REPUBLICA MOLDOVA, ÎNCOTRO ?

filat-baroso

Republica Moldova s-a constituit ca stat ca urmare a imploziei Uniunii Sovietice. Constituirea unui stat presupune consimțământul populației care locuiește într-un teritoriu anume, în mare parte este nevoie de acordul majorității populației și de acceptul minorităților locului. Un stat se edifică pe baza unui proiect politic de referință, care-și asumă o identitate proprie, care are capacitatea să consolideze societatea sub o aspirație comună, un ideal geopolitic. În cazul în care statele constituie ajung sub un ”protectorat”, își pierd capacitțile și resorturile principale de existență, ajung să devină ”state slabe” pasibile de ”faliment” instituțional, economic, guvernamental, structural, acestea ajung să-și piardă rostul atractiv și devin teritorii incerte, tensionate, non-controlabile prin instrumente legale și ajung periferii ale unor alte state sau chiar sunt înglobate în circuitul valoric ale statelor mai puternice.
În această situație se prezintă astăzi Republica Moldova.
Încontro, tovarăși?
Republica Moldova a devenit expresia ”mitului Sisif”. Oscilând între Est și Vest, Chișinăul a descoperit o ”poveste” pe care o împărtășește întregii lumi. Lipsa unei identități proprii geopolitice, identitare, divizată politic, economic, administrativ, lingvistic, Republica Moldova este lipsită de o motivație comportamentală și de o asumare consecventă a unor valori geopolitice. Proiectul ”Republica Moldova, țară de succes” care a fost elaborat de o formațiune politică într-o campanie electorală a fost consacrată ca formulă de referință de birocrația europeană. Pe agenda UE în cadrul ”Parteneriatului Estic” povestea de succes a Republicii Moldova era prezentată ca fiind una branduită și nimeni nu-și imagina că vom fi martorii sfârșitului acesteia, datorită președintelui Partidului Liberal Democrat, fostului premier Vladimir Filat, și a președintelui partidului comuniștilor, Vladimir Voronin. Povestea de succes prezentată în fiecare noapte, cu care era obișnuit cetățeanul moldovean, a devenit o amintire și un regret că uneori nici poveștile fabricate de fini maieștri povestitori nu durează mult și nu sunt cu happy end. Este adevărat că această poveste nu ar fi avut o încărcătură semantică corespunzătoare dacă fostul ministru de externe al guvernului de la Chișinău, actualul premier Iurie Leancă n-ar fi fost coleg de studenție și prieten al comisarului pentru extindere al UE Stefan Fule la Institutul de stat de relații internaționale de la Moscova (MGIMO-linia germanofilă). Să fie întâmplător faptul că Republica Moldova a fost răsfățată cu sume serioase în cadrul Parteneraitului Estic fără ca acestea să fie stipulate într-un precontract care să asigure funcționarea instituțională și democratică a statului, diminuarea sărăciei și a corupției. În schimb guvernanții moldoveni care au gestionat relația cu Bruxelles-ul anunțau discret mediile politice din alte state că în fapt dintr-o tranșă de 2,5 miliarde de euro, doar un miliard ar fi ajuns pe meleagurile basarabene, un miliard ar fi rămas la contribuitorii care au facilitat ajutorul și restul a rămas pentru costuri urgente, adică de buzunar.
