TOADER BRÂNZĂ

branza

Toader Brânză la mormântul părinţilor
Dacă Dumnezeu nu există şi eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar dacă Dumnezeu există şi eu nu cred, atunci am pierdut totul.
N. Iorga

Până la venirea pe melegurile noastre în august 1940, a ideologiei marxist- leniniste cu paradigma luptei de clasă, adusă de armata roşie a bolşevicilor din Rusia, care a distrus zeci şi sute de mii de destine, biserici şi mănăstiri, prefăcându-le în depozite, muzee sau spitale de psihiatrie, precum cea de la Curchi, Orhei, multchinuita Basarabie care doar câteva decenii revenise acasă în componenţa României de unde fusese mişeleşte ruptă de către forţele Kagalului şi transmisă sub jurisdicţia imperiului rus prin anii 1812, în satul natal Boghiceni, judeţul Lăpuşna, ca şi în întreaga Basarabie, s-au început deportările elementelor „burghezo-moşiereşti”, aşa numiţii „duşmanii de clasă ai poporului”, adică pe oamenii gospodari, pe intelectuali şi pe slujitorii cultelor religioase. De ce anume aşa trebuia să se întâmple? Cât de necesară, cât de bună şi cât de rea a fost teoria-filosofia marxist-leninistă? Au compus-o oare Marx, Enghels şi Lenin, aceşti trei evrei şi semievrei, de sinestătător sau au fost dirijaţi şi susţinuţi la comandă de nişte forţe oculte internaţionale? S-a putut şi altfel de procedat? Şi de ce s-a prăbuşit speranţa milioanelor de sclavi? Care sânt consecinţele „luptei de clasă”, a „dictaturii proletariatului”? De ce s-a prăbuşit faimoasa URSS? Numai din cauza crimelor săvârşite ? De ce în locul URSS astăzi se construeşte UE ? Cine sânt autorii planurilor globalizării?
Sânt unul dintre cei care s-a născut, s-a format şi a participat la formarea noii orânduiri sociale – construirea comunismului.
Prin anii 1960 Nichita Hruşciov (Perelimuter) din numele conducerii de vârf a PCUS-e declarase că peste 20 de ani socialsmul, ca prima treaptă a comunismului, va fi construit în URSS. Eram pe atunci elev în clasa 9 a şcolii medii moldoveneşti nr.1 din Călăraşi.
Prin anii 1975 Leonid Brejnev declarase că în URSS s-a format deja o nouă comunitate de oameni – „ poporul sovietic” şi un nou tip de om – „omul sovietic”.
În 1985 Mihail Gorbaciov a declarat cursul reconstrucţiei (perestroicii) şi procesul s-a derulat cu consecinţe imprevizibile pentru posteritate: sistemul socialist, bazat pe ideologia marxist-leninistă, nu s-a reformat, ci s-a autodistrus. Şi ce minune ! Societatea a revenit la capitalism, la economia de piaţă, adică la sistemul pe care cu atâta cruzime l-au distrus comuniştii pe parcursul aproape a unui secol. Ce va urma mai departe ? Năzuinţa şi speranţa că se va stabili o concordanţă , un echilibru dintre sărăcie şi bogăţie mocneşte în inimile celora care au crezut şi au trăit în URSS. Şi generaţiile ulterioare nu mai sânt masele ignorante ale predecesorilor noştri. Nu e simplu să prevezi viitorul omenirii.
În prezent îndurăm consecinţele etapei de tranziţie. Istoria n-a cunoscut aşa fenomen: revenirea la sistemul vechi. Se impune un studiu minuţios deideologizat, imparţial şi obiectiv al acestui fenomen din istoria civilizaţiilor contemporane.
În această primă avalanşă de deportări a nimerit şi familia pământeanului meu Toader Brânză. El, personal a scăpat de a fi dus în vagonul marfar împreună cu ceilalţi patru fraţi şi cu părinţii săi numai de atâta că în noaptea neagră de arestări nu se afla acasă. Despre soarta pribegiilor acestui refugiat peste Prut vom relata în alte memorii. În acest manuscris vreau să fixez un moment ce m-a impresionat ca să rămână drept testament urmaşilor noştri.
Fostul meu profesor Ştefan Ion Guzun mi-a telefonat şi mi-a comunicat că în sat se găseşte un pământean în vârstă de circa 80 de ani refugiat în România din perioada primelor deportări, un oarecare Toader Brânză. Ştiind că scriu o carte, că obârşia mea este tot din neamul brânziştilor, el mi-a sugerat că ar fi bine să mă întâlnesc cu acest om, să-i ascult povestea. Eu, bineînţeles, am reacţionat prompt. Despre trecutul satului nostru, despre oamenii lui, dispun de o sumbră informaţie. La drept vorbind, mereu eram cu gândul să culeg cât mai multă şi mai amplă informaţie, dar mereu nu-mi ajungea timp şi acuma vreau să recuperez cât voi fi în stare. Am convenit cu reporterul Teleradio Moldova şi al revistei noastre „Univers Om” Nicolae Becciu şi într-o duminică din iulie 2012 am sosit la Boghiceni. Dumnealui locuieşte la Bucureşti. În satul natal îi are doar pe Duhul pământului strămoşesc şi mormântul părinţilor si a fraţilor decedaţi asupra căruia a instalat acest monument:

