RĂSTIGNIREA ŞI NORODUL

Herta M

Maria Herţa

Moto: „ Dacă cazi, ridică-te, dacă cazi,ridică-te…
Până când? Până la ultima poartă…până la mormânt.
Pentru ce? Pentru ca Dumnezeu să vadă că te poţi ridica…”

Pentru 30 de arginţi Iuda l- a vândut pe Isus. L-a vândut- sărutându-l.
Noi, muritorii de rând-zâmbim în faţă şi lovim din spate, facem poclon ca mai apoi să trădăm, ne lustruim imaginea dar, aur nu suntem.
Isus ce-a zis atunci?—„ aşa trebuie să se întâmple, cum se pot împlini Scripturile ? şi-a mai zis gloatelor : „ Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să mă prinde-ţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe mine”. Atunci toţi l-au părăsit şi au fugit.
Noi , nu suntem Isus . Şi ca muritori de rând , chiar trădaţi ori trădând, n-avem ce pretinde la glorii şi elogii. Noi, cu mintea noastră de pe urmă, cum procedăm? Cu multe emoţii sterile , în minuta noastră de eroism ca mai apoi, revenind la normal să ne retragem fiecare în cochilia lui, la măliga lui , cu picoarele pe pământ şi cu sclipiri de raţiune.
„ Este vinovat,- strigau preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot Soborul,-să fie pedepsit cu moartea”. L-au legat şi l-au dat în mâna dregătorului Pilat. Cu toate că nu era din tagma celor cu „ mintea moldovanului de pe urmă” , Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei 30 de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor zicând: „ Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat”.
Reacţia celor mulţi a fost şi mai grăitoare în acest sens : „Ce ne pasă nouă? Treaba ta”, atunci Iuda aruncând arginţii în Templu – s-a dus şi s- a spânzurat.
Iarăşi, s-a împlinit ce fusese prorocit prin Scriptură. La Pilat Isus n-a fost găsit vinovat. Chiar în faţa preoţimii cea mai de seamă, şi-a bătrânilor, dregătorul PILAT, le-a zis : „Dar ce rău a făcut?”. Ca răspuns gloata striga şi mai tare : „ Să fie răstignit!”.
Zarva creştea, emoţiile la fel şi Pilat ca un nevinovat şi cu raţiune clară în cazul dat, s-a spălat pe mâni înaintea norodului zicând: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”. Şi tot norodul a răspuns : „ Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.
De atunci, cu sânge nevinovat asupra noastră, noi continuăm să ne plângem de milă, să nu mai ştim cine suntem, să nu prea credem în Isus, ci în unii idoli de pe pământ şi de printre noi.
Uităm poruncile, sfidăm înţelepciunea Domnului, accentuând deşteptăciunea şi pragmatizmul nostru deseori prea vulgar pentru a fi neprihăniţi.
Isus, deja răstignit fiind, trecătorii îşi băteau joc de El zicându-i : „ Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!„
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau: ,,Pe alţii i -a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S’a încrezut în Dumnezeu: să -l scape acum Dumnezeu, dacă -L iubeşte. Căci a zis:,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!„…
Pentru marea majoritate , atunci, acea răstignire, a fost un spectacol …
oare „spectacolul „continuă?…