Jocurile de putere de la Chișinău au ajuns la cote alarmante. Puterea politică a devenit un scop pentru grupurile oligarhice locale de-a acapara largi segmente din biznesul local și desființarea adversarilor lor politici. Populația a ajuns să fie în același timp de partea victimilelor, dar și a călăilor săi. Această stare se datorează polarizării care există în societatea moldavă, a vectorilor geopolitici și a centrelor de putere de pe teritoriul republicii, fie că acestea se află la Chișinău, Bălți, Cahul, Orhei, Tiraspol (cu un regim secesionist, încă până la proclamarea independenței), Comrat (o autonomie cu vectori geopolitici oscilanți), Taraclia (un teitoriu cu aspirații autonomiste) sau Ungheni. Pe de altă parte, proiectele naționale, democratice au eșuat lamentabil, au fost discreditate sau stagnează ca soluție de construcție identitară. În anul 2009 a existat o tendință să fie lipsite de importanță marile realizări a emancipării naționale și să fie edificată societatea printr-un mit ”eliberator” de sub totalitarism, mit ce s-a destrămat la propriu și la figurat, iar revoluția anticomunistă din perioada postsovietică a constituit o simplă fumigenă a redistribuirii puterii de către grupurile oligarhice din Republica Moldova.
Memoria cu victoria
Fiecare actor geopolitic important își marchează geospațiul său, frontiera sa geopolitică, consemnându-și interesul geostrategic, proiectându-și imaginarul statal și simbolic în acel teritoriu. Un stat slab și eșuat devine lipsit de instrumentele de autoapărare în fața statului intervenționist sau a unei civilizații dominante în siajul geopolitic continental. Nu este o excepție nici viziunea politica a Kremlinului față de Republica Moldova, geospațiu pe care și-l arogă ca zonă a intereselor sale geostrategice.
În preajma zilei de 9 martie 2013 Institutul pentru rușiii din străinătate a organizat la Kiev, Tiraspol și Komrat o serie de simpozioane care au avut ca subiect Uniunea Eurasiatică și vectorul eurasiatic în spațiul postsovietic. Mass-media analitică rusă informează spațiul public postsovietic față de proiectul eurasiatic sporește continuu în contextul ”elogiilor false pe care birocrația europeană o enunță ca așa zise succese a Moldovei pe calea aspirației europene”, după cum a declarat și deputatul Pratidului Comuniștilor Violeta Ivanov la Komrat, în cadrul conferinței internaționale ”Republica Moldova și persectivele integrării eurasiatice”, acțiune organizată de Rețeaua eurasiatică de cercetare politică și Fundația Gorceakov. În același context, în alocuțiunea sa deputatul comunist din legislativul moldovean Oleg Reidman a subliniat că ”Uniunea vamală reprezintă o opțiune serioasă de depășire a crizei în care se află Republica Moldova”, iar lipsa unei frontiere terestre între Federaţia Rusă şi Republica moldova nu trebuie să constituie o barieră în integrarea eurasitică a Chişinăului. Conform opiniei deputatului comunist Reidman, Moldova ar putea adera la Uniunea vamală şi fără Ucraina, mai ales că se întersectează fizic prin Dunăre şi Marea Neagră. Fostul ideolog al partidului comuniştilor Victor Stepaniuc, actualul lider al partdiului Popular-Socialist, a pledat pentru federalizarea Republicii Moldova şi majorarea de burse pentru abiturienţii moldoveni în instituţiile de învăţământ de tip universitar din Rusia şi echilibrare în contextul burselor acordate de Bucureşti ( 250 burse ruseşti anuale versus 6000 de burse româneşti). Başcanul Găgăuziei Mihail Formuzal a spus că în contextul accederii în instituţiile de învăţământ din Rusia regiunile trebuie să depăşească centrul, iar în acest sens acordurile stabilite de Găgăuzia cu anumite centre din Rusia în instituţiile superioare de învăţământ din Federaţia Rusă ajung mai mulţi absolvenţi din şcolile găgăuze decât din întreaga Republică Moldovă. Cum testul non-formal a fost considerat ca fiind unul de succes, la 9 mai 2013, în ziua când la Moscova are loc o grandioasă paradă militară şi este serbată victoria sovietice, dar este şi Ziua Europei, la Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, piaţă cu o încărcătură simbolică antisovietică, a fost organizat un concert de Ambasada Federaţiei Ruse în Republica Moldova, la care au participat cele mai apreciate voci din perioada sovietică- deputatul rus Iosif Kobzon și Lev Leșcenko, corul Ministerului de interne din Federaţia Rusă, dar şi interpreţi de muzică uşoară din R.Moldova. Pe ultima sută de metri la Chişinău, ca să participe la festivităţile ce urnmau să enunţe o nouă „cortină de fier” a sosit unul dintre ideologii actuali ai lui Vladimir Putin, Dmitrii Rogozin. Mai ales că în preajma evenimentelor de 9 mai a fost demis fără motiv consilierul prezidenţial pentru ideologie a Federaţiei Ruse V.Surkov, considerat adeptul unui curs mai vestic.
