NEOBRĂZARE

constantin-miu

Const. MIU

Toţi elevii aşteptau cu sufletul la gură săptămâna ŞCOALA, ALTFEL! Profesoara Carmen Ţibanu se lăudase la clasele unde preda că anul ăsta, la atelierul HAND MADE vor face lucruri inedite, pentru că – explicase ea infatuată – vrea să pună în valoare tot ce a învăţat la cursurile intensive pentru DESIGNERI VESTIMENTARI.
Cu mult timp înainte, profesoara stabilise un program ambiţios, pe zile şi ore, dând fiecărei activităţi câte un nume pompos. Chiar dacă lumea nu înţelegea mai nimic despre ce ar putea fi vorba, la citirea numelor acelor activităţi, pe ea o interesa doar să dea bine sonor, ca să se spună la ştirile difuzate de postul local TV că – iată – profesoara Carmen Ţibanu e deschisă la nou şi e în pas cu moda, fapt ce vrea să insufle şi elevilor săi. De aceea, fiecare sală de clasă, transformată în atelier HAND MADE, avea la intrare câte o etichetă, lipită pe uşă, inscripţionată lizibil:
– BALERINI ALPINI
– CERCELUŞI PENTRU BEBELUŞI
– PAPUCEI PENTRU BUNICEI
– UMBRELUŢE PENTRU BUNICUŢE
– FUSTIŢE LA FETE CU FIŢE
În prima zi a săptămânii respective, Carmen Ţibanu le-a spus elevilor că s-a schimbat programul şi că le va arăta cum se face machiajul de zi şi cel de noapte.
S-a apucat apoi să prezinte setul de farduri, achiziţionat din Italia. Le-a atras atenţia fetelor că pudra trebuie să se asorteze cu lacul de unghii, atât de la mâini, cât şi de la picioare. Apoi, a înşirat pe catedră tot felul de spatule, pensule şi pămătuf, care să întindă blash-ul. A avut grijă să le facă şi istoricul acestor produse, adăugând de fiecare dată că tot ce le-a prezentat era cumpărat de-afară, pentru că „Noi n-avem industrie cosmetică futuristă!” a mai spus ea cu vădit regret.
După atâta teorie, a urmat şi mult aşteptata probă practică. Văzând că fetele ei de încredere nu se ridică la pretenţiile ei, în privinţa prezentării aplicative, profesoara interveni energic:
– Dragă, mă exasperaţi. Parcă aveţi două mâini stângi, şi alea oloage!
– Vaaai, doamnă, cum puteţi spune aşa ceva?! se supără Camelia Cinculescu. Aţi uitat că tocmai dumneavoastră ne-aţi învăţat?
– Fetiţo, tu nu te fardezi?
– Ba da.
– Nu se vede… Ţii pămătufu’-ăla, de parcă ai avea o bidinea!
– Eu nu dau cu bidineaua!
– Da’, cu ce dai?
– Cu trafaletu’
– Pe faţă?
– Nu, cum să dau pe faţă?
– La felu’ cum te mişti, eu cred că tu confunzi obrajii cu pereţii…
– Cami să ştici că se fardeajă din claşa şaşea! sări Nicoleta Marinescu să-şi apere colega. E veterană, doamnă.
– Mai are de-nvăţat… E novice!
– Păi, arătaţi-ne dumneavoastră! insistă Corina Ivanov.
– Eu doar vă coordonez!
– Aşa, nu o să-nvăţăm!… Vă rugăăăm, se pisici şefa clasei.
– Cursul e pentru voi, ca să învăţaţi să fiţi frumoase.
– Cel mai bine învăţăm de la dumneavoastră, că d-aia v-aţi făcut profesoară, găsi repede o justificare măgulitoare Nicoleta Marinescu, tocmai spre a convinge profesoara despre necesitatea de a le arăta fetelor pe viu cum se procedează.
– Biiine, fie.
Fetele aplaudară şi ovaţionară în cor.
Nicoleta Marinescu apucă repede trusa cu farduri şi-şi făcu loc în faţa profesoarei, gata să se apuce de treabă. Corina Ivanov, o apucă de-o mână şi-o trase deoparte:
– Pitico, vezi că ai fundu’ cam lătăreţ şi iei faţa la toată lumea! Stai în banca ta, că la ore nu prea vii!
– Tu vorbeşti, botoaso, că de când te rujeji, ai buzele-alea căjute, de jici că-s praştie! se supără cea care fusese dată la o parte.
– Dacă-ţi frig una, zici că te-a lovit armăsaru’, ameninţă Corina.
Nicoleta Marinescu lăsă trusa pe o bancă, puse mâinile-n şolduri şi se răţoi la şefa clasei:
– ’Ai, să te văd! îndemnă ea.
– ’Ai, afară, să dăm parte-n parte!
– Fetelor, nu vă mai certaţi! opri profesoara. Doamne, ce ţaţe sunteţi!
– Nu vedeţi că vrea să fie ea mereu prima, spuse supărată Nicoleta.
– Trebuie s-asculţi de şefa! se lăudă Corina.
– Nici de mama n-ascult, d-apoi de tine!
– V-am rugat să nu vă mai certaţi…
– Dar nu ne certăm, noi ne iubim… Nu-i aşa, Pitico?
– Da, doamnă, noi ne iubim… O iubesc pe Cora, de mor după ea!
Veni şi îşi sărută colega pe obraz. Corina Ivanov se şterse repede şi-i reproşă:
– Să te speli pe dinţi, că-ţi pute gura!
– Am spus GATA! ţipă profesoara.
– Gata, doamna, ne-am împăcat! o asigură Nicoleta Marinescu.
Văzând-o pe Mihaela Mocănescu ţinând la piept trusa de machiaj, i-o smulse şi-i dădu un cot, semn să nu se mai bage în faţă.
– Iar începeţi?
– A vrut să sară peste rând!… Noi vrem să vă machiem toate, că vă iubim!
– Fetelor, pentru-asta, trebuie mai întâi să vă spălaţi pe mâini, că eu am obrazu’-aşa subţire şi nu vreau să mă irit!
– Fetelor, fără supărare, e neobrăzare, dacă nu-i spălare! atenţionă Corina Ivanov.