CE TREBUIE SĂ ŞTIE AMERICANII DESPRE ROMÂNI? ( 1 )

america

ION COJA

1. Binele făcut de români Statelor Unite ale Americii
2. Ce soi de oameni sunt românii?
3. Cu ce ne-au dezamăgit americanii?
4. Ce probleme au românii de rezoolvat? Ce câştig ar avea americanii dacă i-ar ajuta pe români?
5. America are nevoie de români?

Textul care urmează se adresează americanilor interesaţi de existenţa românilor, americanilor care au cât de cât tangenţă cu românii. Precum şi românilor care trăiesc printre americani.

Autorul textului consideră că în Statele Unite există mai multe Americi, cel puţin două, dintr-un punct de vedere strict românesc: America lui Franklin Roosevelt şi alta, cu totul alta, America generalului George Patton. ştim de asemenea că America în care românii şi-au pus deseori nădejdea este în pierdere de teren, atât în …America, cât şi în lume. Din fericire, acea Americă pe care mulţi români au avut-o în vedere şi în suflet ca pe un model la scară planetară, este totuşi încă puternică, este capabilă să revigoreze „visul american” şi să relanseze încrederea întregii omeniri în capacitatea fiinţei umane de a-şi decide soarta, de a se salva de la auto-distrugere.

Globalizarea, ca proces inevitabil, noi o vedem ca pe o universalizare a eforturilor de a ne cunoaşte cât mai bine unii pe alţii, de a ne asuma cu seninătate toate cele petrecute în istorie, şi de a pune adevărul la temelia unei lumi mai bune: cea de mâine. Omenirea este pentru prima oară pusă în situaţia de a nu mai putea lăsa lucrurile să se desfăşoare la întâmplare sau după proiectele „discrete” ale unor entităţi învrăjbite sau concurente. Se apropie ceasul când vom constata că „aşa nu se mai poate”! Şi altă cale nu există decât calea adevărului şi a transparenţei totale în viaţa politică, în relaţiile internaţionale.

Consider că acest moment s-a ivit şi în relaţiile dintre România şi America, că se impune reconsiderarea unor date şi proiecte care privesc ambele părţi. Ce mă face să cred asta? Faptul că dezamăgirea românilor este mai mare ca oricând în privinţa „americanilor”. Încrederea românilor în americani este azi mai mică decât oricând. E cazul să ne întrebăm de ce s-a ajuns aici. La fel, să ne întrebăm dacă americanii au nevoie de încrederea noastră în America!

Aşadar, ce trebuie să ştie americanii despre români?

1. Binele făcut de români Statelor Unite ale Americii

În anul 1944, cetăţenii americani de origine română au construit, prin colectă publică, un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: „General George Pomutz”. Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970.
De ce acest nume? Cine a fost GEORGE POMUTZ?
A fost un militar șşi un diplomat american cu performanţe excepţionale. Ca general în Armata Nordului s-a distins prin fapte de bravură militară atât de deosebite încât la sfârşitul războiului civil, la parada Victoriei ţinută la Washington, românului George Pomutz i s-a încredinţat onoarea de a deschide defilarea trupelor victorioase, călare pe un armăsar alb…

Sunt mulţi americanii care ştiu că Alaska a fost proprietatea Imperiului Rus șşi a fost cumpărată de guvernul federal de la Rusia, pe la 1867, pentru o sumă ridiculă: 7 milioane dolari. Este probabil cea mai bună tranzacţie încheiată de Statele Unite în toată istoria lor. Dar sunt foarte puţini americanii care ştiu cine a iniţiat şi negociat această tranzacţie: acelaşi român, venit în America în 1850, trimis la Petersburg să reprezinte interesele Statelor Unite. Pe numele său românesc GEORGE POMU. Ca diplomat a adus ţării sale de adopţie un beneficiu imens, incomparabil cu serviciile aduse de alţi americani. Pentru memoria acestor fapte excepţionale se poate spune că s-a făcut mult prea puţin din partea americană şi română. Viitorul cel mai apropiat ne obligă să reparăm această nedreptate.
Propunerea noastră este promovarea prin filme documentare şi artistice a personalităţii excepţionale a lui GEORGE POMU, a amintirii acestui mare erou.