Discursul lui Rogozin a fost unul predictibil, iar recunoştinţa etalată faţă de partidul Comuniştilor şi Partidul Liberal Democrat, care au spulberat alianţa democrată de la Chişinău, a reiterat că starea confuză în care se află Republica Moldova este favorbailă Kremlinului. Vicepremierul Dmitrii Rogozin este odrasla unui fost șef al Comitetului Securității Statului din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (KGB RSSM) iar discursul său public, în Piața Marii Adunări Națională, în care îi propune Republicii Moldova să abdice de la traseul său proeuropean și să revină la vechea familie antioccidentală, care astăzi aspiră să devină Uniunea Eurasiatică. În fapt, a fost tras un clopot al „victoriei vectorului rus” , cu o memorie sovietică, la intersecţia unde se întâlnesc civilizaţiile valorice, la periferia Uniunii Eurasiatice şi a Uniunii Europene. Acțiunea dedicată zilei de 9 mai 2013 organizată de Ambasada Federaţiei Ruse de la Chişinău s-a încadrat în programul cultural anual al CSI-ului, la care a subscris şi guvernul fostului premier al Republicii Moldova condus de liderul Partidului Liberal Democrat Vlad Filat. Prin urmare, anumiţi analişti politici de la Chişinău, servili guvernării şi intereselor PLDM lui Vlad Filat, dar foarte insistenţi pe traseul Chişinău-Bucureşti, au dezinformat şi manipulat conştient încercând să-l indice vinovat şi responsabil pe primarul Chişinăului în ceea ce priveşte „manifestaţiei cultural-patriotice şi politice” organizată de Federaţiei Rusă la Chişinău. Pe de altă parte, preşedintele Partidului Comuniştilor Vladimir Voronin în cadrul unei emisiuni televizate a încercat să deturneze discursul vicepremierului Dmitrii Rogozin, ce reclamă explicit o ingerinţă în treburile unui alt stat, prin invocarea unor apeluri date de preşedintele României Traian Băsescu unor lideri politici de la Chişinău. Este vorba de un singur apel telefonic efectuat către primarul Chişinăului. Invidie, gelozie sau amintirile care îl răscolesc pe fostul preşedinte moldovean Vladimir Voronin care a fost întrebat o dată, într-o conversaţie privată, cum vede reunificarea celor două maluri şi răspunsul comunistului a fost melancolic- „să vedem cum va reacţiona poporul”. Liderul comunist Vladimir Voronin a fost un adept înfocat al ideii eurasiatice la începutul anilor 2000, iar după ce Rusia a eliminat Chișinăul din formatul Spațiului Economic Unic, în calitate de președinte al statului moldav și-a modificat cardinal viziunile sale geopolitice. Voronin a suferit o decepție serioasă și s-a considerat umilit de Kremlin. Astăzi liderul comunist redevine un suporter prudent al ideii eurasiatice în spațiul postsovietic.
Totuşi, jucătorul cheie pe linia sud-vestică al fostului spațiu postsovietic care poate dinamita aspiraţiile europene sau ruseşti, nicidecum, nu este reprezentat de Republica Moldova, ci de Ucraina.
Rusia continuă să se comporte cu multă adversitate faţă de iniţiativele Uniunii Europene, inclusiv faţă de Parteneriatul Estic, unde îşi are un rol special ca şi-n Trilaterala Germania –Polonia – Rusia, considerând că Bruxelles-ul realmente ameninţă dominarea pe care o exercită statul rus în spaţiul postosvietic, în CSI.
