecată şi câştig procesul fără nici un avocat, pentru că acesta este sfântul adevăr: Dumnezeu a compus balada „Mioriţa” doar pentru Nicolae Sulac, şi nimeni din lume nu va putea să o cânte aşa cum a cântat-o, şi o mai cântă încă, Nicolae Sulac. E peste puterile omului s-o facă mai bine. Operatorul Valeriu Ciurea, atunci când a auzit-o pentru prima dată, dregea, ca tot omul, un borş. „Şi, zice, când a răsunat melodia, am stat cu polonicul ridicat în sus opt minute, atâta cât a durat cântecul. Aşa ceva n-am mai pomenit!” Şi, tot atunci, i-a venit ideea să facă un film despre Nicolae Sulac. Şi l-a făcut. Filmul durează o oră şi jumătate şi se priveşte „cu polonicul ridicat în sus”, vorba, de astă dată, a regizorului Valeriu Ciurea. Este un film care nu vine să reabiliteze nimic – Nicolae Sulac nu are nevoie de reabilitare, cu toate că a cântat, parcă, şi nişte melodii la comanda CC-ului, dar cine n-a făcut-o? Numai că Nicolae Sulac le cânta astfel („Frumoase-s nunţile-n colhoz”, „Turnaţi vin şi daţi găluşte” şi alte „găluşte” de acest fel), încât lumea nu simţea nici un miros de găluşte şi nu vedea şi nici simţea cât de „frumoase-s nunţile-n colhoz”, oamenii rămâneau vrăjiţi de vocea artistului, aşa că plecau acasă fără să ia în suflet o cât de mică doză de ideologie. „Măi, zicea Nicolae Sulac, mă pun iştia de la CC să le cânt despre colhozurile lor, despre mulgătoare şi tractorişti îmbrăcaţi în cămăşi albe, şi cânt, că n-am ce face, dar le-am pus şi eu o condiţie: la două-trei cântece de-ale lor, să cânt două-trei doine de-ale noastre. Şi s-au învoit, că n-au avut încotro!”
Nicolae Sulac totdeauna a fost o jertfă, o ţintă de atac atât a ideologiei timpului, cât şi a răuvoitorilor. Aceştia, ultimii, răuvoitorii, nu-i puteau face nimic – erau prea mici ca să-l dea jos de pe tronul său de împărat, ei puteau doar să-l bârfească pe la colţuri, la care artistul le răspundea cu un magistral simţ al umorului. Pe când ceilalţi, de la putere, îl înţepau, şi uneori dureros de tot. Fiind preşedinte, Mircea Snegur i-a fixat o pensie de 5000 de lei. Ar fi putut să-i dea şi mai mult, dar, mă rog, pe atunci erau bani grei. Venind la putere, Vladimir Voronin i-a tăiat-o, lăsându-i doar 162 de lei. Cântăreţul a ros de mai multe opri pragurile instituţiei prezidenţiale, Voronin l-a primit în audienţă ori de câte ori Nicolae Sulac i-o bătut la uşă, de fiecare dată cu aceeaşi problemă: pensia mică, şi tot de atâtea ori preşedintele i-o tăia scurt: „Colea, vorbim despre orice vrei, numai nu despre pensia ta!” Păi că despre ce alta ar mai fi vrut să vorbească Nicolae Sulac cu preşedintele Voronin, dacă nu despre bănuţii care nu-i ajungeau nici de pâine? Căci vremea „frumoaselor nunţi din colhoz” trecuse şi oamenilor nu le mai ardea „să toarne vin şi să dea găluşte!”
Pentru a realiza acest film, Valeriu Ciurea şi-a vândut apartamentul, a fost ajutat mult de către Natalia Verban, soţia cântăreţului, şi regizorul Valeriu Gagiu, care i-a transferat o mare sumă de bani, care bani însă, cu interminabilele reforme financiare de atunci, s-au devalorizat. Oricum, după o trudă titanică de 25 de ani, filmul despre Nicolae Sulac a fost dus la bun sfârşit. Este un film despre cel mai mare rapsod popular al nostru, un film care vine să confirme încă o dată că Dumnezeu a creat balada „Mioriţa” numai pentru Nicolae Sulac, iar pe Nicolae Sulac l-a creat numai pentru noi.

Eugen Gheorghiţă