CINE VA ELIBERA R. MOLDOVA DE CONCERNUL RUS „GAZPROM” ( 2 )

gazprom-eliberare

O formulă defectuoasă

Formula de reorganizare şi privatizare a complexului de gaze, acceptată în 1998 de Guvern şi Parlament, a fost apreciată de mai mulţi experţi în domeniu drept incorectă şi defectuoasă atât pentru R.Moldova, cât şi pentru acţionarii întreprinderilor respective. Nicolae Gorcea, preşedintele SA ”Glodeni-Gaz”, în numele a circa 20 conducători ai întreprinderilor de gazificare din republică, atenţiona Guvernul, Parlamentul că nu este raţional a ceda 50 la sută din acţiuni „Gazprom”-ului în contul datoriilor pentru gaze, deoarece există destui oameni de afaceri autohtoni care-s gata să investească în acest complex. Gorcea demonstra cu cifre că datoriile erau cauzate de dezordinea, iresponsabilitatea şi corupţia care domneau în ramura dată, dar de faptul că o parte din sursele adunate de la consumatori nu ajungeau la destinaţie.
În anii 1996-1999 SA ”Glodeni-Gaz”, bunăoară, investise în construcţii capitale circa 2 mln lei. Întreprinderea procura gaze direct de la SAR ”Gazprom”, achitând plăţile în avans, nu avea nici o restanţă la impozite, activa cu profit, plătea dividende solide acţionarilor, inclusiv statului. La fel lucrau şi alte întreprinderi din domeniu. Datoriile ţării pentru gazele consumate însă erau mereu în creştere. Sugestiile lui Gorcea şi ale colegilor săi n-au fost luate în seamă. Dimpotrivă, SA ”Glodeni-gaz”a fost „reorganizată” forţat. Gorcea a încercat să apere interesele colectivului în diferite instanţe, inclusiv şi în cele judiciare, dar n-a reuşit, deşi legea, formal, era de partea lui. La fel, mai mulţi acţionari persoane fizice din Glodeni, Leova, Cimişlia şi din Căuşeni au încercat fără succes să-şi apere dreptatea în instanţe.
Reorganizarea din 1998-1999 s-a răsfrânt negativ şi asupra întreprinderilor de gazificare. Conform legislaţiei în vigoare, inclusiv a Contractului de Constituire şi Statutului SA ”Moldova-Gaz”, cele 39 de societăţi pe acţiuni, care activau în 1998 în complexul de gaze din republică, urmau să intre în componenţa societăţii nou-formate ca întreprinderi afiliate. Consiliul de Observatori al SA ”Moldova-Gaz” însă a decis să reorganizeze societăţile pe acţiuni în 21 de SRL-uri (!?). Astfel, întreprinderile şi-au pierdut statutul de societăţi pe acţiuni, iar o bună parte – şi pe cel de persoană juridică. Şi dacă după primul val de privatizare circa 20 la sută din patrimoniul întreprinderilor de gazificare aparţinea angajaţilor, după reorganizarea din 1998-1999 cota lor în SA ”Moldova-Gaz” a ajuns la doar 1, 23 procente. Administraţiile şi colectivele mai multor întreprinderi au încercat să-şi apere drepturile, demonstrând Guvernului, Parlamentului, instanţelor de judecată că autorii reorganizării au încălcat Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, alte acte normative. Reacţia a fost pur moldovenească: cei mai activi rebeli din teritoriu au fost concediaţi, aceeaşi soartă având-o peste un timp şi Mihail .Lesnic, preşedintele SA „Moldova-Gaz”. Doi ani mai târziu, consilierul preşedintelui SA ”Moldova-Gaz”, Boris Postoroncă, preciza la o solicitare a săptămânalului CUVÂNTUL din Rezina că nici un SRL din cadrul SA ”Moldova-Gaz” nu activează cu beneficiu, iar datoria republicii faţă de SAR ”Gazprom” continuă să crească…