Discursul simbolic al vicepremierului rus Dmitrii Rogozin a prefaţat instalarea unui nou zid „Est-Vest” pe Prut.
Un Parteneriat Estic, fără o ”poveste de succes”?
În perioada anilor 2003-2004 Bruxelles-ul a lansat Politica Europeană de Vecinătate a cărei menire o reprezintă descurajarea apariției unei eventuale ”cortine de fier”, formarea unui bloc comunitar și țările aflate la periferia geografică a acestuia, fie că este vorba despre statele nord-africane, din Orientul mijlociu sau din statele postsovietice. Mai târziu, în anul 2008, Suedia și Polonia au propus instituirea Parteneriatului Estic (derivat din PEV, adoptat de Consiliul European, în anul 2009), inițiativă ce prevede sprijinirea statelor din Euopa de Est și accelerarea unui eventual proces de extindere și de integrare europeană în Estul ”postsovietic”. Rusia a denunțat Parteneriatul Estic ca fiind o inițiativă ostilă și contrară intereselor sale geopolitice. Rusia, la nivel oficial, consecvent se comportă ca un stat căruia i se consideră amenințată în mod real poziția dominantă în Comunitatea Statelor Independente. Rusia și-a asumat o viziune neoimeperială posmodernă ce se exprimă în proiectul de vis al președintelui Vladimir Putin denumit ”Uniunea Eurasiatică”. Din acest considerent Moscova reacționează bolnăvicios cu privire la orice acțiune legată de proiectele geopolitice europene care ar putea să diminueze impactul realizării proiectului eurasiatic, reflectat, în mod special, în noua Concepție de politică externă a Federației Ruse.
Rusia și-a expus poziția oficială cu privire la proiectul de vecinătate est-europeană și a solicitat să fie informată complet asupra alianțelor ce se crează în proximitatea sa geografică, ce presupune această inițiativă pentru Rusia și partenerii săi din CSI. Cu toate că Rusia a fost inclusă într-un capitol special al Parteneriatul Estic, Kremlinul consideră că nu a primit un răspuns corespunzător din partea Bruxelles-ului care ar elimina orice confuzie sau nelumurire principială, că argumentele care au fost aduse de europeni nu se încadrează în logica unui parteneriat strategic Rusia-UE. Kremlinul intră în nevroză atunci când e vorba de inițiativele UE pe direcția estică. Fostul președinte Dmitrii Medvedev, după summitul Rusia-UE de la Habarovsk, din anul 2009, comentând subiectul ”Parteneriatului Estic”, a declarat: ”Nu îmi doresc ca acest parteneriat să consolideze anumite state, care au un caracter antirusesc cu alte state ale Europei”. Conform opiniei lui Medvedev, dacă programul respectiv va purta un caracter de cooperare economică, atunci nu va exista nici o obiecție din partea rusă, dar o parte din momente din această programă fac Rusia să fie prudentă. În concluzie, Rusia nu ar avea nimic de obiectat dacă ”parteneriatul” s-ar orienta spre cooperarea economică și comerț, dar nici într-un caz nu trebuie pusă în discuție componenta geopolitică, pentru că aceasta ține exclusiv de geopolitica Kremlinului.
Majoritatea analiștilor europeni, dar și ruși spun că miturile unei orientări antirusești a noii construcții europene s-au risipit nu numai în Rusia, ci și-n cadrul parteneriatului.
Viitorul summit „Rusia-Uniunea Europeană” va avea loc în perioada 3-4 iunie 2013 la Ecaterinburg. Majoritatea experţilor consideră că summitul va arăta dacă relaţiile ruso-europene vor intra într- o ascensiune sau, viceversa, vor intra într-o etapă a „războiului rece”. Moscovei îi este teamă că forumurile „Parteneriarului Estic” vor avansa şi pot deveni o componenă energetică a UE pe dimensiunea „Cordidorul sudic-noul drum al mătăsii”(în cadrul proiectului Nabucco). Prin urmare, Bruxellesul va lipsi compania rusă „Gazprom” de hegemonia energetică de pe piaţa europeană.
