KARL MARX, PĂRINTELE COMUNISMULUI, DESPRE ROMÂNI

marx

Stela Popa

• „Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.
• „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.
• Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”.
• „Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”. (Karl Marx)

Sunt doar câteva dintre cele mai tari afirmaţii scrise de către Karl Marx, părintele comunismului, în manuscrisele sale, publicate cu mare dificultate în România la 1964 şi, mai apoi, ignorate, din motive politice, până în ’89. Motivul era că nu dădea bine ca autorul Manifestului comunist să aibă păreri critice despre Rusia, indiferent în ce formă se prezenta ea, şi nu trebuia să se accepte public ideea că însuşi Karl Marx considera pe cei care trăiau în Basarabia ţaristă drept… români şi vorbitori de limbă română. Dacă înainte de 1989, „Însemnările despre români” ale părintelui comunismului deranjau Moscova comunistă, astăzi pe cine ar putea deranja?

marx-1

În week-end am asistat la nişte discuţii în care cineva a reuşit să surprindă pe toţi cei prezenţi, invocând în discuţie însemnările lui Karl Marx despre români. Am asistat la dezbaterile interesante care, recunosc, m-au intrigat să iau cartea de la care au pornit polemicile. Este vorba deÎnsemnări despre români (manuscrise inedite), scrisă de părintele comunismului – K. Marx. Cartea a fost editată în 1964 la Bucureşti, dar, până în ’89, prea puţini au auzit de ea. Chiar dacă a fost tipărită, despre această lucrare, practic, nici nu se vorbea în spaţiul public, iar la nivel oficial, nici vorbă să fie invocată.
Am răsfoit lucrarea cu interes şi am aflat lucruri spectaculoase, care m-au surprins, şi am găsit de cuviinţă că trebuie împărtăşite şi discutate şi aici. Când mă refer la ceea ce m-a intrigat, am în vedere, în primul rând, felul de a se exprima al lui Karl Marx despre poporul român. Nu credeam că fondatorul comunismului poate să fie atât de critic faţă de Rusia şi să scrie asemenea adevăruri despre neamul nostru.

Cele 4 manuscrise ale lui Karl Marx – intrigă, adevăr şi dezbateri

marx-2

Textele prezentate în Însemnări despre români (manuscrise inedite) reproduc patru manuscrise ale lui K. Marx, păstrate în arhiva Marx – Engels a Institututlui Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam (Olanda). Dintre cele patru, în două se pomeneşte despre Moldo – Valahia şi Basarabia. Şi anume manuscrisele care poartă cotele B 63, intitulat „Ruşii în Moldova şi Ţara Românească” şi manuscrisul B 91, care nu are titlu.
Editorii cărţii, A. Oţetea şi S. Shwann susţin că Fr. Engels şi K. Marx au arătat dintotdeauna un interes deosebit pentru poporul român „fiindcă lupta pentru unitate şi independenţă se încadra în mişcarea europeană de emanicipare a popoarelor oprimate, ca un caz special al problemei generale a revoluţiei europene”. De aici şi explicaţia de ce K. Marx şi Fr. Engels au acordat şi au dedicat problemei româneşti destul de multe pasaje în articolele lor de natură politică.
Revenind la manuscrisele lui Marx observăm că acesta a cules informaţii din diferite publicaţii contemporane, cărţi şi presă. Totuşi cea mai importantă sursă a sa este cartea istoricului francez Elias Regnault, „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes”, publicată la Paris. Astfel, în extrasele sale, după cum ne asigură îngrijitorii ediţiei, Marx a redat ideile despre politica de expansiune şi cotropire a marilor puteri „în cel mai ştiinţific mod”. El pune accentul pe câteva probleme istorice fundamentale pentru poporul român. Şi anume:

– Politica expansivă şi de cotropire a marilor puteri, în special politica externă a ţarismului şi rolul său contra-revoluţionar;
– Decăderea Imperiului Otoman;
– Drepturile principatelor Române în raport cu Rusia Ţaristă şi Turcia, precum şi revoluţionarea lor la 1821, 1858;
– Asuprirea românilor din Transilvania de către magnaţii maghiari.

