CUM POATE FI COMBĂTUTĂ SECETA ÎN BASARABIA

Expert grup

Centrul Analitic Independent Expert-Grup şi Fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung a organizat la 20 noiembrie   la Chişinău o conferinţă sub genericul ”Seceta anului 2012 în Moldova: consecinţe şi lecţii pentru politica de dezvoltare.” Conferinţa a fost organizată împreună cu Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, Ministerul Agriculturii şl Industriei Alimentare a Republicii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei În cadrul conferinţei au fost abordate PROCEDEE Şl TEHNOLOGII DE MINIMALIZARE A CONSECINŢELOR SECETEI LA NIVEL DE GOSPODĂRIE AGRICOLĂ.
Raportorul Serafim Andrieş, academician, a expus in amplul material că în ultimii 20 ani sau intensificat formele şi factorii de degradare a solului prin: eroziune; dehumificare; secătuire a solului în elemente nutritive; compactizare, etc.
Ca rezultat starea actuală a învelişului de sol este nesatisfăcătoare pe circa 50%, iar capacitatea de producţie a terenurilor agricole s-a micşorat cu 40-50 la sută.
Schimbările climatice globale au condus la creşterea frecvenţei secetelor cu intensitate mare, iar degradarea solului – la intensificarea secetei pedologice şi la deşertificarea terenurilor, în deosebi in zona de Sud şi parţial în cea de Centru în condiţiile Republicii Moldova factorii naturali care limitează obţinerea recoltelor înalte şi stabile sunt: umiditatea (depunerile atmosferice); fertilitatea efectivă a solului.

E

Într-un ciclu multianual gradul de asigurare a plantelor cu umiditate constituie: 60-80% pentru Zona de Nord; 40-60% pentru cea de Sud.
Frecvenţa manifestării secetelor în 10 ani constituie: o dată – în zona de Nord; de 2-3 ori în zona de Centru; de 3-4 ori în cea de Sud.
Perioadele aride sunt o trăsătură caracteristică a regimului climatic regional.

Fig.1. Harta climatică a Republicii Moldova

E

Reieşind din caracteristicile zonelor climatice şi capacităţii de producţie a diferitor tipuri şi subtipuri de sol se impune elaborarea şi implementarea în fiecare gospodărie agricolă a unui set de procedee şi tehnologii îndreptate spre realizarea a patru obiective majore: acumularea umidităţii în sol; utilizarea raţională a rezervelor de apă acumulate în sol; stoparea (stabilizarea) formelor grave de degradare a solului (eroziunea de suprafaţă, alunecări de teren, ravene, salinizare etc); sporirea fertilităţii terenurilor agricole.

E

Dinamica suprafeţei terenurilor irigate

1. În condiţiile climatice ale Republicii Moldova unica măsură radicală de optimizare a regimului hidric a solului o constituie irigaţia. Pentru implementarea agriculturii irigabile fermierii necesită să realizeze următoarele acţiuni: formarea (organizarea) Asociaţiilor Utilizatorilor de Apă; determinarea pretabilităţii solului şi apei pentru irigaţie; respectarea regimului de irigaţie; aplicarea dozelor optime de fertilizanţi; cultivarea plantelor de cultură, soiurilor şi hibrizilor recomandaţi pentru agricultura irigată.
Realizarea acţiunilor enumerate permite obţinerea recoltelor programate şi profitului maximal de pe o unitate de teren agricol irigat.

E

Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolăe Dirno” a elaborat un complex de măsuri pentru combaterea eroziunii: organizarea antierozionaiă a teritoriului; ameliorări silvice; implementarea asolamentelor antierozionale; cultivarea culturilor de câmp în fâşii; înierbarea între rânduri în plantaţiile pomiviticole; lucrarea conservativă a solului cu păstrarea resturilor vegetale la suprafaţa solului; fisurarea solului în cuplu cu drenajul cârtiţă; ameliorări hidrotehnice.

E

Prezentam procedee tehnologice aplicate la Staţiunea experimentală de Stat pentru combaterea eroziunii solului a Institutului „Nicolae Dimo”, comuna Lebedenco, raionul Cahul.

2. Eroziunea solului constituie factorul principal de degradare a învelişului de sol. Suprafaţa terenurilor agricole afectate de eroziune constituie 878 mii ha, sau 35% din total.
Eroziunea de suprafaţă conduce la pierderi considerabile de sol fertil (anual 30 t-ha). De pe versanţi, care ocupă 80% din terenurile agricole, cu scurgerile lichide se pierd 20-25% din precipitaţiile atmosferice. Insuficienţa de umiditate şi de elemente nutritive în solurile erodate conduce la intensificarea secetei pedologice şi scăderea productivităţii plantelor de cultură cu 20-70%. Daunele anuale cauzate de eroziune se estimează la circa 2,6 miliarde lei.