Parteneriat Estic reprezintă o nouă etapă în relaţiile UE cu Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia, Georgia, Moldova şi Ucraina. Acest parteneriat ambitios prevede adâncirea semnificativă a nivelului de angajare politica, inclusiv perspectiva tranzitiei la o noua generaţie de acorduri de asociere, integrarea extinsă în economia UE, facilitarea călătoriilor cetăţenilor din această regiune către UE cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe de securitate, stabilirea de modalităţi mai concrete de asigurare a securităţii energetice şi creşterea nivelului de asistenţă financiară. Parteneriatul Estic a avut un stat catalizator a estului european postsovietic desemnat în Polonia şi până de curând un stat model şi referenţial după care trebuia să se orienteze celelalte state şi să aplice reformele şi viziunile de politică internă şi externă.
În ultima perioadă în cadrul Parteneriatului Estic a sporit activitatea Ungariei, un actor european care este ancorat în grupul de la Vişegrad, ca şi Polonia, dar care dimensiunea geopolitică sa europeană s-ar conretiza pe cea „carpatică”, un stat care ar urma să predea ştafeta României care ar urma să aibă un rol edificător pe o eventuală dimensiune geopolitică de la Marea Neagră, proiect momentan suspendat. Totodată, trebuie remarcat aportul reprezentantului UE în Republica Moldova, Kalmant Mizsei, care a devenit un fin gestionar a relaţiilor UE în Republica Moldova şi un apropiat al cercurilor europeniste şi cvurentului românesc. Reprezentantul UE în Republica Moldova, de origine maghiară, a însuşit cu timpul cum se prezintă societatea basarabeană, regimul separatist de la Tiraspol sau izobarele geopolitice din regiune şi depune maxime eforturi pe segmentul deblocării diferendului transnistrean. Republica Moldova considerată o poveste de succes a UE s-a prăbuşit valoric, exact ca la un test şcolar, devenind un „teritoriu” în loc de stat ce tinde spre o guvernanţă europeană. Ultimele evenimente ale formatului european au arătat că Republica Moldova este absentă şi-şi pierde din capacitatea de potenţial actor care ar putea să semneze acordul de asocere la UE.
În perioada 12 – 14 mai 2013 la Budapesta a avut loc cel de-al şaselea forum politic „Europa-Ucraina”. Evident că nu a fost un summit a statelor din Parteneriatul Estic, la care a absentat Republica Moldova, dar atare activități își au un rol special legată de contactele politicienilor, experților, parlamentarilor implicați în proiect, unde partenerilor europeni li se prezintă situația social-politică și sunt legate diverse relații avantajoase între țări. Indubitabil, forumul a avut ca miză Ucraina și capacitatea factorului european în geospațiul ucrainean. Secretarul de stat parlamentar din Ministerul de externe a Ungariei, cel care veghează politica națională a Ungariei în regiunea Carpatică, Zsolt Nemeth a declarat în februarie 2013 că Ungaria sprijină integrarea europeană a Ucrainei și viitorul Ungariei se pliază pe o cooperare în cadrul programului ”Parteneriatului Estic” în bazinul Carpatic. Mai ales că această cooperare vine în sprijinul etnicilor maghiari care sunt cetățeni ucraineni, iar potrivit datelor publicate de Budapesta în ceea ce privește etnicii maghiari din Ucraina care aspiră la dubla cetățenie și ar fi depus cereri pentru acordarea cetățeniei maghiare în regiunea Transcarpatică, din luna ianuarie 2011 până-n prezent, aceștia ar fi o treime. O mare parte dintre cei care au solicitat dubla cetățenie au și obținut-o, iar cererile altora sunt examinate în regim avansat. Printre participanții forumului Europa-Ucraina de la Budapesta s-au numărat