O ALTĂ CALE DE DEZVOLTARE A BASARABIEI NU EXISTĂ: ORI ÎNAINTAZEAZĂ SPRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI SE REUNEŞTE CU ROMÂNIA, ORI SE ÎNTOARCE ÎNAPOI ÎN IMPERIUL EUROASIATIC DE TIP ŢARIST SAU SOVIETIC ŞI DISPARE CA NEAM. TERTIO NON DATUM.

r-moldova

În ultimii 20 de ani Republica Moldova se află în întunericul şi sub dominaţia politică, economică, informaţională şi geostrategică a celui mai mare imperiu al răului din întreaga lume. Dacă acest imperiu înainte de 1991 se numea URSS, acum se numeşte Federaţia Rusă. Conducerea acestei ţări ascunde de ochii lumii, de opinia publică toată ticăloşia, nelegiuirea, terorismul şi crimele sale săvârşite împotriva Republicii Moldova în anii 1989-2012. Una dintre aceste crime a fost comisă de către Rusia în 1990-1992, când armata rusă a ocupat cu forţa raioanele din stânga Nistrului şi le-a transformat într-o bază militară. Anume Federaţia Rusă a subjugat o populaţie de peste 450 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova. În acest timp forţele imperiale ale Rusiei, sub conducerea lui Elţin, Ruţkoi, Graciov, Lebed, Smirnov şi Antiufeev, au dezlănţuit războiul de pe Nistru, au ucis peste 6000 de oameni nevinovaţi, cetăţeni ai acestui stat independent. Rusia promovează şi astăzi o politică expansionistă, antiromânească şi antiumană. Ea a blocat fundamental direcţiile de dezvoltare şi integrare europeană a Republicii Moldova. Deseori mă gândesc şi întreb clasa politică din R. Moldova: cum se poate ca o populaţie de peste 4,5 mln. de oameni dintre Prut şi Nistru să fie minţită, înşelată, batjocorită, umilită, maltratată de către forţele imperiale ale Rusiei timp de peste 20 de ani? Noi nu suntem stăpâni la noi acasă. De ce tace clasa politică? Trebuie să se vorbească în fiecare zi despre faptul că Rusia ne-a ocupat teritoriul nostru istoric. Ţara noastră nu-i independentă, pentru că nu poate să-şi apere frontierele, teritoriul său istoric. Europa râde de Republica Moldova pentru că clasa politică nu poate să ne conducă. Ca şi pe timpul Uniunii Sovietice, când la putere se aflau Stalin, Hruşciov, Brejnev, Andropov, în RSSM au condus reprezentanţii Moscovei, de CC al PCUS şi CC al PCM, alde Ivan Butov, Zinovie Serdiuk, Leonid Brejnev, Ivan Bodiul, Ivan Kalin, Petru Pascari, Simion Grossu şi alţii. Toţi aceştia erau nişte nomenclaturişti care făceau tot ce spunea Kremlinul. Ei erau promovaţi, controlaţi, schimbaţi, apreciaţi în funcţie de dorinţa Moscovei. Toată clasa politică din Republica Moldova se află în această situaţie. La conducerea Republicii Moldova au fost promovaţi de către Moscova doar oameni fricoşi, docili, proşti, neputincioşi, mincinoşi, care n-au fost în stare să apere frontierele Republicii Moldova, ne-au trădat, s-au conformat condiţiilor de existenţă impuse de Rusia. Niciunul n-a fost în stare să-şi dea demisia şi să iasă din mocirla puturoasă a imperialismului rusesc.
