DEMITIZAREA ISTORIEI – CUCERIREA LINGVISTICĂ A DACIEI DE CĂTRE ROMANI

teodor-filip4

Teodor Filip

Care a fost dialectul vorbit de daci? Istoricii ne-au învăţat că a apărut odată cu „romanizarea” dacilor, fără a lua în considerare următoarele. Idiomul dacilor este acela al pelasgilor, format de trei milenii. Istoricul Niebuhr se miră de uşurinţa cu care pelasgii din Panonia se familiarizaseră cu folosirea limbii latine. După ce locuitorii acestui ţinut au fost supuşi de către romani, sub împăratul Augustus, latina era deja răspândită printre ei. În Macedonia, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în Poenia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, locuitorii nu au fost „romanizaţi”. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. Aceeaşi limbă a fost vorbită şi în Munţii Pindului, cu mai bine de o sută de ani înaintea cuceririi de către romani.
Pare să se fi uitat că „daci” şi „geţi” sunt două denumiri pentru unul şi acelaşi popor. Şi faptul că din teritoriul Daciei doar 14% a fost cucerit de către Traian, şi nu se ia în considerare faptul că pe 86% din teritoriul Daciei nu a călcat niciodată picior de soldat roman. Se uită cel mai important lucru: foarte mulţi autori i-au desemnat pe pelasgi sub numele de „italici”, că siculii se numeau latini, „că troienii lui Eneas, a căror consanghinitate cu pelasgii este atestată de toate istorisirile, au adoptat cu indigenii din Latium, numele comun de latini, şi că limba latină n-a încetat niciodată să fie limba lor comună” .
Să vedem cum a apărut ipoteza/teoria „romanizării” dacilor. La 1558, Nicolaus Olahus scrie „Geografia Ungariei” şi se mândreşţe cu faptul că se trage din coloniştii romani ai Daciei. Originea dubioasă a poporului român răzbate cu tărie din „opera” sa: fetele şi soţiile dacilor s-au repezit „să se alăture” soldaţilor romani pentru a învăţa limba latină de la aceştia. Această ideea i-a surâs foarte tare papei Pius al II-lea.
Cronicarul Grigore Ureche (1560-1647), fiu de mare boier, la vârsta de 51 de ani urmează cursurile unei şcoli din Polonia. Este autorul „Letopiseţului Ţării Moldovei”, redactată între anii 1642-1647, cea mai veche cronică în limba română în care tratează istoria Moldovei între anii 1359-1594). El susţine cu material lingvistic asemănarea dintre limba română şi limba latină şi italiană, arătând că ea, limba noastră, este moştenitoarea unui fond latin bogat, la care s-au adăugat cuvinte de la slavi, din limbile greacă, polonă, turcă ş.a. Şi, hodoronc-tronc spune: „Noi de la Râm ne tragem” Dacă nu mă înşel, a scris această enormitate în premieră. Grigore Ureche motivează: „(…) de la italieni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro, găină, ei zic galena, muiere, mulier, femeie, femina, părinte, pater, al nostru, noster, şi altele multe din limba latinească, că dacă ne-am socoti pe amănuntul, toate cuvintele le-am înţelege”. Şi este lăudat deoarece concluziile lui sunt „confirmate de cercetările moderne!”.
Miron Costin (1633-1691) a studiat la un colegiu iezuit din Polonia limbile poloneză, italiană şi latina clasică. La vârsta de 19 ani emigrează în Moldova noastră. Aici continuă opera lui Grigore Ureche, descriind istoria românilor între 1594-1661, în „Letopiseţul ţarii Moldovei de la Aaron-Vodă încoace”.. În lucrarea „Poema Polonă” a popularizat aceleaşi idei în limba poloneză. Domnitorul Moldovei l-a acuzat de spionaj şi a fost decapitat.
Ulterior, această ipoteză a fost preluată de istorici de renume, cercetători şi lingvişti aşişderea pe care au început să o răspândească.
La popularizarea originii romane a poporului român s-au înscris cu însufleţire şi Dimitrie Cantemir şi stolnicul Constantin Cantacuzino.
În secolul al XVIII-lea apare Şcoala Ardeleană. Corifeii acesteia: Samuel Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai promovează în şcoli, gimnazii şi universităţi predarea originii romane a poporului român! Ei au afirmat şi promovat ideea că „romanii au supus toată Dachia şi pre Geţi, locuitorii Dachii i-au stârpit”. Se mai putea face ceva? Sunt cei care au adus cele mai mari prejudicii istoriografiei Daco-României.
Curentul propagat de „Şcoala Ardeleană” este continuat de romantici, care admiteau cu greu că formarea poporului român nu s-a făcut prin „romanizarea” dacilor. Chiar Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu negau continuitatea dacilor după cucerirea Daciei. Teoriile reprezentanţilor „Şcolii ardelene” au fost preluate şi de partizanii teoriei imigraţioniste (Fr. J. Chr. Von Engel, R. Roessler), ce acceptau ad litteram mărturiile lui Julian Apostolul (Caesares 327) şi Eutropius (Breviarium, VIII, 62) după care Traian ar fi nimicit poporul geţilor, iar Dacia a fost lipsită de bărbaţi ca urmare a îndelungatelor războaie cu romanii.
În 1908, marele conferenţiar-istoric Nicolae Iorga, la prima conferinţă de la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, a repus în circulaţie „romanizarea” poporului român.
