NENOROCIRE CU „CRONICARI” ori despre ALIANŢE CU UNELE ADEVĂRURI

herta-maria1

Maria Herţa

Dacă la începutul anului 2012 unii lideri politici din R.Moldova reuşiseră să ne preântâmpine că va fi un an greu, în pragul anului 2013, n-au mai reuşit. Glontele fatal de la vânătoarea „ domnească” le-a luat-o pe dinainte, iar politicienii moldoveni-basarabeni, fără prea multă resemnare şi morală, îşi continuă spectacolul.
Chiar jucat de-asupra unei tragedii produse la vânătoare..
Deja s-a demis procurorul general Zubco, unul dintre mulţii „vinoveţi”. Vor fi demise şi alte capete acuzate după acea vânătoare fatală. Alta bate la ochi- lărgirea „listei” viitorilor debarcaţi, motiv care ne dă de înţeles că ,uneori, adevărul în politică poate veni în contradicţie cu interesele unui grup sau altuia. Acum, ce trebuie sacrificat:– adevărul sau interesul? Adesea se sacrifică adevărul fiindcă interesul e mult mai puternic.
Deoarece noi nu cunoaştem nici adevărul şi nici faptul că interesele nobile ale puterii ar coincide cu interesele electoratului, ne putem doar întreba:- cine-i vinovatul că liderii Alianţei de guvernare au ajuns la o totală „spălare de rufe” în public, iar tragedia unei familii o folosesc în scopuri politice?
Un pahar de apă răsturnat din întâmplare ori orgoliul unuia, dintre ei, care nu oboseşte să-şi adune bilele albe pentru prosperitatea sa personală…
Să ne amintim cum s-a format Alianţa-1. Acei 4 lideri politici parlamentari, Filat, Lupu, Ghimpu şi Urecheanu , potrivit titulaturii, s-au unit pentru a integra R.Moldova în UE. Unirea lor, părea a fi o idee naţională, după care aşteptăm prosperarea, însă liniştea şi înţelegerea între ei n-a durat prea mult timp. S-au început divergenţele , despre care le-a prevăzut şi vestitul Machiavelli: „ politica este arta de a-ţi distruge adversarii şi de a menţine în acest mod puterea…”ori, politica este „ arta de a prosti lumea tot aruncînd din panouri publicitare şi mijloacele mass-media, un amestec gros de zoaie şi promisiuni, fără nicio legătură cu realitatea, ori cu actele ulterioare de guvernare”…
Din păcate, la începuturi, Alianţa pentru Integrare Europeană s-a constituit pe principiul „duşmanul duşmanului meu îmi este prieten”. Când adevărul ieşise la suprafaţă, „duşmanul” lor comun, la acea etapă , se dovedise a fi Voronin cu partidul său oligarhic-burgezo-comunist.
Deci, din start această coaliţie pornise mai mult dintr-o ură , de la un duşman comun, ca până la urmă să iasă la suprafaţă şi alte nuanţe, de tipul:- care pe care, cine-i mai „deştept”, cine are „de guvernat o ţară” şi cine „culege doar foloase”.
Şi acum îmi stăruie în memorie unele „letopiseţe”apărute după câteva sondaje ,ce demonstrau subtil, cum “urcă raitingul lui Filat”,”cum „scade”Ghimpu, cum se menţine Voronin. Scriam atunci, undeva că:-“prim-ministrul , lucrând mult pentru Ţară, nu uită ,nici o minută, că munceşte şi pentru imaginea sa, mai ales că-i permit şi pârghiile administrative. La rândul lor, spicherul şi preşedintele-interimar de atunci, fiind de o altă făcătură politică, parcă nu-şi căutau mari ” dividente politice”.
Mai apoi, lucrurile s-au încrucişat întratât, încât politicienii s-au dat şi mai mult în spectacolul unde politicul trebuia să promită prosperare şi turmei de oi, şi haitei de lupi, cunoscând ce-a mai corecră conduită pentru un politician :- să mintă şi pe unii, şi pe alţii. Aparent, să apere oile, dar în aşa măsură ca şi lupii cu încetul să le mănâce. În aşa mod, concomitent, promiţând lupilor bunăstare fără prea multă zarvă, să-i lichideze.
La ziua de azi, AIE-2, şi-a croit o situaţie şi mai dificilă.
Cine îşi mai aminteşte perioada pregătirilor către referendumul din 5 septembrie 2010, cunoaşte momentul când unii vedeau în eşecul referendumului un “ sfârşitul lumii”, acuzându-se reciproc pentru eşec.
Atunci, nimeni n-a câştigat- toţi au pierdut câte ceva. Atât liderii politici şi partidele din Alianţă, cât şi poporul ” moldovenesc”. Unii, dintre ei, Filat, Lupu şi Pasat, deja se vedeau pe soclul Prezidenţial, încurcînd ” pofta personală” cu cerinţele unui referendum. Apoi, a mai scăzut din „pofta”sa spre Europa şi poporul ” moldovenesc”. A zis ” tătuca” Voronin, atunci, că nu trebuie să voteze-l-au ascultat, precum în acei 8 ani, au stat liniştiţi şi ” îndestulaţi ” cu de toate. N-au cerut nimic de la comunişti şi doar astăzi văd că este slut de tot.
În fine, n-a fost o tragedie, ci o pierdere colosală de timp, de nervi, cedări şi învinuiri, ca până la urmă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, să rămână aceiaşi oameni ai sistemului, spre bucuria asasinilor politico-economici şi ai celor cu reglări de conturi nefinisate.
