CUM MARII HOŢI ÎN LEGE AU ÎMBRĂCAT COSTUMUL LUPTEI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI ÎN BASARABIA

herta-maria2

Maria Herţa

HOŢIA:– DIFERENŢA şi ASEMĂNAREA în POLITICĂ
Diferenţa:- voturile aduc bani, banii aduc voturi. Asemănarea:-toţi sunt banii noştri, ai votantului.
Precum înaintăm în vremi, la fel şi banul îşi ocupă locuri de VIP-uri.
HOŢIA A ÎMBRĂCAT DEJA COSTUMUL „CORUPŢIE”, iar corupţia înfloreşte acolo, unde predomină banul.
Astăzi hoţiei i se spune corupţie. Perfect după legile fizicii- nimic nu se pierde, ci totul se transformă.
Dacă,pe timpul boierilor lupta cu hoţia era un mit –tip Kotovschi, care lua de la bogaţi şi împărţea săracilor, corupţia de astăzi, deja umblă în costum, la cravată şi stă ca o cucoană prin prezidiuri, adunări şi guvernări, adoptă legi, emite decizii şi hotărâri.
Pe parcursul anilor, bolşevicii-comunişti, distrugând simţul proprietăţii private, cu trecerea timpului, prin naţionalăzarea bunurilor majorităţii, au adus regimul politic la o stare de corupţie totală.
Fiind parte a sistemului – procurorii, judecătorii, poliţiştii,-puşi în apărarea legilor statului, „înfulecau” ce mai rămânea de la politicieni şi guvernanţi.
Marii hoţi în lege nu se depistau,ci, doar un medic, un pedagog, un „moş Ion” mai puteau fi scoşi pe sticlă pentru ai vedea întreg poporul.
Deja trecută la costum şi cravată, hoţia căpăta nişte contururi mai ascunse, mai greu de urmărit şi depistat. Copii adoptivi ai sistemului bine conturat ,de către „ veteranii-nomenclaturişti” ai vremurilor trecute, au învăţat lecţiile din mers, destul de operativ, chiar, venind educaţi din alte sisteme.
Marea corupţie de astăzi şi-a fundamentat soclul său de beton, atât prin privatizările de la finele anilor ,90, cât şi prin conservarea unor ramuri strategice ale economiei naţionale ca fiind proprietate a statului, ca mai apoi, tot aceşti ,la costum şi cravată, să le gestioneze ori să le exploateze în interese de grup, personal ori de partid.
Nu mai puţin importantă a rămas şi zona evaziunelor fiscale, adică sistemul fiscal, care permite „unora” să se eschiveze de la plata taxelor şi impozitelor. Cea mai interesantă latură în eschivarea de la plăţile fiscale, fiind scutirile de taxe şi impozite în plin declin economico-financiar.
Nu mă interesează o sumă exactă cât s-a furat, incontestabil este faptul că s-a furat şi se fură , se fură mult şi-n plină zi „cu toate actele în regulă”.
De ce se fură?
Vorba spune:-„pofta vine mâncând”, mai ales când stai cu „mâinele pe ulciorul cu arginţi”. Orice putere, guvernare, are nevoie de bani. Cu atât mai mult partidele politice.
Puterea politică fără resursele necesare nu poate produce rezultate politice. Sa nu uitam că alegerile peste un anumit ciclu, se repetă. In campaniile electorale partidele politice au nevoie de mulţi bani. Deci, aceşti bani, de undeva vin.
Când euforia electorală se mai linişteşte, vine momentul „mulţumirii activiştilor”. Rasplata, în cazul victoriei, evident, constă în angajări şi funcţii, în protejări şi lobbi parlamentar.
Dacă ar exista o lege despre finanţarea partidelor politice din bugetul statului ar mai fi o chestie, poate, bună. Poate politicienii, la rândul lor, vor putea fi mai independenţi, până la un punct, după care îşi pot pierde şi „identitatea”.
Chiar, dacă aleşii poporului sunt votaţi ,reeşind din „diferenţe ideologice şi doctrine electorale”/ dacă mai contează ele în faţa electoratului/, pe toţi îi uneşte nevoia de resurse, de mijloace şi instrumente pentru a-şi exercita atribuţiile puterii politice.
Fără „ valorificarea” resurselor nici un partid politic nu-şi poate impune voinţa şi priorităţile, influienţa şi conduita pentru a-şi atinge scopurile-puterea politico-economică.
Volens-nolens, politicienii se folosesc de statutul lor de a face bani, pentru a lua şi a da funcţii. Direct sau indirect , ei influienţează înaintarea, adoptarea ori stoparea unor proiecte de legi, hotărâri, decizii guvernamentale ori înaitări şi destituiri din funcţii.
Astfel, timpul trece, roata se învârte, ciclul se repetă- alegerile la fel.Vin alţii, promisiunele nu dispar, dar nici „raiul” pe pământ nu vine.
Este o iluzie pentru toţi acei ce cred că un sistem politic învechit le va pune salamul pe masa personală doar pentru un vot, acordat într-un ciclu electoral, după care, posibil, să vină alţii şi mai hapsâni .
Evident, avem nevoie de o schimbare a mentalităţii şi a sistemului de principii şi valori. Avem nevoie de o permanentă înoire a sistemului legislativ, de unde s-ar putea porni şi adoptarea legii de finanţare a partidelor politice. Logica e simplă. În cazul adoptării unei atare legi, posibil, să decadă influenţa financiară din partea oligarhilor, grupărilor de interese ori a „boşilor”- toate , reducând la minimum achitarea unor poliţe.
Dacă Ministrul Justiţiei din R.Moldova, spunea dăunăzi, că „ lupta cu corupţia nu mai poate fi purtată cu mănuşi albe”, acelaşi Ministru, nu ne-a specificat care-ar fi culoarea preferabilă a mănuşilor ori, în genere, mai e nevoie de mănuşi în stârpirea marilor hoţii?…