Mai bine cunoscută este personalitatea lui NICOLAE TESLA, pe care mulţi îl consideră cel mai mare inventator din istoria lumii. Ba unii zic că invenţiile sale cele mai importante încă nu au fost puse în aplicare șşi sunt ținute sub lacătul secretului de stat. Statul american… NICOLAE TESLA a fost şi el român, din ramura sudică a poporului român: era istro-român. Activitatea lui Tesla în America a avut un rol important în propulsarea industriei şi economiei Americii pe primul loc din lume.

Un alt motiv bine întemeiat pentru care americanii ne poartă sau ar trebui să ne poarte recunoştinţă nouă, românilor, este legat de felul cum s-au purtat românii cu aviatorii americani căzuţi prizonieri în România în WW 2. În urma raidurilor aviatice anglo-americane întreprinse în Balcani şi în România, un mare număr de aviatori americani, de pe avioanele doborîte, s-au salvat prin paraşutare, în felul acesta ajungând prizonieri în țţara bombardată. Soarta lor a fost foarte diferită în funcţie de locul în care se paraşutau: dacă ajungeau la Nord de Dunăre, în România, erau salvaţi! Dacă ajungeau la sud de Dunăre, în Bulgaria sau Jugoslavia, ori în Ungaria, erau pierduţi!…

În aceste ţări, de cele mai multe ori aviatorii americani au pierit în chinuri îngrozitoare. În câteva cazuri ei au fost supuşi unui supliciu barbar: au fost îngropaţi în pământ până la gât, unul lângă altul, iar apoi terenul respectiv a fost arat… Autorităţile anglo-americane, inclusiv guralivul de Churchill, au avut la vremea aceea reacţii șşi comentarii de o violenţă verbală extraordinară, cu efecte minime…

În România au fost făcuţi prizonieri aproape 1500 de aviatori anglo-americani. Dintre aceştia nici măcar unul nu a avut ceva de reclamat în privinţa condiţiilor de detenţie. Au fost mult peste cele mai optimiste aşteptări. De altfel, toţi participanţii la aceste raiduri aviatice aveau instrucţiuni precise, cum să procedeze ca să ajungă …prizonieri la români, la autorităţile româneşti. Este acesta un capitol puţin cunoscut, deloc umilitor pentru prizonierii americani, care încarcă conştiinţa publică americană cu datorii de recunoştinţă faţă de poporul român, faţă de autorităţile acelor ani! Din păcate, aceste sentimente nu s-au arătat niciodată, nici măcar la momentul cel mai potrivit: atunci când mareşalul Ion Antonescu a fost judecat şi condamnat la moarte pentru crime de război imaginare… Nu s-a prezentat ca martor niciunul dintre aviatorii americani, să spună că în România guvernată de Ion Antonescu prizonierii aliaţi, inclusiv cei sovietici, au avut parte de respectul datorat inamicului învins… Întârzie să se producă reacţia oficială a Statelor Unite faţă de comportamentul românesc, de o umanitate unică în analele celui de al Doilea Război Mondial! În analele istoriei din toate timpurile chiar!

În fine, mai amintim că în SUA trăiesc câteva sute de mii de români, stabiliţi la date diferite. Guvernul federal american ţine o evidenţă amănunţită a tuturor cetăţenilor, inventariaţi inclusiv după apartenenţă etnică. Se fac calcule exacte privind contribuţia fiecărei etnii la bunăstarea generală a ţării: plata taxelor, prezenţa la vot etc. Dar şi implicarea în activităţi antisociale, infracţiuni etc. După informaţiile noastre, românii din Statele Unite, luaţi ca entitate, alcătuiesc un segment etnic de elită al Americii, cu o contribuţie exemplară la bunul mers al lucrurilor! Constatare valabilă şi pentru românii din Canada.