ministrul de externe al Georgiei Maia Panjikidze, vicepremierul Serbiei Suzana Grubesic, vicepremierul afacerilor externe a Ucrainei Andrii Olefirov. La forum a lipsit diplomația românească ca urmare a tensiunilor maghiaro-române din ultima vreme, iar ministrul maghiar de externe János Martonyi (născut la Cluj, 1944) s-a întreținut cu fostul șef al diplomației românești Mircea Geoană. În cadrul forumului șeful diplomației maghiare a spus că există posibilitatea ca Ucraina la summitul din noiembrie de la Vilnius să semneze acordul de asociere la UE. Dacă anterior Ucrainei i se punea condiția că trebuie s-o elibereze pe fostul premier ucrainean Iulia Timoșenco din detenție și atunci ar putea fi semnat acordului de asociere la UE, de această dată nu a mai fost auzită tema eliberării din detenție a liderului opoziției ucrainene și evitat numele Timoșenco. Deasemenea la Vilnius ar putea să semneze un acord similar și Armenia. Pentru statele din Parteneriatul Estic este imperios necesar ca aceste acorduri să fie semnate acum, întrucât anul 2014 va presupune alegeri pentru Parlamentul European, iar evenimentele din acel îi vor determina pe europeni să fie mai puțin interesați de statele din Parteneriatul Estic. Ministrul maghiar de externe János Martonyi a dat asigurări că și Georgia va semna acordul de asociere la UE. Totodată secretarul de stat din MAE a Ungariei Zsolt Nemeth a subliniat că interesele Ungariei în privința extinderii UE sunt văzute și proiectate pe dimensiunea Balcanilor Occidentali, aderarea la UE a Alabaniei, a Bosniei și Herțegovinei, Kosovo, Macedoniei, Serbiei și Muntenegrului. Din păcate, în cadrul formului subiectul Republica Moldova a fost lipsă și traseul proeuropean al acestui stat se arată incert.
Ultimele evenimente de la Chișinău care au reliefat un tablou politic sumbru, unde comuniștii ”eurasiatici” și guvernanții liberal-democrați ”proeuropeni” și-au dat mâna și au votat legi cu caracter antidemocratic, strict conjuncturale, contrare promisiunilor făcute de guvernanții moldoveni Bruxelles-ului, au determinat ca vocile autoritare din UE, OSCE, Consiliul Europei să ia în calcul derapajul democratic societatea moldovenească și fals ”statutul proeuropean” a Republicii Moldova. Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Jean-Claude Mignon, și-a exprimat îngrijorarea pentru faptul că lupta politică ar putea să pericliteze aspirațiile cetățenilor Republicii Moldova de integrare europeană. În același context, șeful Delagației UE la Chișinău, Dirk Schuebel, a declarat că promulgarea legilor votate în Parlament de PLDM şi PCRM ar însemna încălcarea Constituţiei. Deasemenea, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, s-a arătat și el îngrijorat de aprofundarea crizei politice din Republica Moldova şi că ar putea fi subminate eforturile de integrare europeană a Republicii Moldova. Pe de altă parte, liderul comunist Vladimir Voronin a declarat că ”declaraţiile isterice ale Strasbourgului şi Bruxellesului reprezintă astăzi cea mai serioasă lovitură aplicată modernizării europene a Moldovei. Este o palmă aplicată tuturor cetăţenilor ţării care au mai crezut sincer că deciziile la un astfel de nivel nu pot fi luate sub presiunea primitivă a corupţiei personale şi a xenofobiei păstrate de pe timpurile războiului rece”.
Criza instituțională și grava obiectivul integrării europene și implicit edificarea unei societăţi bazate pe supremația statului de drept și principiile pluralismului și transparenței constituie elementele cheie care ghidează instituțiile statului în realizarea agendei de reforme europene asumate în relațiile cu UE şi Consiliul Europei.
