CEA MAI VECHE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ

scoala-romaneasca

Prima şcoală românească din Scheii Braşovului (Florin Eşanu/Epoch Times)

Adrian Bucurescu

Frumoasa clădire care a adăpostit prima şcoală românească de pe tot cuprinsul ţării noastre, din Şcheii Braşovului, s-a păstrat până astăzi. Şcoala este atestată încă din anul 1495, dar este posibil să fi existat cu mult înainte de această dată. Manuscrisele şi cărţile aflate în colecţia şcolii-muzeu sunt de o valoare inestimabilă pentru istoria şi cultura noastră.
Aici, în Şchei, a fost un puternic cuib de spiritualitate românească. Pe aici a trecut şi „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”, cum îl denumeşte cu admiraţie Mihai Eminescu pe Anton Pann. O sală de clasă îi poartă numele. De la Anton Pann s-au păstrat importante cărţi şi documente.
În tot timpul existenţei şcolii, în jurul ei s-a întemeiat un focar spiritual, tipărindu-se cele dintâi cărţi de cultură în limba română, prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se întâia cronică având un subiect românesc, prima gramatică românească, de către braşoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar-almanah în literatura noastră, graţie dascălul ui Petru Şoanu, formându-se o adevărată şcoală de copişti prin activitatea de traducere, copiere şi transcriere a cărţilor de cultură şi cult de către slujitorii şcolii şi ai Bisericii Sfântul Nicolae, din imediata apropiere.
Mânaţi de frumoase idealuri naţionale, diaconul Coresi şi colaboratorii săi au realizat la Şchei cele dintâi cărţi de circulaţie în limba română, făcând posibilă izbânda definitivă a scrisului în graiul poporului, tipărirea între anii 1556 şi 1588 a aproape 40 de titluri de carte în sute de exemplare, ce s-au răspândit în toate ţinuturile româneşti, consfinţind astfel unitatea spirituală a neamului nostru.
Tot în Şcoala din Şchei se află şi Sala „Cartea, factor de unitate naţională”. În condiţii medievale, obligaţi să trăim despărţiţi arbitrar în ţinuturi diferite, cartea şi limba ei română au ţinut laolaltă unit spiritual poporul nostru. Ca argument, sunt expuse aici cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: „Biblia de la Bucureşti” (1688), „Cazania” lui Varlaam (1643), „Îndereptarea legii”, de la Târgovişte (1652), un „Tetraevanghel” miniat pe pergament, din timpul lui Alexandru Lăpuşneanu, manuscrise ardeleneşti din secolul XV, cărţile Şcolii Ardelene.
Complementar, cele peste 80 de documente domneşti, înscrise pe pergament şi aurite, confirmă legăturile permanente între toate ţinuturile româneşti. În şcoala din Şchei se mai află şi Sala „Cartea şi cărturarii braşoveni”, precum şi „Sala cu vatră”.
Recent restaurat, spaţiul muzeal din terenul Bisericii „Sfântul Nicolae” expune muzeal, în aproape 30 de camere, valori menite să confirme tradiţiile de cultură şi artă pe care le-a înscris cartierul Şcheii Braşovului în patrimoniul naţional. Aici se află şi Muzeul celebrilor „Juni braşoveni”, Muzeul „Ex-libris” şi Muzeul „Tudor Ciortea”.
Toate informaţiile ne-au fost puse cu multă amabilitate la dispoziţie de către inimosul şi foarte cultivatul profesor Vasile Oltean, care, cu o mână de oameni, asigură, cu eforturi demne de renumele locului, bunul mers al acestor instituţii. Cu tristeţe, profesorul Oltean mărturiseşte că nici autorităţile, nici turiştii şi nici localnicii nu se prea înghesuiesc să viziteze tezaurul spiritual adăpostit la Şchei…
Atunci, de ce şi pentru cine s-or mai fi ostenit atât de mult înaintaşii noştri să creeze o înaltă cultură? Când oare ne va fi din nou dor de zestrea noastră spirituală?