2. Ce soi de oameni sunt românii?

Ca orice popor, românii pot fi șşi ei definiţțşi în mai multe feluri, potrivit cu calităţile șşi defectele lor. Una dintre definiţii ar putea fi aceasta: românii sunt, foarte probabil, poporul cel mai vechi şi mai statornic din Europa. Românii, spre deosebire de poporul american, sunt un popor care „s-a plimbat” foarte puţin pe suprafaţa planetei. Idealul românesc este legat de obârşie, de baştina natală, de vatra familiei. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea”! Așa sună o vorbă românească cunoscută de toţi românii.
O altă definiţie posibilă, care i-ar putea interesa pe americani: românii sunt poporul cel mai anti-comunist din Europa! Între cele două atribute există o strânsă legătură: faptul că sunt vechi în istoria acestei planete i-a făcut pe români să nu se lase încântaţi șşi amăgiţi de propaganda mincinoasă a comuniştilor! Această propagandă a prins la majoritatea popoarelor europene. Cel mai puţin la români însă! Românii pun preţț pe stabilitatea regimului politic, sunt conservatori șşi nu se încred în aşa zisul „spirit revoluţionar” care, în fapt, nu urmăreşte altceva decât schimbarea actorilor, a privilegiaţilor, iar nu schimbarea sistemului, a raporturilor dintre oameni. „Schimbarea stăpânului, bucuria nebunului” – așa sună un alt proverb românesc.