Republica Moldova ca și celelalte state postsovietice se află la cheremul grupărilor oligarhice, care tind să acapareze cât mai multe zone strategice din instituțiile statului și din teritoriu. De aceea, fostul prim-ministru sau actualul premier moldovean, dar și anumiți parlamentari, dacă vor să pună mâna pe afacerile unor simpli cetățeni, îi sufocă într-atât încât aceștia renunță binevol la proprietăți și resurse, iar sub incidența jafului și a hoției a reprezentanților puterii pot nimeri chiar unii colegi din partidele de guvernământ. Între câteva sute sau chiar o mie de oameni care trăiesc în prosperitate, restul cetățenilor moldoveni trăiesc la limita sărăciei, ceea ce cauzează exodul factorului democgrafic apt de muncă și îmbătrânirea populației, o calitate proastă a vieții și o diminuare a participației cetățenești în cadrul actului creator economic.
Încotro, Rusia? Interfețe geopolitice și ideologice
Ce își propune Federația Rusă? Încotro se îndreaptă, Rusia? În ce se exprimă diferența dintre Noul Imperiu Energetic Rus de tip liberal (care prin expansiunea sa economică poate să-și recăștige sferele de influență) și Imperiul Eurasiatic Liberal (al Neoeurasismului), se întreabă o serie de experți care abordează revizuirea problematicii Eurasiei Centrale? Neoeurasimul este mult mai agresiv decât ceea ce ”eurasiștii” ruși își imaginau, în anii 1920, și constatăm că privesc Rusia ca pe o mare putere agresivă, iar rădăcinile de emancipare a forței sale vitale se regăsesc în geopolitică.
Rusia actuală s-a născut pe ruinile unui mare imperiu, declarându-se succesoare a Uniunii Sovietice şi a Imperiului Rus. Şi de acee mulţi intelectuali s-au întrebat logic dacă dezintegrarea URSS a dat naştere unui nou stat rus, a transformat în alt model sau a limitat influenţa şi măreţia fostului Imperiu. În urma şocului pierderii calităţii de centru gravitaţional în Eurasia, Rusia a intrat într-o perioadă turbulentă de adaptare la noul statut post-imperial. De fapt Rusia a intrat într-un proces de identificare a identităţii sale naţionale şi a redefinirii identităţii strategice. Prin umare, după cum s-a văzut, frontierele politice, istorice, culturale şi etnice ca şi hărţile mentale ale ruşilor nu mai avea coerenţă.
Mesianismul rus exprimat printr-o reţetă „comunistă” luase sfârşit, iar măreţia ideii ruseşti ca ax civilizaţional pentru popoare trebuia reconsiderată şi reevaluată. Dacă a avut loc o simplă mutaţie imperială sau o transformare de fond a Imperiului Rus timpul o va releva.
Majoritatea socilogilor ruşi au reiterat ipoteza că Rusia se menţine în formula de Imperiu.
Teza lansată de Zbigniew Brzezinski care afirmă că: “Dacă Rusie va deveni Imperiu, atunci aceasta se va întâmpla doar împreună cu Ucraina. Fără Ucraina Rusia niciodată va fi imperiu”, foarte mult a deranjat mediul intelectual rusesc.
Pe de altă parte, Vladimir Putin declara că ”Rusia vrea să-și mențină prioritățle națonale în plan geopolitic ș internațonal, în virtutea crizei economice mondiale care a afectat ș statul rus”.