Mai trebuie să precizez că Marea Unire a celor trei principate pe un criteriu politic era la modă în acea vremea: ele vroiau să fie unite pentru a face parte din „ceata nobilă latină”. Ce s-ar fi întâmplat dacă atunci, în 1918, reprezentanţii celor trei Principate ar fi trimis o înştiinţare la toate cancelariile europene precizând că „s-au unificat doar trei dintre provinciile Daciei” ? În mod sigur, multora le-ar fi căzut greu la stomac!
În acest timp, străinii scriau despre Geto-daci ca despre adevăraţii strămoşi ai poporului Carpato-Danubian de azi.
Grigore Ureche, Miron Costin, corifeii Şcolii Ardelene, Nicolae Iorga şi alţi istorici nu au avut timp să citească lucrarea „Historia de Omnibuz Gothorum” a lui Joannes Magnus, apărută în anul 1554 la Roma, scrisă în latina medievală? Care vorbeşte despre geto-daci ca despre poporul formator al Europei. Mai vorbeşte despre Zamolxis cel care a scris primele legi din istoria omenirii. În această lucrare este publicat şi alfabetul getic. Nu au nici o scuză! Departe de mine gândul de a le aduce atingere activităţii lor. Dar…prin neadevărul lor, poporul român, tineretul său, îşi învaţă greşit istoria.
În anul 1687, la Upsala apare lucrarea preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Suediei, Carolus Lundius, „Zamolxis Primus Getorum Legislator” (nici nu are nevoie de traducere), o lucrare deosebit de documentată despre geto-daci.
În 1862, Felix Colson, cunoscut istoric francez romanofil, publica la Paris „Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques” („Naţionalismul şi renaşterea ţăranilor moldo-vlahi”), care prezintă un mare interes pentru istoria neamului nostru. Tocmai de aceea, pentru a nu fi acuzat de naţionalism (doar este la modă, nu?), mi-am permis să redau traducerea făcută de Valentina Ciaprazi, a părţii ce tratează problema respectivă:
„Care a fost numele regelui legislator al pelasgilor, al italieţilor, al siculilor, al prinţului care i-a făcut să renunţe la starea lor de păstori, al regelui sub care ei s-au dedicat agriculturii, al şefului care i-a condus în Latium? Oare nu se numea el Italicus sau Italius?…Niebuhr (vol.I) adaugă: în interiorul peninsulei, numele de locuri şi a numeroase vestigii dovedesc prezenţa naţiunii pelasgice…Herodot îi numea tesaliani şi originari ai acestui ţinut pe pelasgii care au colonizat Italia. Este evident că descendenţii pelasgilor care trăiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine” (1).
„Nu ne mai este permis – scrie Felix Colson – să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fondat poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. De ce să ne mirăm atunci că un mare număr de autori, că pelasgii panonieni, că pelasgii brutieni din Tesalia, din Macedonia, din Epir, că pelasgii din Dacia au vorbit şi păstrat dialectul lor naţional, pelasgica veche, care a purtat în Italia numele de latina. A fost suficientă prezenţa vulturilor romani pentru a releva lumii existenţa dialectului pelasgic valah în Dacia. El nu a fost importat nici de la legiunile romane, nici de la colonii războinici, transplantaţi pe punctele limită şi fortificate ale regatului lui Decebal…
Să chemăm istoria în ajutorul nostru. Traian a supus întreaga naţiune a dacilor? Vom încerca să dovedim că o mare parte dintre pelasgi s-au sustras dominaţiei romane (o dovedeşte pe parcursul lucrării din care prezint doar traducerea pag. 22-28 – nota T.F.). ..Este incontestabil că dialectul naţional era vorbit de aceste grupuri rămase independente. Nu am citit nici într-o istorie că dacii ar fi fost constrânşi de învingători să adopte limba latină. ..Presupunând, ceea ce nu se poate, că Roma ar fi avut gândul de a extirpa idiomul lor, ar fi lipsit timpul pentru a desăvârşi această mârşavă operă…Nu putem admite că într-un timp atât de scurt s-a înfăptuit acest lucru!…Dacii au fost foarte ataşaţi de tradiţiile lor naţionale. Persecutaţi de şaptesprezece secole, ei sunt încă aşa cum au fost reprezentaţi pe columna lui Traian…
A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sângeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian” (1).
Mă plec cu umilinţă în faţa numelui tău, Felix Colson.
Mai prezint o informaţie. Istoricul personal al lui Traian, cel care a relatat campaniile sale din Dacia, precizează că după retragerea romanilor din „provincia Dacia”, aici au mai rămas doar patruzeci (40) de daci!!! De aici au pornit toate poveştile idioate ale istoricilor, cercetătorilor şi chiar intelectualilor străini.
Când istoricii noştri propovăduiau cu mândrie patriotică „romanizarea” dacilor, din rândul lor s-a ridicat un nimicitor de false teorii, un mare patriot, care a avut curajul să-i înfrunte pe toţi, demonstrând că originea poporului român se întinde cu mii şi mii de ani înaintea anului 106 e.n. Era Nicolae Densuşianu (1846-1911), căruia i-a fost publicată, post-mortem, „Dacia preistorică”, în 1913. Însă, într-o înţelegere tacită, ea nu a fost şi nu este luată în considerare.