De altfel, din aceste însemnări, este uşor de înţeles că Marx a susţinut lupta revoluţionară a românilor pentru independenţa naţională. „El a readus pe plan internaţional problema poziţiei Principatelor Române din punct de vedere al relaţiilor internaţionale şi mai ales de drept public cu Imperiul otoman”, susţin autorii A. Oţetea şi S. Shwann. Deci, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluţionare”, a fost vădit preocupat şi entuziasmat, în acelaşi timp, de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei.
Acum să trecem nemijlocit la ceea ce ne priveşte, adică la conţinutul însemnărilor lui Karl Marx despre Basarabia.

„Ruşii în Moldova şi Ţara Românească” – manuscrisul B 63 al lui Karl Marx

„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

Aşa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb şi recunoaşte el însuşi că cei din Moldo – Valahia (n.n. a se înţelege basarabenii de azi din R. Moldova şi românii de peste Prut, din România)

marx-3

basarabenii de azi din R. Moldova şi românii de peste Prut, din România) se numesc ei înşişi români. Simplu. Aceste însemnări ar trebui să fie pe înţelesul tuturor, mai ales al celor mai aprigi susţinători ai lui Karl Marx de la noi. Să nu fi citit oare comuniştii noştri de astăzi aceste lucruri, sau le-or fi trecut intenţionat cu vederea? Oricum, o pot face aici şi acum.
Continuăm. Din manuscrisul B 63 nu lipseşte nici evenimentul de la 1812. Iată ce însemna Karl Marx despre tratatul de la Bucureşti din 1812: Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…” După care, acelaşi Karl Marx nu uită să menţioneze ceva mai jos că aceste provincii „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”… După 1837, în manuscrisul lui Marx, intervine o nouă şi interesantă notiţă, care nu trebuie trecută cu vederea: „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.
Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ţinea în Basarabia o armată de 30 000 de oameni, iar la 1 august a aceluiaşi an, când o puternică armată rusă a trecut Prutul, în marşul ei spre Bucureşti, turcii au trimis o armată în frunte cu Suleiman Paşa, iar locuitorii Ţării Româneşti, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecţie la intrarea trupelor turceşti…. Oare de ce?

Despre români în manuscrisul B 91 al lui Karl Marx

„Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”.

Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicaţia? Iat-o în citatul care vine în continuare şi pe care îl reproduc întocmai: La 7 mai 1828, 150 000 ruşi se revarsă în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupaţiei turceşti, Rusia se înduioşa faţă de nenorocirile ţării; acum ruşii se dedau la groaznice excese. Niciodată – spune Saint Marc Girardin însuşi (în ale sale Souvenirs des voyages) – n-a avut loc o mai înspăimântătoare distrugere de vieţi. Un jaf enorm, hoţii de ale ofiţerilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupaţia rusă avea să se prelungească (avea să dureze 10 ani), până ce turcii vor fi plătit 125 mil. despăgubiri de război. (Ţarul Nicolae voia chiar să cumpere Principatele, preţuite la 36 mil.fr).
Este impresionant că aceste lucruri sunt afişate chiar de către cel care a scris şi a publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist şi a cărui sfaturi au fost păstrate cu sfinţenie de către comuniştii de mai târziu. De ce, totuşi, dacă au avut un aşa mare respect faţă de mentorul lor şi de scrierile acestuia, comuniştii au încercat să înlăture aceste scrieri, în special în spaţiul românesc? Aşa, ca şi cum ele nici nu ar fi existat!?
Au fost uitate, intenţionat, şi detalii enunţate de Karl Marx cu privire la recensământul din România, cuprinse în Regulamentul Organic gândit de Generalul Kisseleff (alias Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov) şi realizat în prima reformă a acestuia din 1830. Iată datele demografice de atunci.
Românii din: Ţara Românească – 2 500 000 / Moldova – 1 500 000 / Transilvania – 1 486 000 / Banatul Timişoarei – 1 085 000 / Bucovina – 300 000 / Basarabia – 896 000
În total – 7 676 000.
Şi toţi români!