Fără patrimoniu şi cu datorii

Oficialităţile afimau că multiplele reorganizări din complexul de gaze au fost motivate de necesitatea de a reduce datoriile faţă de furnizorii de gaze şi de a asigura securitatea republicii în domeniul energetic. După cum am văzut, nu s-a întâmplat nici una, nici alta. Dimpotrivă, în tot acest răstimp, complexul de gaze a rămas, precum se constata în Hotărârea parlamentară din 2000, adoptată în baza materialelor Comisiei speciale în frunte cu deputatul V.Ciobanu, un domeniu al „delapidărilor şi fraudelor masive, care au adus prejudicii enorme atât statului, cât şi consumatorilor, au subminat securitatea energetică a ţării”. Iar situaţia în domeniul aprovizionării cu gaze a Republicii Moldova, încasarea plăţilor de la consumatori şi achitarea cu furnizorii este apreciată drept „dramatică şi nebuloasă”. Factori de decizie din ramură susţin că „Moldova-Gaz” avea posibilităţi reale să se răsplătească regulat pentru gazele procurate. Datoriile create nu fără suportul unor demnitari interesaţi au continuat să atragă penalităţi enorme. În 1999, bunăoară, datoria faţă de „Gazprom” pentru localităţile din dreapta Nistrului a fost stinsă la nivel de 31%, cea pentru malul stâng – de 12,5 procente.

Case în Federaţia Rusă pe banii moldovenilor

Se pare că mare parte a mijloacele acumulate de la consumatori nu ajungea la furnizorii de gaze, ci – în buzunare străine. Iată câteva exemple elocvente. Potrivit datelor SA ”Moldova-Gaz”, enunţate de aceeaşi comisie parlamentară, SA ”Moldova-Gaz” şi-a stins datoriile faţă de „Gazprom” pentru anii 1996-1997 construind case de locuit în Federaţia Rusă şi furnizând diferite mărfuri. Ulterior s-a constatat că această datorie nu numai că nu a fost stinsă, dar şi s-a majorat de la 63 mln USD pentru 1996 până la 149 mln USD – pentru 1997 şi 168 mln USD, pentru 1998. Câte case şi unde anume au fost construite, în proprietatea cui au nimerit acestea, care este costul lor real etc? Răspunsul la aceset întrebări îl cunosc anumite persoane cu demnităţi în guvernările trecute. Organele de drept, deşi au fost atenţionate, nu s-au grăbit să facă lumină în acest sens.

Milioanele asigură tăcerea

Cazul celor 28,2 mln de lei achitate de SA ”Ciment” Rezina pentru resursele energetice utilizate în anii 1996-1999 a fost larg mediatizat la timpul respectiv. Amintim doar că SA „Ciment”, la indicaţia unor factori de decizie de la Chişinău, a transferat suma respectivă în contul SRL „Artedeia”, o firmă fantomă, înregistrată în capitală, pe o adresă fictivă. În câteva zile suma a nimerit pe conturile altor patru firme, care au transferat banii SRL „Barsaf” din Chişinău, de la care milioanele au fost transmise unei firme din Talin, Estonia.De aici urma banilor s-a pierdut. De soarta celor 28,2 mln lei „s-a ocupat” Departamentul Control Financiar şi Revizie, Procuratura Generală, MAI, Centrul pentru Combaterea Corupţiei şi Crimei Organizate, care au mai stabilit că adresa SRL ”Barsaf” coincide cu cea a SRL ”Artedeia”, dar „nu au fost în stare” să determine cine-s patronii acestor firme-fantome, de ce milioanele au ajuns pe conturile lor şi nu la furnizorul de gaze. Solicitaţi de subsemnaţii, unii colaboratori ai organelor susmenţionate au afirmat că transferul de bani s-a făcut în mod legal. Alţii, solicitând să nu le divulgăm numele, ne-au spus că organele abilitate cunosc foarte bine cine-s autorii acestei afaceri şi în buzunarele cui au ajuns banii, dar se tem să apună lucrurilor pe nume. Afacerea a fost muşamalizată, chiar dacă acest caz a fost discutat şi în Parlament.