Anti-comunismul românilor, pe care istoricii şi politologii întârzie să-l recunoască, să-l studieze şi să-l onoreze cum trebuie, s-a fost probat în mai multe ocazii, uneori chiar în momente decisive din istorie. Dacă revoluţia bolşevică din Rusia nu s-a extins în toată Europa, aşa cum plănuiau bolşevicii lui Lenin, meritul principal revine românilor. Lenin şi armata sa de „revoluţionari” au făcut eforturi continue să „exporte” revoluţia, să extindă victoria proletariatului asupra capitalismului şi în alte ţări, în primul rând în statele europene din vecinătatea Rusiei. Dintre aceste ţări, numai România nu s-a lăsat manipulată de propaganda bolşevică şi a contribuit decisiv la anihilarea „exportului” de revoluţie!
Confruntate în 1917-1918 cu valul („avântul”) revoluţionar care cuprinsese nu numai anumite segmente sociale, dar şi importante contingente din rândul militarilor, autorităţile din fostul imperiu habsburgic au apelat la ofiţerii români şi la trupele de soldaţi români din componenţa armatei imperiale pentru a restabili ordinea publică. Din toată armata imperiului habsburgic numai militarii români, soldaţi şi ofiţeri deopotrivă, nu au plecat urechea la propaganda comunistă! Graţie lor în armata imperială habsburgică s-a păstrat un nucleu de luciditate şi responsabilitate care a stopat pandemia de bolşevism în Austria şi Cehia, la Viena şi Praga.
În Ungaria, revoluţia bolşevică a reuşit însă, şi a dus la instalarea la Budapesta a „puterii sovietelor”, sub comanda teroristului Bela Kun, individ sangvinar, tarat, aflat în totală ascultare faţă de Lenin şi Comintern, cu al căror sprijin financiar şi militar a reuşit să răstoarne „capitalismul” din Ungaria. Cu acelaşi sprijin a încercat să extindă bolşevismul şi în ţările învecinate, în România cu precădere!
În mod paradoxal, reprezentanţii marilor puteri occidentale, aflaţi la Versailles în discuţii despre viitorul Europei şi al omenirii, nu au sesizat pericolul de contaminare a Europei cu morbul bolşevic, şi au adoptat o atitudine de expectativă, practic de încurajare a acţiunilor lui Bela Kuhn & comp. Ba mai mult, i-au atenţionat pe guvernanţii români să nu cumva să intervină împotriva guvernului bolşevic din Ungaria.
Din fericire, la Bucureşti guverna o elită de politicieni cu o viziune istorică corectă, în frunte cu Ionel Brătianu. Familia Brătianu a oferit României şi Europei, între 1848 şi 1948, o dinastie de politicieni lucizi, patrioţi, care au înţeles cursul istoriei şi s-au afirmat categoric în sprijinul autenticei democraţii, împotriva imposturii comuniste, bolşevice. Astfel că fără a aştepta OK-ul Occidentului, ba chiar împotriva intenţiilor şi recomandărilor Occidentului, Ionel Brătianu a trimis armata română să facă ordine în Ungaria, să-i alunge pe criminalii bolşevici instalaţi la guvernarea Ungariei, care deja se făcuseră vinovaţi de nenumărate, mii şi şi mii, de crime. Misiunea a fost îndeplinită cu brio, românii i-au alungat pe bolşevici din Ungaria şi astfel s-a pus capăt procesului de extindere a revoluţiei bolşevice, a comunismului sovietic, în restul lumii. Din păcate acest proces se va relua cu mare succes după al doilea Război Mondial, în mare măsură şi din vina Statelor Unite, ca urmare a înţelegerii la care a ajuns preşedintele democrat Franklin Roosevelt cu I.V. Stalin. Înţelegere prin care preşedintele democrat s-a dezis de orice principiu democratic!… În anii aceia s-a vădit cel mai bine existenţa celor două Americi! America lui Roosevelt a trădat Europa de Est. I-a trădat, în fapt, şi pe americani!
Un cuvînt aparte pentru comportarea Armatei Române ca armată de ocupaţie, atât în Ungaria, cât şi, cu alte ocazii, în alte ţări. România a dus în istoria ei numai războaie de apărare. Defensiva deseori se continuă prin ofensivă, prin pătrunderea pe teritoriul inamic. Este un capitol onorabil în istoria noastră felul cum militarii români s-au purtat pe teritoriul inamic ca armată de ocupaţie, în Ungaria, în Bulgaria, în URSS… Nu s-a petrecut în aceste împrejurări niciun abuz, nicio ilegalitate, nicio abatere de la legile internaţionale, nicio faptă pentru care să ne fie vreodată ruşine! Dimpotrivă, comportamentul soldatului român a fost întru totul exemplar. Puţine sunt armatele despre care se poate spune acelaşi lucru…
Semnalăm un detaliu din istoria tragică a Rusiei, un detaliu util celor care vor să priceapă ce fel de oameni sunt românii: după abolirea monarhiei, ţarul Nicolae al II-lea a fost arestat, interzicându-i-se să mai iasă din palatul în care l-au surprins evenimentele. În aceste condiţii, regimentul de gardă al ţarului, alcătuit din soldaţi din toate regiunile Rusiei, a aderat la revoluţie şi l-a părăsit pe ţar. Numai soldaţii români, recrutaţi din Basarabia ocupată de ruşi la 1812, nu l-au părăsit pe ţar, numai românii (dar şi cecenii!) din regimentul de gardă şi-au onorat jurămîntul de credinţă!… E bine să se ştie şi cine au fost cei care au acceptat să-l asasineze pe ţar şi întreaga sa familie, inclusiv copilaşii minori: au fost prizonieri şi dezertori maghiari din armata Imperială habsburgică. Printre ei şi Imre Nagy, viitorul lider comunist…

