MICA SIRENĂ

constantin-miu1

Const. MIU

Nici nu se terminase bine săptămâna ŞCOALA, ALTFEL, că se şi gândea la un nou proiect ambiţios – cum îi era firea.
La reluarea cursurilor, după vacanţa de primăvară, profesoara Carmen Ţibanu le-a vorbit elevilor săi, câteva ore la rând despre noul proiect, care va avea sloganul APA ŞI CU SOARELE FAC MIŞTO PICIOARELE! Priectul acesta va avea două părţi: una teoretică, ce se va baza pe cursul său opţional GEOGRAFIA ECONOMICĂ ÎN UE, şi alta practică – baie la piscină şi plajă.
Cursul opţional avea în vedere comerţul din ţările membre ale UE. Fiecare cursant avea de pregătit un portofoliu cu imagini – „fotografii de la faţa locului”, ceruse profesoara – ale obiectelor de vestimentaţie: încălţăminte, îmbrăcăminte şi accesorii , „dar absolut toate să fie de firmă”, accentuase insistent profesoara.
– Vă interzic să luaţi poze de pe internet! Pe mine mă interesează autenticitatea!… Pentru asta, vom organiza excursii în Italia, Franţa şi Marea Britanie, la marile case de modă.
– Ce bine1… Ce bine! se bucură Corina Ivanov, apaludând entuziastă. O să vedem pe viu ţoale şi poşete de la Versace şi Armani!… Uau!… Abia aştept să mergem şi să facem poze, profa!
– Şi facem şi turul Franţei? se interesă Cami Cinculescu.
– Luăm bilete în circuit, propuse profesoara.
– Eh, p-alea de la Chanel, Louis Vuitton şi Lacoste le-am văzut vara trecută, când am fost la verişoară-mea, făcu plictisită Mihaela Mocănescu. M-a dus peste tot!… Eu propun Pacco Rabanne, că e mai mişto!
– Bine că eşti tu mai cu moţ şi te dai mare c-ai fost la Coco!… o apostrofă Nicoleta Marinescu. Auzi, fato, da’, cine-i verişoar-ta, de te dai grande cu ea?
– Lucrează acolo.
– O fi femeie de serviciu, presupuse Mihai Negruţ.
– Cine va prezenta filmuleţe cu prezentări de modă, de la faţa locului, aşa cum am cerut, va avea zece! Promise Carmen Ţibanu, fără a lua seama la ironia flăcăului.
– E ceva…, socoti Cami.
– A doua notă va fi pentru originalitatea şi inventivitatea voastră, când veţi prezenta portofoliul.
– Daţi-ne câteva detalii! Propuse Nicoleta.
Profesoara le arătă poşeta aflată pe catedră.
– Asta e de la Gucci! Se lăudă ea.
– Oooo! se auzi admiraţia în cor.
– Dar asta nu e tot!… Ia, priviţi!
Scoase un pantof şi-l puse pe catedră.
– E tot de la Gucci!
– Şi originalitatea şi inventivitatea despre care ne vorbeaţi, unde sunt? Se interesă Răzvan Paliu.
– Dacă te uiţi cu atenţie, o să vezi că se asortează.
Băiatul se apropie şi observă că pantoful avea pete diforme ce se potriveau într-adevăr cu nuanţa poşetei.
– V-aţi stropit pe pantofi? întrebă el, nevinovat.
– Nu, dragă, i-am asortat cu poşeta!

*
Pentru partea practică a proiectului său, profesoara Carmen Ţibanu a convins conducerea despre necesitatea amenajării unei piscine în curtea şcolii. S-a oferit să facă ea rost de nisip, fără bani. Pentru acţiunea aceasta, a cerut elevilor să aducă fiecare câte un sac cu nisip, dar „numai de la Cap Aurora, pentru că e cel mai fin de pe întregul litoral”, a dezvăluit ea. Dintre toţi elevii şcolii, singurul ca nu şi-a făcut „tema2 şi nu a adus nisip a fost Răzvan Paliu.
– Tu nu vii la plajă, Răzvane?
– Abia aştept să încing cu băieţii o miuţă pe nisip!…
– Da’, de ce n-ai venit cu sacu’?
– Doamna profesoară, m-a prins dirigu’ cu el şi m-a pus să sablez toate capacele de stilou ale colegilor!
– Mâine vii cu doi saci!
– Mai bine, mă tatuez ca dumneavoastră, ceru băiatul.

Spre a fi în ton cu ultimele cercetări şi inovaţii în ale frumuseţii feminine, profesoara Carmen Ţibanu îşi încastrase în piele, pe tot corpul, scoici procurate de la malul mării, iar la buric, în loc de piercing îşi atârnase un ditamai melcul de livadă.
Din toamnă, începuse să ţină un regim draconic de dietă alimentară: mânca numai aripioare de pui şi cozi de rac. Văzuse pe Discovery un reportaj despre înotătoarele de performanţă, care după o asemenea dietă făcuseră transplant de branhii de balenă. De atunci, noapte de noapte, avea acelaşi vis: se visa mica sirenă.