Pentru întâia oară cu privire la edificarea Uniunii Eurasiatice au scris în anii 20 — 30 din secolul XX arhicunoscuții ideologi eurasiști N.Trubețkoi, P.savițkii, G.Vernardskii. Aceștia vedeau transformarea etapizată a Uniunii Sovietice în Uniunea Eurasiatică, prin substituirea ideologiei comuniste cu paradigma euarsiatică. Odată cu implozia URSS-ului la sfârșitul sec.XX în rândurile societății ruse și în viziunea unor politicieni din fostele republici sovietice s-a înfiripat ideea de restabilire a Imperiului, prin intermediul formulei de integrare avansată a spațiului postsovietic. La începutul sec.XX ideea integrării eurasiatice a luat o largă circulație în geopolitica possovietică, printre adepții și ideologii ei se numără: președintele Kazahstanului Nursultan Nazarbaev, fostul președinte moldovean Vladimir Voronin, președintele Rusiei Vladimir Putin, filosofii și politologii Alexandr Dughin, Alexandr Panarin, Serghei Gavrov, scriitorul kirghiz Cinghiz Aitmatov, etc. Primul model de proiect postcomunist al unei Uniuni Euroasiatice a fost propus până la destrămarea URSS-ului de academicianul A.Saharov și purta titulatura de Uniunea Republicilor Sovietice a Europei și Asiei. După destrămarea URSS un alt proiect confederativ ca Uniunea Statelor Suverane a fost abandonat, locul acestuia fiind luat de Comunitatea Statelor Independente.
Concluzii
Contextul geopolitic actual confirmă faptul că existența statelor slabe și a celor eșuate constituie o problemă foarte serioasă pentru comunitățile civilizaționale și pentru statele garant ale acestora. Problema identitară, de constituie a unei identități proprii, contrafăcute, a culminat cu o polarizare a societății, în care astăzi foștii lideri ai românismului devin stataliștii în convingeri și sunt într-o continuă căutare de paradigme identitare. Societatea din Republica Moldova nu are un proiect comun politic, fiind într-o perpetuă criză economică, instituțională, administrativă, iar granturile și resursele financiare alocate de comunitatea internațională intră în buzunarele unor reprezentanți apropiați partidelor gestionare a relațiilor externe. Fiecare partid politic ajuns la guvernare își are propria schemă de îmbogățire frauduloasă, iar personajele cheie din arcul guvernamental sunt derivatele unor corporații și companii economico-financiarea deținute oligarhii basarabeni.
Hegemonia Mitropolia Moldovei care aparține de Biserica Ortodoxă Rusă și caracterul totalitar și represiv la adresa altor culte și confesiuni, nemaivorbind la adresa Mitropoliei Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române, se menține structural pe aceleași caracteristici și dogme misionare a unui fals creștinism, pe ură și nicidecum pe iubire.
Proiectul ”european” rămânea singura miză a Republicii Moldova ca formă de exprimare geopolitică și de stat. Din păcate, datorită tipului de cultură tribală, minciunii, manipulărilor excesive acesta pare să se compromită. Potrivit mai multor barometre a opiniei publice, circa jumătate din cetățenii Republicii Moldova optează stabil pentru aderarea la Uniunea vamală Rusia, Bielorusia, Kazahstan (estimativ 55,8 % din populație). Opţiunea pro-europeană s-a diminuat de la 75 de procente la 40%.
Cine, dar, este vinovat de modificarea comportamentală a cetățeanului moldovean?
Visurile comunismului de altădată au fost substituie cu succes cu mesaje identice europeniste, doar că astăzi nu mai sunt reclamate comuniunea comunistă, ci una europenistă. Impresia că, uneori, însăși anumiți comisari europeni dinamitează proiectul de extindere a UE se arată pe una dintre ferestrele în care sunt observate realitățile continentale. Nu înclinăm să credem că fenomenul corupției, care larg se exprimă în societatea postcomunistă și postsovietic, poate fi capacitat și-n Comunitatea Europeană.
Până una alta, alegerile anticipate din Republica Moldova par iminente, ca și calea destrămării aspirațiilor europene.
Vor călca peste cadavrele strămoșilor lor, frații noștri basarabeni, ca să se întoarcă în vechiul jug și la vechiul stăpân?

GRUPUL DE ANALIZĂ „TRANSILVANIA”