După 1945, fără voia poporului român şi împotriva sentimentelor acestuia, România a devenit stat comunist. Statele Unite au partea lor de vină pentru anii care au urmat, de suferinţă şi umilinţe la care românii au fost supuşi! Cu toate acestea, românii şi-au legat de mult aşteptata intervenţie salvatoare a Statelor Unite cele mai aprinse speranţe. Formula Vin Americanii a fost să-i îmbărbăteze pe toţi românii care nu s-au ataşat ideilor bolşevice, nu au acceptat jugul sovietic, fiecare opunându-se într-un fel sau altul bolşevismului de stat.
În fruntea rezistenţei anti-comuniste s-au aflat partizanii din munţii României, tineri studenţi, ofiţeri sau ţărani, a căror luptă deschisă împotriva ocupantului bolşevic a constituit un fenomen unic în lagărul comunist. Din păcate, lupta tineretului român anti-comunist, sprijinită de românii din Occident şi de populaţia civilă, a fost sabotată chiar de cei care pretindeau că o susţin logistic şi financiar: serviciile secrete din Occident. Un important şef al acestor servicii, celebrul Kim Philby, s-a ocupat cu organizarea ajutorului pentru partizanii din munţii României. În fapt, a informat serviciile sovietice de toate mişcările acestor partizani, ceea ce a dus la arestarea şi executarea multor tineri de mare valoare umană şi, în final, la lichidarea acestei rezistenţe anti-comuniste care a durat aproape 15 ani! Putem oare să uităm ajutorul otrăvit al Occidentului, dat singurei forme de rezistenţă anticomunistă autentică din lagărul socialist, ocupat de Armata Roşie?!… Putem să-i uităm pe acei tineri căzuţi victime ale trădării şi neglijenţei Occidentului?!
Într-un fel, chiar şi guvernarea lui Nicolae Ceauşescu poate fi apreciată, pentru caracterul ei anti-sovietic, ca anti-bolşevică şi pro-americană! Din păcate, serviciile speciale sovietice s-au priceput să strice relaţiile lui Nicolae Ceauşescu cu Casa Albă, au reuşit să inoculeze guvernanţilor americani ideea că Nicolae Ceauşescu, cu politica sa de autonomie şi de deschidere spre Occident, spre America, joacă teatru, face un joc convenit cu Moscova! În realitate, România ca ţară, şi Ceauşescu ca lider politic, au fost izolaţi şi sabotaţi în interiorul lagărului socialist, al aşa zisei comunităţi frăţeşti socialiste! Eram „corpuri străine” în acest conglomerat politic controlat de Moscova! Încercarea lui Ceauşescu de a stabili bune relaţii cu SUA a fost pe placul poporului român! A se vedea primirea făcută lui Richard Nixon la Bucureşti! La acest nivel popular a funcţionat o percepţie corectă a realităţii politice. Citez în acest sens o anecdotă foarte semnificativă din România acelor ani:
Într-o maşină oficială se aflau Nixon, Brejnev şi Ceauşescu. La o răscruce de drumuri, Nixon îi comandă şoferului „Ia-o la dreapta!” Brejnev: „Ia-o la stânga!” Ceauşescu: „Tovarăşe şofer, semnalizează stânga şi ia-o mata la dreapta!”…
Recomandăm autorităţcilor americane interesate şi doritoare să cunoască adevărul despre România să se încreadă în cercetările şi analizele efectuate de istoricul american LARRY WATTS.

3. Cu ce ne-au dezamăgit americanii?

Azi se ştie că toată disidenţa anti-comunistă din ţările socialiste a fost organizată şi întreţinută de KGB! Singura rezistenţă anti-comunistă şi anti-sovietică a fost în România! Dar de lucrul acesta Casa Albă nu şi-a dat seama la timp. A dat mai mult credit lui Lech Walesa şi Vaclav Havel decât lui Nicolae Ceauşescu!… Nu a descoperit decât după 1990 că Lech Valesa şi sindicatul „Solidaritatea” erau invenţii ale KGB… Ca şi Vaclav Havel, alt agent KGB! Abia de curând America a înţeles că Nicolae Ceauşescu era „pe bune” anti-sovietic şi, prin asta, era în esenţă un anti-bolşevic…
Din păcate, nu numai Casa Albă s-a înşelat, ci şi mulţimi de români, victime ale dezinformării şi manipulării din mass media occidentală, bine controlată de KGB. Inclusiv cele două posturi de radio, Europa Liberă şi Vocea Americii, care au funcţionat pe cheltuiala Statelor Unite, dar au făcut politica URSS, dictată de agenţii KGB infiltraţi în redacţia respectivelor posturi de radio… O politică anti-românească în primul rând, nu anti-comunistă sau anti-sovietică.
Este America vinovată pentru uşurinţa cu care KGB şi-a făcut treaba?… Este America vinovată pentru opera criminală de dezinformare făcută la Europa Liberă în folosul URSS? şi dacă da, care dintre cele două Americi poartă această vină? În niciun caz America lui George Patton! Acestei Americi ne adresăm! În America lui George Patton ne punem mai departe speranţele!