Rusia a controlat şi controlează în continuare nu numai activitatea clasei politice, dar şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova. Circa 80% din capitalul industrial este controlat de către Rusia. Toată industria, infrastructura comercială lucrează în folosul oligarhiei ruseşti din Republica Moldova. Tot venitul obţinut din activitatea economică este exportat în alte ţări şi zone de interes ale Rusiei. El nu se foloseşte pentru construirea noilor întreprinderi şi formarea locurilor de muncă. Centrul american de cercetare „Global Financial Integrity” (SUA) a arătat că în 2001-2009, când la putere erau comuniştii lui Voronin, din Republica Moldova au fost scoşi şi transportaţi în zonele offshore circa 3 miliarde de dolari. Tranzacţiile financiare din Republica Moldova alcătuiau în fiecare an câte 252 mln. de dolari. Numai în 2007 şi 2008, când se pregătea debarcarea comuniştilor de la putere, din R.Moldova au fost scoase şi duse peste 953 mln. de dolari (K.P., 2013, 12 aprilie, p. 3).
Ambasada Rusiei de la Chişinău foloseşte pe larg agentura sa, susţine, controlează activitatea mai multor politicieni, parlamentari, oameni de stat, miniştri, lucrători ai mass-media, istorici, profesori ai şcolilor din învăţământul preuniversitar. Proiectul de lege cu privire la folosirea limbii române, înaintat de către deputaţii PL, a trezit o mare nemulţumire în cadrul Ambasadei Rusiei şi la Ministerul rus de Externe. Kirill Lavrov, ministrul în cauză, a dat de înţeles că legislaţia Republicii Moldova trebuie să fie coordonată cu Federaţia Rusă, că, chipurile, limba vorbită în R. Moldova trebuie să fie numită nu română, ci „moldovenească”. Ambasadorul Farit Muhametşin şi ministrul Kirill Lavrov se amestecă brutal în treburile interne ale R. Moldova. Ei doresc să formeze în ţara noastră o „societate polietnică” de tip sovietic, comunisto-rusesc, în care limba rusă ar fi în continuare limba de comunicare între minorităţile naţionale (K.P., 2013, 12 aprilie, p.3). Jurnalista Irina Agapkina şi ex-deputatul Mihail Sidorov afirmă că, chipurile, Ana Guţu, Ion Hadârcă, Valeriu Saharneanu, Valeriu Munteanu, Boris Vieru, Vadim Cojocaru, Gheorghe Brega, Victor Popa şi Mihai Ghimpu sunt „un fenomen temporar”. Iar limba rusă în R. Moldova este „veşnică” (Russkoe slovo, 2013, 12 aprilie, p.7). Considerăm că istoria noastră va pune capăt fenomenului colonial ruşinos şi dezonorant al limbii ruse. Numai în 1991-2012 această limbă a început să-şi reducă „veşnicia” dominantă şi ruşinoasă în ţara noastră. S-a dus din arealul Republicii Moldova toată conducerea imperiului sovietic împreună cu limba rusă. Nimic nu este veşnic sub soarele istoriei. Şi Irina Agapkina, şi Mihail Sidorov, şi Farit Muhametşin sunt nişte persoane întâmplător venite în R. Moldova. În istorie nu-i nimic veşnic, inclusiv limba rusă.
