VASILE D: CIUBUC: BASARABIA ŞI TRANSNISTRIA – RESTANŢE ALE ISTORIEI

v-ciubuc-basarabia-si-transnistria1

ACŢIUNI COORDONATE ŞI REALIZATE ÎN COMUN DE AGRESORII EUROPEI

Semnând cu Germania, la 23 august 1939, Tratatul de neagresiune sovieto-german (numit adesea Pactul Ribbentrop-Molotov) şi Tratatul secret Stalin-Hitler, U.R.S.S. n-a rămas neutră, precum declarase oficial multor ţări la începutul marii conflagraţii, ci, pas cu pas, prin numeroase şiretlicuri diplomatice şi neasemuită perfidie, a purces din primele zile la susţinerea Germaniei şi realizarea pe etape a Tratatului secret Stalin-Hitler. A atacat Polonia din spate, distrugându-i armatele care se retrăgeau de agresiunea Germaniei. Sacrificând şi împărţind Polonia, conform zonelor de interese, ostaşii U.R.S.S., împreună cu cei hitlerişti, jubilau la parada de la Brest şi Lvov din septembrie 1939. Noul Tratat de prietenie şi frontiere comune între U.R.S.S. şi Germania, semnat la 28 septembrie 1939, i-a apropiat şi mai mult pe aceşti mari agresori. În urma declanşării războiului cu Finlanda, U.R.S.S. este exclusă din Liga Naţiunilor. Doar luptele cu armata finlandeză au amânat până în iunie realizarea înţelegerii secrete privind teritoriul României dintre Nistru şi Prut. În schimb când începuseră consultările cu Germania referitoare la Basarabia, pofta lui Stalin se mărise, pretindea deja şi la Bucovina, vechi pământ naţional românesc, fapt nefixat în înţelegerea secretă. Doar nemulţumirea Germaniei îl determinase pe Stalin să-şi limiteze poftele, „mulţumindu-se” doar cu nordul Bucovinei. La 22 iunie 1940, Franţa capitulase şi situaţia României se agravase şi mai mult. U.R.S.S., fiind sigură de susţinerea Germaniei în acţiunile ei anexioniste, se dezlănţuie şi mai mult, înaintând României Nota ultimativă din 26 iunie prin care cerea să i se „înapoieze” Basarabia; să-i cedeze partea de nord a Bucovinei drept compensaţie pentru „ocuparea” Basarabiei timp de 22 de ani. Acestor „argumente” le mai sunt alăturate şi altele nu mai puţin absurde: conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România, unitatea seculară a Basarabiei cu U.R.S.S. care, chipurile, ar fi populată în principal de ucraineni, precum şi alte inepţii. Iar afirmaţia că „slăbiciunea militară a U.R.S.S. ţine de domeniul trecutului” era o ameninţare cu caracter belicos. Nedorind să transforme toată ţara într-un teatru de război, având exemplele catastrofale ale Poloniei şi Finlandei, România a fost nevoită să-şi evacueze armata şi administraţia de pe propriul teritoriu naţional cu specificarea: „Guvernul Român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit…” În cazul neevacuării, războiul ar fi fost inevitabil, fapt confirmat şi de conţinutul telegramei ambasadorului Schulenburg către Ribbentrop de la 26 iunie 1940: „…Moscova… aşteaptă ca guvernul imperial german să sfătuiască în acelaşi timp fără întârziere guvernul român de la Bucureşti să se supună cerinţelor sovietice, pentru că în caz contrar războiul este inevitabil”. U.R.S.S. pregătise operaţii militare bine puse la punct cu un efectiv de trei-patru ori mai mare decât avea România la acel moment la dispoziţie, care aşteptau doar semnalul de atac.
Realizând prevederile Tratatului secret Stalin-Hitler şi anexând teritoriul naţional românesc Basarabia, U.R.S.S. mai răpise şi nordul Bucovinei cu ţinutul Herţa, încălcând chiar şi prevederile actului secret al brigandajului sovieto-nazist din 23 august 1939. Cu ziua de 28 iunie 1940, când aceste teritorii au fost invadate de armatele sovietice, a început o adevărată dramă naţională. Circa trei milioane de cetăţeni români au fost rupţi din trupul legitim al ţării cu tot cu teritoriile naţionale. Robia comunistă a însemnat implicit pierderea tuturor libertăţilor democratice, pierderea dreptului de proprietate asupra pământului şi a averilor acumulate prin muncă, la iniţiativă, la un trai decent în componenţa propriului stat naţional unitar, dreptul la viaţă, la limba maternă, la istoria neamului…
Operaţia militară de ocupare a teritoriului românesc încă era în plină desfăşurare, când acest spaţiu era deja invadat de numeroase trupe ale N.K.V.D.-ului şi de „activişti” ai partidului bolşevic, reprezentanţi ai guvernului U.R.S.S., ai diferitor structuri ale statului sovietic, care în acţiunile lor zeloase de edificare a noii ordini sovieto-bolşevice nu admiteau în funcţii importante autohtonii. Administrarea teritoriilor ocupate era efectuată sub conducerea Moscovei. În vederea sovietizării acestora, Biroul Politic al P.C. (b) din U.R.S.S. „permite” deja la 2 iulie CC. al P.C (b) din Ucraina „să formeze în Basarabia şi nordul Bucovinei comitete regionale de partid şi executive în judeţele Hotin, Cernăuţi, Soroca, Bălţi, Orhei, Chişinău, Bender, Cahul, Ismail, Akkerman”.