Decepţia cea mai mare am trăit-o după 1990. Noi i-am aşteptat pe americani ca pe cavalerii dreptăţii sociale, şi ne-ar fi plăcut să „se amestece în afacerile interne ale României” pentru a impune principiile democraţiei, al libertăţii şi legalităţii. Ne-am fi aşteptat să-i vedem pe americani intrând în relaţii de colaborare cu românii cei mai serioşi, mai onorabili! Am sperat să-i vedem pe americani că resping rezultatele unor alegeri trucate, că refuză să-i recunoască ca reprezentanţi ai poporului român pe impostorii cocoşaţi la guvernare cu sprijinul aceluiaşi nepieritor KGB. Infractori dovediţi la legea penală, hoţi sau/şi asasini, cu mâinile pătate de sânge, ne conduc de 23 de ani, iar America nu are nimic de obiectat.
Decepţie a produs şi calitatea umană a ambasadorilor SUA în România după 1990!…
Nu s-a făcut vizibil efortul Americii de a găsi în România interlocutori valabili, sensibili la valorile care stau la baza societăţii americane. Am asistat stupefiaţi şi mâhniţi cum America îi ia în serios pe nişte golani, pe mincinoşii şi şarlatanii aduşi la guvernarea României prin diversiunea catalogată în fals ca revoluţie! Ca şi când Casa Albă nu avea de unde să afle ce ştie tot poporul român despre guvernanţii de după 1990! Mult mai nocivi pentru ţară decât cei de dinainte de 1990! Nici un gest din partea Americii prin care să se arate solidară cu românii normali, oneşti, competenţi, voitori de bine pentru ceilalţi, pentru ţară! Ei sunt majoritatea în România, iar cei ce ne guvernează, ducând ţara din dezastru în dezastru, sunt o minoritate constituită în gaşcă politică dinainte de 1990! Cât va mai continua Casa Albă să dea mâna cu aceşti impostori?!
Aşteptăm de la autorităţile americane să sprijine societatea civilă din România şi din diaspora românească. Să identifice, prin mijloace specifice, care sunt partenerii români doritori şi capabili să dea naştere unei mişcări de renaştere naţională autentică, mişcare prin care românii să-şi primenească clasa politică, să repună statul român pe o linie de conduită cu adevărat europeană, creştină şi democratică.

Introducerea în România, după 1990, a economiei de piaţă şi a democraţiei, a pluralismului politic, putem spune că este un eşec! Un eşec extrem de dureros pentru români. România a avut până în 1990 o economie de stat autarhică, capabilă să asigure cele mai importante nevoi ale societăţii la un nivel onorabil. După 1990, odată cu decizia politicienilor de a băga ţara în Uniunea Europeană, România a fost obligată să-şi privatizeze economia, în realitate să o distrugă, iar ce nu s-a distrus s-a vîndut pe bani puţini unor persoane străine, alogene. Cu timpul, am descoperit că în spatele aşa-zişilor investitori străini stau mai ales evrei şi ruşi! În momentul de faţă controlul rusesc (şi evreiesc) asupra economiei româneşti este mai strict şi mai cuprinzător decât în anii când România a fost ocupată de Armata Roşie şi împânzită de consilieri sovietici…

( va urma)