Ambasada Rusă de la Chişinău, inclusiv ziarul „Russkoe slovo”, atacă dur şi în cel mai obraznic mod istoria românilor. Ei vor să menţină vectorul prorusesc în R. Moldova. Diplomaţii ruşi au susţinut şi au aprobat aşa-numita adunătură de oameni trădători de neam, care a avut loc la Chişinău pe 1-5 aprilie 2012 şi la care s-a discutat problema anexării Basarabiei la Rusia ţaristă din 1812. Ambasada Rusă s-a străduit să adune la Chişinău mai mulţi istorici ruşi din Paris, Budapesta, Moscova, Kiev, Lviv, Odesa care au reprezentat Institutul Rus de Cercetări Strategice din Moscova (V. Kaşirin); Institutul de Istorie a Rusiei (V. Grosul); Universitatea Naţională din Odesa (A. Prigorin); Institutul Naţional de Cercetări Strategice din Odesa (A. Filipenko); Institutul de Istorie a Ucrainei (St. Videanski); Fondul „Sodrujestvo” (V. Şapovalov); Centrul de Tehnologii Politice „Polit Kontakt” din Moscova (A. Medvedev); Portalul Analitic AVA MD (V. Andrievski); Centrul de Analiză Strategică şi Prognoză „Est-Vest” din Republica Moldova” (S. Nazaria, P. Boico, I. Grec şi alţii). Participanţii au publicat 34 de articole şi informaţii cu caracter antiromânesc, prorusesc. Scopul acestora este de a fundamenta orientarea Republicii Moldova spre Rusia. Istoricul Petr Şornikov de la Tiraspol scrie că R. Moldova a ales Rusia ca un vector principal geopolitic, încă din evul mediu, pe când Ţara Moldovei dorea numai un singur lucru – să fie liberă. Ea n-avea nevoie nici de turci, nici de unguri, nici de polonezi şi nici de ruşi. După ce în 1739 generalul Minin a deportat din regiunea Hotinului peste 100 de mii de moldoveni, domnitorii Ţării Moldovei nu mai doreau protectoratul rusesc. Ruşii se comportau cu populaţia Moldovei mai rău decât turcii şi tătarii. Pe de altă parte, istoricul francez Bulée Vinsent, fără a cunoaşte realitatea istorică a Basarabiei, propagă miturile istoriografiei bolşevice despre aşa-numita „ocupaţie” a Basarabiei în 1918, despre „brutalitatea”, „antisemitismul” şi „corupţia” administraţiei româneşti (p. 139-141). Însă n-a adus nicio dovadă. Bulée Vinsent face speculaţii în favoarea politicii ruseşti de ocupaţie a Basarabiei de către URSS în 1940 şi 1944. Toţi autorii acestor articole au falsificat istoria românilor, au pledat pentru ca R. Moldova să adere la Uniunea Euroasiatică. Ca să arate necesitatea participării la Uniunea Euroasiatică, istoricul Fiodor Angheli a scris că, chipurile, Dimitrie Cantemir a fost „o personalitate euroasiatică”, ceea ce nu este corect. D. Cantemir a fost un om european, membru al Academiei Europene din Berlin. Numai că situaţia sa tragică l-a făcut să se transforme din domnitor într-un agent, informator, servitor al ţarului rus. Un oarecare D. Galkin scrie că „statalitatea moldovenească” se va baza pe „moştenirea culturală şi economică a URSS” (p. 197). Istoricul din Ungaria Diëni Gabor a îndreptăţit politica agresivă, expansionistă a Ungariei promovată împotriva României în 1940. El s-a solidarizat cu politica URSS de a ocupa Basarabia în 1940. A recunoscut că URSS şi Ungaria au luptat cu România în 1918-1940.
În concluzie vom sublinia că impactul politicii ruseşti asupra Republicii Moldova este foarte puternic. El are o bază geostrategică şi primejdioasă pentru soarta de mai departe a ţării noastre. Rusia foloseşte pe larg în lupta sa contra R. Moldova factorul istoric. Toată conducerea Federaţiei Ruse consideră ab initio că Basarabia „este pământ rusesc”. R. Moldova este apreciată şi desenată ca un teritoriu geopolitic al Rusiei. Ea nu este „o monedă de schimb”, după cum scriu unii istorici. Ea se găseşte în spaţiul ex-sovietic, asupra căruia Rusia îşi promovează aceeaşi politică imperială „de strângere a pământurilor ruseşti”. Rusia are motive economice de a controla această regiune, inclusiv exportul gazelor naturale, apărarea capitalului rusesc din R. Moldova etc. În aceste condiţii grele, R. Moldova trebuie să facă mari eforturi pentru a se apăra, a-şi reface economia, viaţa socială, politică, naţională de aderare la Uniunea Europeană şi Unire cu România. Altă cale de dezvoltare nu există: ori înaintăm spre Uniunea Europeană şi ne reunim cu România, ori ne întoarcem înapoi în Imperiul Euroasiatic de tip ţarist sau sovietic şi dispărem ca neam. Tertio non datum.

Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. univ.