DE CE „POPORUL MOLDOVENESC” DEVINE „POPULAŢIE MOLDOVENEASCĂ”?

Imediat după 28 iunie în presa ucraineană şi cea centrală au fost publicate unele „materiale ştiinţifice” în care se tratau tendenţios procesele istorice de constituire a structurii naţionale a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a R.A.S.S.M. Unul dintre acestea este articolul Istoria Basarabiei şi a Moldovei, publicat pe 3 iulie 1940 în ziarul Sovietului Suprem de la Moscova, prin care se urmărea scopul de a influenţa decizia şedinţei comune a Biroului Politic al CC al P.C. (b) din URSS şi C.C.P. din U.R.S.S., unde urma să fie susţinută ideea cu privire la formarea R.S.S.M.
La 10 iulie 1940, la şedinţa comună a Biroului Politic al CC al P.C. (b) din U.R.S.S. şi C.C.P. din U.R.S.S. a fost adoptată o Hotărâre specială „Cu privire la reunirea populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia moldovenească a R.A.S.S.M.”. În ea se sublinia:
1. C.C.P. al R.A.S.S. Moldoveneşti şi Comitetul Regional Moldovenesc al RC (b) din Ucraina au prezentat la C.C.P. al Uniunii R.S.S. şi CC. al RC (b) din U.R.S.S. propunerea ca populaţia moldovenească a Basarabiei să fie unită cu populaţia moldovenească a R.A.S.S.M.;
2. C.C.P. al U.R.S.S. şi CC al RC (b) din U.R.S.S. au susţinut această rugăminte a organizaţiilor moldoveneşti şi au hotărât să prezinte Sovietului Suprem al U.R.S.S. o propunere corespunzătoare;
3. Organelor de stat şi de partid ale Ucrainei şi R.A.S.S.M. li s-a dat dispoziţie să pregătească documentele necesare.
A doua zi, la 11 iulie 1940, Pravda, organul oficial central de presă al RC (b) din U.R.S.S., a dedicat acestui eveniment articolul său de fond „Trăiască poporul moldovenesc liber şi unitar”.Contrar noţiunii de „populaţie moldovenească”, pe care o utilizase Biroul Politic în Hotărârea sa specială, Pravda a folosit noţiunea de „popor moldovenesc” şi n-a utilizat-o o singură dată în acest articol, ci tocmai de şapte ori. Printre multe altele, ea anunţa şi despre: „…dragostea înflăcărată a poporului eliberat… Nistrul nu mai desparte poporul moldovenesc, ci, din contra, îl uneşte. …Basarabia eliberată şi plină de emoţii priveşte la R.A.S.S.M. ca la viitorul ei apropiat. …Reunificarea poporului moldovenesc va da un impuls enorm înfloririi culturale a întregii ţări (U.R.S.S. – n.a.). Suprafaţa Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti va fi de peste 50 000 km, iar populaţia – de peste 3 700 000 de oameni …devenind stăpânul fericirii sale, poporul moldovenesc… va apăra cu toată ardoarea şi râvna sa hotarele sovietice. …Noua Republică Unională Moldovenească va întări şi mai mult vigoarea şi unitatea Uniunii Sovietice. Republicile sovietice vor primi cu dragoste frăţească noul membru al marii familii sovietice a popoarelor. Trăiască poporul moldovenesc liber şi unitar”. De câtă fericire, înflorire, frăţie, libertate şi unitate va avea parte acest „popor moldovenesc reunit” vom vedea succint şi pe parcurs. Dar aici e cazul să subliniem totuşi că anume până la 26 iunie 1940 românii basarabeni erau încă unitari chiar dacă pe conaţionalii lor din stânga Nistrului, constituiţi în R.A.S.S.M., îi mai despărţea de conaţionalii lor din dreapta Nistrului linia de demarcaţie, declarată de U.R.S.S. ca temporară prin semnarea la 20 noiembrie 1923 la Tiraspol a „Regulamentului despre măsurile şi mijloacele care au scopul preîntâmpinării şi rezolvării unor conflicte care se pot isca pe râul Nistru”.
În relatările oficiale de la Moscova din 10 şi 11 iulie 1940 nu se face nicio remarcă privind anexarea Nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, fapt care denotă existenţa unei stratageme ordinare de tip sovietic, prin care se întrezărea că soarta acestor români era deja pecetluită, întrucât urmau să fie separaţi de restul conaţionalilor lor.