A o face pe naivul ori pe „ţarul” într-o guvernare de coaliţie nu prea merge mult timp. Cum nu s-ar camufla unele fisuri din alianţe sub scurgerea timpului, apar momente când meşterii de şouri politice ori creatorii de imagini mai dau în bară. Cât nu s-ar miza pe o coaliţie de beton, cât nu s-ar cere o conlucrare eficientă, este destul de dificil, într-o democraţie neînvăţată încă, să nu-şi facă loc şi individualismul: al liderului de partid ori al fiecărui partid în parte, căci vorba vine:-mai mulţi lei într-o cuşcă nu prea încap, nici fizic, nici psihologic.
Partidele politice din R.Moldova încă însuşesc din mers şcoala democraţiei, adică logica guvernării în echipă, în condiţiile coabitărilor şi alianţelor. Este puţin să afirmi că predomină antagonismul, individualismul şi egoismul. Toate învinuirile reciproce de până acum, demonstrează faptul că ei nu uită nici pe o clipă despre păstrarea imaginii partidului lor în societate, despre menţinerea şi urcarea în sondaje. Deci, din orişice , succes sau insucces, bucurie sau tragedie, partidele, guvernanţii, acei cointeresaţi, caută să obţină dividente politice.
Aceste acţiuni ale partidelor din Alianţă, în definitiv, răstoarnă toate aşteptările electoratului precum că în coaliţia de partide trebuie să predomine încrederea reciprocă, coeziunea şi colaborarea deplină atât în Guvern, între instituţiile statului, cât şi în Parlament.
Aşa se cere într-o democraţie cu tradiţii. Noi suntem încă în tranziţie…
De unde puteau să înveţe politicienii noştri mai „vechi” şi mai „noi” cum se conduce în democraţiile clasice, cum se conlucrează în coaliţii guvernamentale? N-aveau de unde, căci R.Moldova are doar 20 ani de suveranitate, iar la capitolul „ nu s-a prea dorit”, nici nu se cer comentarii, deoarece aşa suntem noi la rânză, şovăelnici, dezbinaţi, invidioşi şi răzbunători din fire.
O guvernare de coaliţie presupune conlucrare, înţelegere reciprocă. Ca în dansuri. Dacă partenerul de vals, tangou încearcă să demonstreze că celălalt partener nu poate dansa, atunci nici dansul, ca atare, nu se primeşte frumos.
Evident devine faptul că nu se pot schimba multe în arta conducerii şi guvernării de la Chişinău, atâta timp, cât nu va fi schimbată din rădăcini mentalitatea rămasă din vechiul sistem de conducere totalitară într-un alt model de conducere – prin conlucrare în Alainţe formate din mai multe partide, bazată pe valorile creştine şi cele omeneşti, şi pe o morală minimă. Anume „politica fără morală ne-a condus la dezastrele secolului al xx-lea”, citez din „Arta conducerii politice la români”.
Ca exemplu viu la cele spuse poate servi şi actuala opoziţie, parlamentară ori…stradală, în frunte cu Voronin.
Necătând la „eroismul”pe care îl afişează ei, opoziţia comunist-parlamentară, neştiutoare de compromisuri şi coaliţii, a rămas c-am descumpănită şi dezorientată chiar de la începuturile pierderii puterii.
Atunci nu le-a ajuns doar un vot, însă nedorinţa lor de a conlucra cu altcineva şi de a merge la compromisuri, le-a făcut festa – au pierdut puterea.. Odată dispăruţi din vârful piramidei nu şi-au găsit alt rost decât să scoată lumea în stradă, sub diverse lozinci propogandistice.
Acum, rămaşi de tren, comuniştii, din mers schimbându-şi lozincile, rămân ostaticii propriilor greşeli, deoarece opoziţia parlamentară în frunte cu Voronin, prin aceste acţiuni stradale, sunt o dovadă convingătoare că ei nu s-au reformat, că acest partid politic a rămas la nivelul scenariilor anului 1917, când se formau „sovietele de deputaţi ai norodului” conduse doar de un singur partid, iar acţiunele lor se aseamănă cu mişcările bolşevicilor de altă dată.
Reeşind din spusa că „politica este o doamnă cu mofturi şi interese”, apoi putem da dreptate spusei că „AIE a fost constituită reeşind din principiul „duşmanul duşmanului meu îmi este prieten”.
Dacă actuala Alianţă a avut la baza formării sale un duşman comun, acum, acel duşman,tot cu ochii pe ei stă, chiar dacă mai scade din sondaje şi mai apar transfugii. Şi, dacă, acel fost duşman comun se mai zbate, este dovada că aliaţii nu constitue încă o echipă unită şi puternică. Mai mult decât atât, rămân destul de actuale şi interesele geopolitice.
În concluzie:-toate cele 3 partide din actuala AIE:- PLDM, PD şi PL, n-au dreptul la „mofturile” lor personale. Dacă vor să fie credibili trebuie sa rămână consecvenţi in opinii si credinţe, să fie consecvenţi atât doctrinei / ideologiei din care faci parte, cât şi acordului încheiat între ei, susţinându-se reciproc.
Doar naivii îşi pot rupe singuri creanga pe care stau…