VATICANUL NE-A DEZRĂDĂCINAT

Izvoarele ideii „Şcolii Ardelene” se află la…Vatican. Acesta este motivul pentru care falsurile propagate de reprezentanţii acesteia, impuse în învăţământul românesc, capătă o semnificaţie aparte, care trebuie adusă la cunoştinţa românilor. Deoarece, după cum precizează Mihai Aldea în „Istoria Românilor-începuturi” : „Ne referim în special la poziţia unică a Imperiului Roman, pe care, după afirmaţiile întemeietorilor „şcolii Ardelene”, o ocupa Dacia. Ea apare ca singura provincie în care a avut lor exterminarea populaţiei autohtone şi totodată ca singura în care s-a colonizat numai cetăţeni ai Romei. Dacă veneau din altă sursă aceste afirmaţii puteau părea simple erori. Dar ele au ca izvor Vaticanul, depozitarul unor informaţii clare în acest domeniu. Columna Traiană, document în imagini, atestă supravieţuirea populaţiei dacice, fiind astfel cel mai evident document (ultimele scene redau întoarcerea supravieţuitorilor daci cu bagaje – nota T.F.). Dar şi fără această bibliotecă Vaticanul putea furniza informaţii obiective necesare. Corespondenţa dintre ţarul Ioniţă Asan şi Vatican (Nota A) atestă cunoaşterea de către acesta din urmă a originii unite a românilor, indiferent că erau în Dacia, Macedonia sau alte provincii romane. De aceea nu se putea în nci un caz lansa ipoteza, absurdă ştiinţific din toate punctele de vedere, a exterminării dacilor şi colonizării cu locuitori ai Romei. Desigur, se pune întrebarea: ce scop a urmărit Vaticanul prin lansarea acestui fals?
Dezrădăcinarea”
S-a gândit cineva la următorul aspect? Odată separaţi de adevărata lor istorie, fiind convinşi că sunt urmaşi ai Romei, românii ar fi putut foarte mult mai uşor convertiţi la romano-catolicism. De unde controlul Vaticanului asupra României! Parţial. s-a reuşit acest lucru
De asemenea, prin divizarea românilor din Dacia, de cei din celelalte provincii romane, care au aparţinut tot Daciei, Vaticanul a urmărit slăbirea puterii unui neam prea mare pentru a putea fi controlat. Ceea ce s-a şi reuşit. Oare de ce dl Ion Iliescu nu a dorit alipirea Republicii Moldova la ţara mumă?
Tot Mihai Aldea scrie: „Un rezultat similar l-au obţinut în sudul României…clericii şi călugării greci. Aceştia au născocit termenul de vlaho-elini, nemaiîntâlnit până atunci şi au convins pe mulţi dintre românii macedoneni că ar fi de origine… greacă! Astfel prelucraţi, românii grecizaţi au devenit cei mai mari duşmani ai naţiei lor, cum se întâmplă de fapt cu toţi renegaţii care nu revin la adevăr.”

