RENAŞTEREA SPIRITULUI DACIC SAU ADEVĂRUL ISTORIEI ANCESTRALE A POPORULUI ROMÂN

spiritul dacic

Tudor Petcu

La editura Vidia din Bucuresti a aparut recent un volum cuprinzator cu privire la intelegerea sau reintelegerea spiritului dacic semnat de domnul Daniel Roxin. Este o carte care atrage atentia in primul rand prin acuratetea documentelor istorice prezentate, care, din pacate, sunt tratate cu superficialitate sau chiar trecute cu vederea in mediile universitare si academice romanesti. Vorbim de niste surse antice de netagaduit apartinand unor nume emblematice ale filosofiei antice sau unor istorici romani deosebit de importanti ce ii mentioneaza pe daci intr-o lumina pozitiva, extrem de favorabila, intelegand astfel ca stramosii nostrii, traco-daco-getii, nu au fost niste barbari, ci niste iubitori de frumos, adevar si nemurire. Altfel spus, dacii au stiut intotdeauna sa se situeze in fata spiritului ca niste fiinte demne, gata sa primeasca onoarea de a sluji interesele celeste, si nu cele pamantesti. Una dintre aceste surse pe care autorul nu ezita sa o introduca in cartea sa este cea a filosofului Pitagora, care ii caracterizeaza pe daci in urmatorea maniera in Legile morale si politice: Calatoreste la geti, nu ca sa le dai legi, ci ca sa tragi invataminte de la ei. La geti, pamanturile sunt fara margini, toate campurile sunt commune. Si, dintre toate popoarele sunt cei mai intelepti, spune Homer . O mentiune la fel de importanta cu privire la comoara spirituala a dacilor, careia Daniel Roxin, fidel unei munci de cerecetare riguroasa, ii da o atentie aparte, este dialogul Charmides al lui Platon unde este consemnata o discutie intre Socrate si Charmides, ca urmare a celor invatate de catre Socrate in urma intalnirii cu un medic trac. Consemnarea platoniciana suna cam asa: Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne spune ca dupa cum nu trebuie a incerca sa ingrijim ochii, fara sa tinem seama de cap, nici capul nu poate fi ingrijit, netinandu-se seama de corp. Tot astfel, trebuie sa ii dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul si iata pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli – pentru ca ei nu cunosc intregul pe care il au de ingrijit .
Desigur, ar mai fi multe alte surse istorice si documente pe care autorul le aduce in discutie, dar ceea ce conteaza mai mult este inainte de toate exactitatea si autenticitatea care isi pun amprenta asupra cartii de fata, transformand-o de fapt intr-un manifest al constiintei ancestrale pe care romanii, direct sau indirect, si ca urmare a unor factori externi, au pierdut-o din vedere. Nu cred ca exagerez daca spun ca volumul semnat de Daniel Roxin are menirea de a ne trezi dintr-un somn dogmatic pe care secole de-a randul romanii l-au imbratisat, traind in spiritul unor teze false, cum ar fi cea despre etnogeneza poporului nostru, ce au dus inevitabil la o dizolvare identitara. Dar cartea ce poarta titlul Spiritul dacic renaste reaseaza lucrurile intr-o maniera transanta si inteligenta, evidentiind cum logica istorica a fost sfidata de-a lungul timpulului in si cu privire la spatiul romanesc. Paginile cuprinse in volumul amintit nu fac altceva decat sa recompuna adevarul istoric, sa ofere alternative de reinterpretare si reintelegere a istoriei care pana nu demult aproape ca nu puteau fi gandite.
Un alt aspect demn de amintit care ne indeamna sa ne aplecam asupra cartii lui Daniel Roxin tine si de paginile dedicate exclusiv pozelor graitoare ce trimit la statutile de daci din marile muzee ale lumii, ceea ce ne demonstreaza inca o data de ce dacii nu au reprezentat o civilizatie inferioara dar si de ce ar trebui sa ne asumam un sentiment de mandrie identitara. Nu in ultimul rand, capitolul dedicat studiilor de paleogenetica realizate de prof. univ. dr. Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg, si dna. Georgeta Cardos, specialist in genetica, constituie in sine o puternica dovada ca stramosii nostrii reali nu sunt romanii, ci traco-daco-getii. O asemenea concluzie potrivit careia romanii nu sunt urmasi ai romanilor duce la o alta concluzie la fel de clara si anume: o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor.
Asadar, pentru o intelegere adecvata si sistematica a celor mentionate referitor la adevarurile istorice legate de radacinile identitare ale poporului roman, invit cititorii sa parcurga paginile volumului Spiritul dacic renaste care incanta prin farmecul argumentativ si prin capacitatea de sinteza.