DUMITRU CONSTANTIN, LILIANA PETCU, TRAIAN VASILCĂU: VERSURI

versuri-fain
IUBIND…DU-TE!

Dumitru Constantin

Lasă-mă doamnă
să-ţi sărut piatra de pe inimă
până o voi topi-o
să-mi umplu paharul
cu neliniştea dragostei tale
să-l beau
singur
singur
în tăcere
condiţia societăţi îmi cere
iubind…du-te!
mi-am spus
ridică-i povara
simţirii nerostite
fă să-i cânte sufletu-a lumină
şi umezeşte-i ochii a bucurie
la întoarcere
iubind… du-mă
mi-ai spus
unde nu-s
dar mă visezi
domn’ce mă înaripezi…

NIMIC

Dumitru Constantin

Nimic
De-atâta-amar de vreme
nedumerit îmi zic
că n-am schimbat în viaţă
nimic
nimic
ni-mic
aceleaşi vechi speranţe
de care mă dezic
nu s-a schimbat în viaţă
nimic
nimic
ni-mic
dar mii şi mii ca mine-s
încerc ca să-mi explic
de ce nici ei,
nici zeii,
nu au schimbat
ni-mic
Şi totuşi taina aceasta
mă bucură un pic
că n-am uimit pe nimeni,
dar nici nu m-a uimit
nimic
nimic
ni-mic.

LĂMPILE CARE SE STING

Liliana Petcu

Lămpile care se sting azi
pot fi speranţe ce se vor aprinde
mâine,
dintr-o suflare-nchide-i ochiul treaz
ce-abia aşteaptă să viseze-n tine
atinge-i flacăra cu un sărut
şi lasă-i somnul s-o cuprind’ alene
aşa îţi va putea da mult mai mult
decât să-ţi strângă lacrima sub gene,
va înţelege că ai stins-o-n noaptea
când sufletul ţi-a fost strivit
şi-ţi va aduce mâine cu blândeţe
ce niciodată poate n-ai gândit.

SCRIE PE VÂNT

Liliana Petcu

Scrie pe vânt sau pe bolta de stele
ce-ţi spune ascuns, vocea din tine
adună vorbele cântate în şoapte
şi rânduieşte-le-n şiraguri de perle,
înmoaie-ţi buzele-n cupa ursită
când arşiţa te frige pe tâmplă
ia-ţi harul în mâini cu grijă crescută
şi fă-i o montură divină.
Scrie pe nori sau pe raza de soare
cum totul pulsează în tine
iar mintea cu greu în zori mai adoarme
cuprinsă de gânduri străine,
adulmecă fumul ce iese din ceţuri
încearcă să vezi iar abisul
priveşte cu ochii pieziş universul
şi capul plecat către rugă.
Scrie pe piscuri, pe frunze uscate
când toamna le poartă în valuri
desprinse uşor de pe ramuri trecute
ce curând vor foşni sub picioare,
e sigur că scrisul îţi va ajunge
în vremuri, departe de tine
şi poate că miezul unor cuvinte
înţelept vor hrăni pe…oricine.

CAUTĂ-ŢI UMBRA

Liliana Petcu

Caută-ţi din când în când…umbra
pentru a vedea dacă mai…existi,
de nu o zăreşti în prelungirea ta
întrebă-te dacă n-ai uitat cândva
să trăieşti.

Năluca s-a oprit undeva în… veac
iar tu ai mers înainte,
ins şters,
căci sufletul ţi-a rămas pribeag
în ea,
cea care s-a scurs
pe trupul Pământului sau pe un zid
în aşteptarea unui alt timp…
care s-o culeagă
şi să-i dea sens.

VERS ALB

Liliana Petcu

Vers alb lipsit de armonie
te naşti din haosul fiinţei
te razboieşti cu minţi străine
şi taci în faţa pocăinţei
nu uiţi că ai plecat în lume
pentr-a-mbrăca în haina ta
un sentiment sau o povară
ce-ar aparţine…multora
închizi în tine strofa goală
a unui suflet plin de dor
ce n-a găsit în ritmul vieţii
mai mult de-un vers alb…roditor.

ARMATE

Traian Vasilcău

Doamne, în rochie de jale
Și sub acorduri de viori
Iarba dă buzna în spitale
Și-i Cer doar în privighetori.

Doamne, în straie de smicele
La ora ultimei candori,
Rîsul dă buzna-n cafenele
Și plînsul—în privighetori.

Doamne, ne-mbrățișează carii
Și tot vedem cum deseori
Iadul dă buzna-n cancelarii
Și raiul—în privighetori.

Doamne, mă trec și eu, Blajine,
Și din amurg pînă în zori
Moartea, cîntînd, dă buzna-n mine,
Doar Viața—în privighetori.

Și la pridvorul rănii Tale,
Îngenuncheat, sub dalbe flori,
Cerșesc iertări şi-mi vin în cale
Armate de privighetori.