Constantin MIU, Traian VASILCĂU, George PETROVAI: LA PAŞTI, PAŞTELE, BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF

oua-de-pasti

LA PAŞTI

Const. MIU

Ouă roşii, cozonac,
Ce gustos gătea bunica…
Mie toate astea-mi plac,
Iar acum, nu am nimica!

Nici tu drob, nici tu mieluţ,
Toate-s scumpe azi, din fire,
Iar Guvernul e drăguţ,
Că dă liber în neştire!

Şase zile sunt la rând –
De mâncat şi băutură…
Să mă satur – n-am de gând,
N-am nimic de pus în gură!

P A Ş T E L E

Traian VASILCĂU

Satele plîng în întuneric,mamă,
Visul plecat e aşteptat la porţi.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morţi.

Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Şi te vor aştepta, Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăşi să nu pleci.

În cimitire crinii se răscoală
Asupra Morţii lor în care-au stat,
Cînd pruncii luminoşi ca după boală
Îngînă-n cor: ” Christos a înviat! ”

Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienţi în zori.

Cei trişti avea-vor binecuvîntatul
Tain de bucurie, negreşit,
Şi-l vor servi Cerescul Fiu şi Tatăl
Întregii lumi cu gînd blagoslovit.

Un înger îmbrăcat în strai de rază
Cădea-va-n visul nostru ca un măr,
Rostindu-ne că Domnul înviază,
Să-i spunem:” Înviază-ntr-Adevăr!”

Blajini, părinţii să împartă pască
Şi ouă zugrăvite cu mister,
Ca-n sufletele toate să renască
Poveştile uimirii, scrise-n cer.

Atunci ai să revii acasă, mamă,
Se va întoarce tata înapoi
Şi fi-vom cu surîsul lui de-o seamă,
Simţind cum urcă Paştele în noi.

Lacrimi vor tresări în amintire,
Iar sufletul va fi un pom fragil,
Sub care, turlă albă de iubire,
Trece Iisus, prin flori, ca un copil.

NU POT VEDEA…

Traian VASILCĂU

Pentru Sănduţ, la o plecare

Nu pot vedea sicrie mici
Şi-atîta jale în vecini,
Copii apuşi, cireşi în floare,
Ce-s seceraţi din rădăcini.

Nu pot vedea sicrie mici
Şi-o mamă-ngenuncheată-n drum,
Care imploră-o înviere
Ori moartea pentru ea acum!

Nu pot vedea sicrie mici,
M-aş duce eu—-ei să rămînă!,
Purtaţi de Dumnezeu de mînă
Prin văi cu îngeri şi furnici…

…Nu pot vedea sicrie mici…

SPECTACOL

Traian VASILCĂU

Spectacolul începe: Am murit.
Ce mulţi mă mai iubesc, cînd n-am cuvinte
Şi o să crească iarba pe morminte
Şi-o va cosi doar vîntul fericit.

Spectacolul începe: Am plecat.
Ce mulţi m-or căuta prin fiecare
Şi linişte va fi, şi înserare
Şi viscol de tăcere peste-un sat.

Spectacolul începe: Am apus.
Candela mea n-are mister, se stinge.
E primăvară, Doamne, şi cum ninge
Cu tainele în care-am fost şi nu-s…

17 aprilie 2013

BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF

George PETROVAI

TARTORUL TICĂLOŞILOR:

Sunt onorat, iubiţii mei,
de-a voastră-ncredere frăţească!
Doar strâns uniţi prin legământ
putea o gaşcă să sporească

Şi să devină ce cândva
ni se părea că-i peste poate –
partidul mai presus de stat,
ca voia lui să fie-n toate.

N-a fost uşor, o ştim prea bine,
trecutului să-i facem vânt
Şi din ruine să-nălţăm
speranţa-n noul crezământ.

(Toţi oamenii cu mic cu mare
obolul faptelor şi-l varsă
în a istoriei făptură
dar numai unora li-i dat
prin vise, scopuri şi avânt
amprenta pe-al ei spirit să şi-o pună
ca să ne fie-nvăţătură
că nu din căldicel ea-şi trage seva
ci recele şi caldul tată-i sunt şi mumă.)

Învingătorii stabilesc apoi
hotarul dintre fals şi adevăr
Şi cât din toate poate fi cuprins
în nişte cărţi ce trase sunt de păr.