MINCIUNA CU PODUL DE PIATRĂ PESTE DUNĂRE

Dacă suntem la capitolul demantelarea unor minciuni hai să mai vedem una.
Istoricii străini şi o mare parte din ai noştri sunt unanimi de acord că podul de piatră de peste Dunăre a fost construit de celebrul arhitect Apollodor din Damasc, la îndemnul lui Traian, înaintea celui de-al doilea război cu dacii, fiind una din marile minuni al antichităţii. Corect! Şi se mai afirmă că el a fost construit în…doi ani?!
Mă adresez celor cărora le place să falsifice istoria şi celor ce se închină cu evlavie în faţa „intelighenţiei” Occidentului. Domnilor, credeţi că această minune a fost construită în doar doi ani? Au beneficiat romanii de vreo tehnică pe care nu o ştim? Cum a fost posibil aşa ceva? Malul stâng al Istrului era în stăpânirea dacilor lui Decebal. Aceştia hărţuiau continuu legiunile romane. Credeţi că pe timpul construirii podului, pe măsură ce lucrările se apropiau de malul stăpânit de daci, aceştia stăteau şi priveau pasivi? Este ilogic, domnilor! Nu poţi construi un pod peste un fluviu, mai ales din piatră, când celălalt mal este în stăpânirea duşmanului. Vă poate confirma acest lucru orice genist. Şi nu vi se pare ciudat că nici un text antic nu stă mărturie construirii acestuia? Şi nu este pomenit nicăieri?!
Tot Apollodor este realizatorul şi constructorul Columnei lui Traian. Se poate să nu imortalizeze una dintre cele mai mari realizări ale sale, ale romanilor? Adică podul de piatră de peste Dunăre. Pe Columnă se vede clar un lucru care v-a scăpat: romanii trec Dunărea pe un pod de vase!!!
Strabon scrie: „Burebista stăpânea tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării, este temut de romani, atacă, trecea fluviul când voia prin Macedonia”. Deci „trecea fluviul când voia”, ceea ce, logic, ne duce cu gândul că a construit un pod de lemn peste fluviu, pe care l-a lăsat moştenire urmaşilor. Când a început invazia romană, în încercarea de a-i opri, strategul Decebal demolează partea de lemn pe care se circula, restul fiind incendiat. Bârnele arse de la faţa locului stau mărturie în acest sens.
Sunt convins că podul de piatră a fost construit după victoria definitivă a lui Traian.
Printre cei care nu i-a crezut pe aceşti istorici se numără şi dl. C. Iordache, care a scris lucrarea „Ştiinţa, cultura…documente din Renaşterea Daciei”, în noiembrie 1992.
Şi mai este un aspect, domnilor. Poate cel mai important. Este de domeniul imposibilului ca în doi ani să construieşti un pod de piatră peste Dunăre. Chiar cu tehnica zilelor noastre lucrarea s-ar întinde pe parcursul a 4-5 ani! Vă poate confirma acest lucru orice specialist în construcţii de poduri.

Nota A. În iarna anilor 1185/1186 a avut loc o revoltă de proporţii în Imperiul Bizantin, din cauza măririi taxelor. Cronicarii din secolele XI-XII relatează despre apropierea dintre vlahi şi vecinii lor din sud, bulgaro-românii. Această relaţie de prietenie a dus la apariţia dinastiei Asăneştilor şi a ţaratului vlaho-bulgar ce a zguduit din temelii imperiul, un puternic stat în care elementul român va fi pentru prima sa parte dominant. În fruntea răscoalei s-au situat fraţii Asăneşti: Petru, Ioan şi Ioniţă Caloian, adică „cel frumos”. Acest detaliu este ascuns cu grijă de bulgari.
În anul 1196, ca urmare a unui complot grecesc, fraţii Petru şi Asan sunt ucişi. Ion/Ioniţă Caloian, ce se afla la Constantinopol, vine în Bulgaria, intră în relaţii cu papa Inocenţiu al III-lea de la care primeşte coroana regală. În corespondenţa dintre cei doi, papa i se adresează cu formula „Bulgarorum et Blacrom Rex”, adică regele bulgarilor şi vlahilor!
Ion Camaterus, fostul patriarh al Constantinopolului îl numeşte pe Caloian „protector al ortodoxiei şi al populaţiei greco-bulgare împotriva stăpânirii vest-catolice.” Era perioada în care cruciaţii ajunseseră în acele locuri.
„La 1205, la Adrianopol, în data de 15 aprilie, ţarul Bulgariei împreună cu călăreţii cumani a învins cruciaţii, a luat nobilimea prizonieri şi l-a ucis pe împăratul Baldwin. La scurt timp după această victorie, grecii şi-au pus speranţele în împăratul Niceea, trădându-l astfel pe Caloian. În acest timp, în peninsula balcanică au apărut tendinţe anti-bulgare, tendinţe în faţa cărora ţarul Caloian a început un război nemilos şi distructiv…Caloian şi-a luat numele de „ucigaş de romani” şi a pornit o campanie nemiloasă împotriva acestui neam care l-a trădat. În 1207, ţarul Ioniţă Caloian a murit la Tesalonic în timpul unui asediu.” (2).

Surse:
1. http://basarabia91.net.
2. http://blog.nouadreapta.org