Spălare de bani prin firme căpuşă

Şi mai curioasă era schema decontărilor reciproce dintre structurile complexului de gaze din Moldova şi furnizorii de gaze, practicată timp de mai mulţi ani. De exemplu, SAR ”Gazprom” încredinţa strângerea datoriilor de la SA ”Moldova-Gaz” unor firme anumite nerezidente în Moldova, care, la rândul lor, cedau creanţele altor firme înregistrate în republică, care încheiau acte de achitări reciproce cu SA ”Moldova-Gaz” şi diferite întreprinderi producătoare de bunuri materiale. Rezidenţii care trebuiau să efectueze achitările reciproce cu SA ”Moldova-Gaz” luau marfa de la întreprinderile producătoare, dar nu o transmiteau agenţilor autorizaţi de SAR ”Gazprom” să stingă datoriile pentru gaze, ci o comercializau pe teritoriul republicii. După câteva operaţiuni de milioane, acestea dispăreau. Unele dintre firmele implicate în astfel de tranzacţii erau fondate şi conduse de chiar de colaboratori ai SA ”Moldova-Gaz” sau persoane afiliate acestora. Directorul SRL „Bimaco”, A.Belinchis, bunăoară, deţinea şi funcţia de şef al Departamentului de livrare şi comercializare a gazelor de la SA ”Moldova-Gaz”. Mai mulţi ani mărfurile destinate pentru achitarea gazelor primite de SA ”Moldova-Gaz” de la „Gazprom” erau exportate prin intermediul firmelor „Bimaco”, „Completgaz”, „Glen”, „Bimani”, „Delsonox”, „Magcomgaz” ş.a. Curtea de Conturi a stabilit că doar SRL „Bimaco” a adus republicii un prejudiciu de peste 26 mln de lei, deşi a fost verificată doar o parte din afacerile din anii 1996-1998 ale acesteia, deoarece majoritatea documentelor contabile a fost declarată pierdută.
În ansamblu, potrivit Curţii de Conturi, doar în perioada dată suma achitărilor reciproce dintre SA ”Moldova-Gaz” şi SAR ”Gazprom” a constituit 4589,8 mln de lei, firmele implicate în acest barter (circa 2500 de agenţi economici) şi-au însuşit nelegitim cel puţin 122 mln de lei destinate pentru achitarea datoriilor către „Gazprom” şi care au rămas să fie compensate din buzunarul consumatorilor. În această sumă nu intră evaziunile fiscale, alte prejudicii aduse statului de către firmele respective, patronate, de regulă, de demnitari din complexul de gaze şi din structurile de stat, sume care se cufrează la sute de milioane de lei. Astfel, la începutul anului 2000, suma penalităţilor la datoriile faţă de „Gazprom” ajunsese la 300 mln USD. Iar la adunarea generală a acţionarilor SA ”Moldova-Gaz”din mai 2007, Ghenadii Abaşchin, preşedintele consiliului de admi-nistraţie, a remarcat că societatea a înregistrat în 2006 pierderi de circa 200 mln de lei şi datoriile „Moldova-Gaz” faţă de concernul rus „Gazprom” se cifrau la sfârşitul anului 2006 la 840 mln USD (fără penalităţi – n.a.), dintre care cota regiunii transnistrene constituia 685 mln USD.

Stăpânul dictează

O altă componentă a problemei este modul de recepţionare şi evidenţă de către SA ”Moldova-Gaz” a gazelor naturale, corectitudinea formării tarifelor propuse consumatorilor. Punctele de recepţionare-livrare a gazelor pentru R.Moldova au rămas cele din perioada sovietică şi se află pe teritoriul Ucrainei. SA ”Moldova-Gaz”, de fapt, nu are acces la aceste contoare, datele despre livrarea gazelor fiind transmise de reprezentaţii „Naftagaz-Ucraina” prin telefon sau poşta electronică. Potrivit mai multor experţi, datele furnizate sunt aproximative, chiar îndoielnice, dar sunt acceptate de conducerea SA ”Moldova-Gaz”. Prin 2000, Ministerul Economiei şi Reformelor a prezentat Guvernului un program de aprovizionare cu gaze a republicii şi de contorizare a magistralelor de distribuire, recunoscând că lipsa unui mecanism bine ajustat de aprovizionare, evidenţă şi achitare a plăţilor pentru consumul de gaze naturale a creat condiţii favorabile pentru abuzuri şi delapidări de proporţii, fapt ce a prejudiciat enorm atât bugetul statului, cât şi consumatorii. Guvernul a aprobat programul, stabilind, ca, în regim de urgenţă, toate gazoductele magistrale, la intrarea lor pe teritoriul republicii, să fie dotate cu contoare, ca să se ştie cu certitudine ce cantitate de combustibil consumă regiunea din partea dreaptă şi cât – cea din partea stângă a Nistrului. Deşi au trecut câţiva ani, contoarele aşa şi nu au fost instalate. Un colaborator al SA ”Moldova-Gaz” a explicat foarte simplu motivul neîndeplinirii Hotărârii Guvernului: „Stăpânul n-are nevoie de aceste contoare”, precizând că stăpânul de facto al complexului de gaze din Moldova deja este SAR ”Gazprom”.

Investigaţia a fost realizată cu sprijinul Asociaţiei Jurnaliştilor din Danemarca FUJ/SCOOP