E

Fig. 3. Sol erodat Fig. 4. Ravenă activă

E

Humusul este unul din indicii principali ai fertilităţii solului. Acest component fundamental determină în mare măsură însuşirile chimice, fizice şi biologice ale solului. Fiind o substanţă multi-componentă, humusul constituie un acumulator de energie conservată şi depozit de elemente biofile (IM, P205 K20 S, Ca, Mg).
Pe parcursul a 120-130 ani rezervele de humus in solurile arate sau micşorat cu 40-45%. Pierderile de substanţă organică au loc din contul proceselor biologice (dehumificarea) şi eroziunii solului.
Pierderea de materie organică conduce la intensificarea secetei pedologice prin înrăutăţirea însuşirilor chimice, fizice şi biologice ale solului.

4. Controlul fertilităţii solului şi optimizarea nutriţiei minerale a plantelor de cultură în fiecare an agricol plantele de cultură extrag din sol cu recoltele unele şi aceleaşi elemente nutritive. Fără returnarea elementelor biofile în sol în formă de îngrăşăminte fertilitatea efectivă scade.
Actualmente 80% din terenurile agricole se caracterizează cu un conţinut scăzut de humus, 74% cu cantitate insuficientă de fosfor mobil, accesibilă plantelor. Bilanţul humusului şi elementelor nutritive în agricultură este negativ.
În condiţiile insuficienţei de elemente nutritive în sol plantele de cultură utilizează iraţional umiditatea solului, se intensifică seceta pedologică. Ca rezultat recoltele sunt destul de modeste şi de calitate joasă.
Fertilizarea solului conduce la utilizarea mai eficientă a apei din sol cu 20-30%, majorarea recoltei cu 25-35%.
Măsurile primordiale pentru ameliorarea stării humice a solurilor sunt: implementarea sistemelor zonale de asolamente pedoprotectoare cu micşorarea cotei culturilor prăsitoare şi extinderea suprafeţelor cu ierburi perene; aplicarea mai pe larg a „Sistemului de lucrări pentru conservarea solului”, care asigură protecţia solului de eroziune şi reducerea proceselor de descompunere a materiei organice din sol; utilizarea îngrăşămintelor organice, composturilor în doze optime de circa 9-10 t/ha în medie pe asolament; folosirea producţiei agricole secundare în calitate de îngrăşământ organic.

5. Acţiuni de scurtă durată
– Urgentarea finisării lucrării de bază a solului.
– Nivelarea arăturii de toamnă pentru conservarea umidităţii solului.
– Formarea fondului de rezervă a materialului semincier pentru semănatul de primăvară în anul 2013.
– Formarea rezervelor necesare de îngrăşăminte minerale pentru nutriţia suplimentară a culturilor de toamnă cu azot şi aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor în starter (în rând) la semănatul culturilor de primăvară.
– Pregătirea tehnicii şi inventarului agricol pentru efectuarea lucrărilor în primăvara anului 2013 în termeni restrânşi şi calitativ.
Pregătirea terenurilor agricole pentru irigaţie complementară (instalaţii şi agregate pentru efectuarea irigaţiei, nivelarea arăturii de toamnă, subvenţii necesare pentru irigaţie).
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru în comun cu Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” au elaborat, iar Guvernul Republicii Moldova a aprobat pentru realizare:
– Programul complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea I, Ameliorarea terenurilor degradate (hotărârea nr.636 din 26.05.2003) şi Partea II Sporirea fertilităţii solurilor (hotărârea nr.841 din 26 iulie 2004);
Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 (hotărârea nr. 626 din 20 august 2011).
În Programele Statale sunt determinate: obiectivele, acţiunile, indicii de performanţă, termenii de realizare pe toate compartimentele ce se referă la utilizarea raţională, conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor, inclusiv şi diminuarea consecinţelor secetelor pedologice şi eoleane.

6. Pentru realizarea obiectivelor majore nominalizate mai sus este necesară instruirea fermierilor, specialiştilor în agricultură în cadrul Instituţiilor de Cercetări şi învăţământ de profil, în deosebi în perioada rece a anului.
Toate procedeele şi măsurile întreprinse de fermieri trebuie să fie îndreptate la adaptarea agriculturii la schimbările climatice globale, la minimalizarea consecinţelor secetei.
Producţia tehnico-ştiinţifică elaborată de Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”