branza-1

branza-2

Familia Şved din Boghiceni (din stînga) care-l găzduieşte pe Toader Brânză (în centru) împreună cu reporterul Nicolae Becciu şi Ion (şoferul)
Mulţi se miră cât de bine arată acest om sfătos al muncii şi la cei aproare 90 de ani. Un alt consătean mi-a relatat că într-o bună zi s-a dus să-l viziteze. Moş Toader Brănză se porăia prin grădina lui Şved, sădind nişte pomi.
– Noroc şi Doamne ajută, zise oaspetele.
– Noroc şi bodaproste, Iaca termin şi mergem în ogradă la umbră, a urmat răspunsul.
– Oare ai să apuci să guşti roadă din aceşti pomi ? Mai bine te-ai odihni, că multe ai mai tras în viaţa asta, prelungi oaspetele.
– Păi, dragul meu, noi am mâncat din pomii sădiţi de părinţii noştri, iar părinţii noştri au mâncat din pomii sădiţi de buneii noştri. Din pomii aceştia vor mânca urmaşii noştri.
Moş Toader a apăsat cu piciorul pământul puhav în jurul copăcelului , a turnat apa din găleată la tulpina lui, a mai tras ceva ţărnă, şi-a strâns instrumentele şi s-a îndreptat spre ogradă, zicândui oaspetelui să-l urmeze. Nu ştiu despre ce au vorbit ei, dar fapta şi răspunsul care i l-a dat Toader Brânză pământeanului său m-au impresionat profund şi acest moment semnificativ pentru noi toţi am decis să-l aştern pe hârtie. De când omul a devenit făuritor de bunuri materiale şi spiritual-morale, el nu mai are astâmpăr. Mereu ceva face. Munceşte şi se odihneşte, se odihneşte şi iar munceşte. El nu se mărgineşte doar la satisfacerea necesităţilor sale biologice. El se gândeşte la viitor. Chiar dacă are de toate, chir dacă averea şi-a agonisit-o prin muncă şi nu prin hoţie, omul muncii nu poate trăi ca un trântor , ori în distracţii şi plăceri, sau în destrăbălări. El are grijă de viitor, de urmaşi şi ne îndeamnă cu fapta şi cu povaţa să muncim pentru a ne făuri fericirea. Fericirea omului, spune moş Toader, nu constă numai în avere, ci şi în omenie. Poţi să fii suprabogat, dar dacă nu ai în tine omenie, atunci bogăţia te distruge pe tine şi pe alţi oameni.

Amit Moldovenescu
august,2012, Ialoveni-Boghiceni