(Ideea asta genială
va fi-ntărită lapidar
de spusa unui precursor:
„Când tai pădurea aşchii sar”.)

De-aceea-n strategia defrişării
– ca loc să-i facem noului parcurs
în minţi, şabloane şi-n anchete –
adesea vechiul l-am inclus

Şi l-am silit să tragă-n hamul
convingerilor proletare:
Nu cu mănuşi se schimbă lumea,
ci prin ciocniri necruţătoare!

Deşi nemulţumiţi sunt cu duiumul
în tot momentul şi-n tot locul
de nedreptatea deşănţată
cu care soarta-şi joacă jocul,

ca doar câţiva mai mult să aibă
prin zorul pauperizării,
numai protestele cu cap
au forţa zdrobitoare-a mării.

Mai este palma viu miracol
când degetelor li se pare
că au tot dreptul să se mişte
după cum simte fiecare?

În parte degetele-s slabe
oricât e omul de zdrahon;
dar strânse-n pumn ele scurtează
al judecăţii maraton…

Ştiind că omu-i pentru semeni
un lup cu şanse practic nule
ca ura să şi-o ostoiască
cu beregăţile fudule,

cruzimea şi ferocitatea
strategic le-am utilizat
drept hrană lupilor din haite,
pe care-n câini i-am preschimbat.

Şi iac-aşa, dragi camarazi,
politica devine artă
când părul lupului se schimbă
în ton cu noua noastră soartă.

Ni se impută durităţi
Şi jertfe multe, foarte multe,
de parcă noi am fi creat
absurda logică de-a fi
cu ne-ntreruptul şir de stări
(azi vânător, mâine vânat),
în carnea timpului întemeniţate
de mâna întâmplării deşucheate,
când ştim cu toţii că-n istorii
evenimentele de seamă
sunt crime măcar plănuite
Şi că eroii-s zămisliţi
din praful criminalilor-nălbiţi.

Nu vom ceda de-ar fi să crape
toţi adversarii şi duşmanii,
ca despre noi să nu se poată spune
c-am dănţuit cum ne-au cântat golanii!

E greu în ţară? Las’ să fie
până ce gloatei i se limpezeşte
că drumul de la rău către mai bine
prin răul mai cu moţ se arcuieşte.

(În plan moral, ne-nvaţă sfinţii,
procesul este cam la fel:
Păcatul poate fi învins
doar după ce-ai gustat din el!)

Cu criza asta îndrăcită,
pe tot românul sfătuiesc
niţel cureaua să-şi mai strângă
cum mulţi o fac de când trăiesc

Şi cum au procedat străbunii
în veacuri lungi de împilare,
imperii trei ei îngropând
doar prin speranţă şi răbdare.

Cum doar săracii-s răbdători
Şi cu speranţa de ne-nfrânt
în creştineasca izbăvire,
ei sarea sunt pe-acest pământ.

Chiar dacă astăzi dezbinarea
piatră de moară-i pentru ţară,
ea totuşi poate să-şi revină
la forma sa de-odinioară

doar printr-o renormalizare
în suflete şi înafară,
ca din codaşi s-ajungem fruntea.
Un vis frumos să fie oare?…

CORUL TICĂLOŞILOR:

Viaţă lungă îţi dorim
conducătorule iubit,
Şi cerului îi mulţumim
că nouă ni te-a dăruit!

Te vom urma ca pân-acum
– de interesele ne-or cere –
dar înţelegerile-s scrum
când nu vei mai fi la putere.

Şi-o spunem cu curaj în faţă
să n-avem vorbe mai târziu –
cine norocul nu-l agaţă,
e ori un prost, ori un diliu.

Schimbarea de macaz politic
n-a fost şi nu va fi acuză
atâta timp cât clar se spune
că scopul mijloacele scuză.

Iar scopul nostru patriotic
este s-o ducem cât mai bine
Şi să trăiască toţi aceia
pe care brăcinaru-i ţine.

Mai precizăm un fapt banal
în practica postdecembristă:
Nu-i traseist ci luptător
cel ce-n politică mereu persistă!

(Din depărtare, slab dar distinct, se aude imnul Te slăvim, Românie, pământ părintesc…)

Sighetul Marmaţiei,
29-30 aprile 2013