Ziarul Pravda era organul de presă cel mai informat şi mai apropiat de conducerea CC. şi Biroul său Politic. Redactorul ei şef, de regulă, era membru al CC şi în articolul de fond al ziarului era exprimat punctul de vedere al redacţiei referitor la evenimentele şi problemele analizate. „Pravda, care, fără îndoială, cunoştea situaţia de la 11 iulie 1940, scria despre unificarea celor două părţi integrante, deoarece 50 000 km şi 3 700 000 de locuitori reprezentau întregul teritoriu al Basarabiei şi al republicii autonome şi întreaga lor populaţie”. În perioada interbelică, în U.R.S.S. s-a vehiculat ideea privind dorinţa de a sovietiza Basarabia prin „unirea Basarabiei sovietice cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, iar prin ea – cu U.R.S.S.”. Basarabia (cu 44 422 km ) şi R.A.S.S.M. (cu 8 500 km ), alcătuiau împreună 52 922 km ; 599 156 de locuitori ai R.A.S.S.M. (către anul 1940) cu 3 191 016 locuitori ai Basarabiei (către finele anului 1939), care constituiau împreună 3 790 172 de locuitori. Acesta a fost primul proiect (dintre trei înaintate) de formare a entităţii statale unionale a moldovenilor. Informaţia privind hotărârea specială a Biroului Politic din 10 iulie 1940 şi despre acest prim proiect oglindit în articolul de fond al ziarului Pravda din 11 iulie 1940 s-a răspândit repede prin mas-media unională şi locală, provocând şi unele mitinguri la care participanţii cereau reunirea Basarabiei cu R.A.S.S.M., ca părţi indispensabile ale aceluiaşi popor. În intervalul de timp de la 11 iulie şi până la 2 august, ziua crucială, când a fost emisă Legea privind constituirea R.S.S.M. „în presa sovietică nu s-a pus niciodată problema că ar fi posibil ca doar o parte a Basarabiei şi o parte a republicii autonome să intre în componenţa noii republici unionale. Unificarea întregii Basarabii şi a întregii Republici Transnistrene autonome este susţinută” (şi chiar „în unanimitate”) şi în acele judeţe ale Basarabiei care aveau să rămână în afara limitelor republicii nou-înfiinţate. Tot Pravda anunţă că oamenii muncii de la Cetatea Albă „într-o rezoluţie adoptată în unanimitate au declarat în legătură cu viitoarea înfiinţare a republicii unionale că ei se angajează să lucreze de aşa manieră încât într-un timp scurt să transforme republica lor într-o republică puternică şi înfloritoare a Uniunii Sovietice.” Este evident că nici redacţia ziarului Pravda, care tipărea informaţiile despre aceste mitinguri, nici organele de partid care erau, de fapt, iniţiatorii şi organizatorii acestora şi care redactau toate rezoluţiile ce urmau să fie adoptate în unanimitate „…nu ştiau absolut nimic că undeva sus se pregăteşte dezmembrarea Basarabiei.. .”
În hotărârea specială a Biroului Politic, amintită deja, este utilizată intenţionat noţiunea de „populaţie moldovenească”, care are o conotaţie mai puţin ponderabilă în comparaţie cu „poporul moldovenesc”, „moldovenii autohtoni din Basarabia”, „moldovenii autohtoni din R.A.S.S. Moldovenească”, sau „populaţia naţională moldovenească”, ce ar fi fost mai aproape de adevăr. Această entitate nu era o simplă populaţie nomadă, ci un popor sedentar, parte a unui popor ce locuia de veacuri în arealul său naţional istoric, parte a aceleiaşi naţiuni. Faptul utilizării la cel mai înalt nivel politic (de către Biroul Politic al CC. al P.C.(b) al U.R.S.S.) a unei noţiuni inadmisibil de neadecvate constituie o dovadă a comiterii unei greşeli politice. Dar nu din simplă ignoranţă. Conducerea U.R.S.S. a evitat să utilizeze noţiunea adecvată de „români moldoveni autohtoni” din considerente politice cu bătaie lungă.

Va urma