CALENDARUL DACIC DIN ANSAMBLUL DE SANCTUARE DE LA SARMISEGETUZA REGIA (3)

Calendaeul dacic

Sebastian Vîrtosu
Anişoara Munteanu

CONSIDERAŢII ASUPRA ANSAMBLULUI
DE SANCTUARE DE LA SARMISEGETUZA

( Urmare )

Dacă geto-dacii ar fi fost politeişti, având aceiaşi zei ca grecii şi romanii, atunci ar fi o enigmă (dacă nu o blasfemie) de ce latinii, după cucerirea Daciei, au dispus distrugerea sanctuarelor din ansamblul de sanctuare de la Sarmisegetuza Regia. Templele închinate aceloraşi zei, cărora latinii oricum li se închinau, ar fi fost inutil de dărâmat, întrucât cuceritorii le puteau folosi mai departe. Alta era situaţia dacă era un Zeu (sau mai mulţi) complet diferit de Panteonul greco-latin. Cum adepţii politeismului geto-dac afirmă că strămoşii noştri se închinau aceloraşi ca grecii şi latinii, rămâne de admirat (şi de explicat) curajul latinilor de a distruge templele acestor zei, la care ei înşişi se închinau, în loc de a le aduce ofrande drept mulţumire pentru victoria obţinută împotriva dacilor. Ciudat mod de a răsplăti ajutorul zeilor în război! Însă noi credem, mai curând, că dacii erau monoteişti (deci complet diferiţi de latinii politeişti), iar când romanii i-au învins, au învins şi divinitatea unică geto-dacică şi, în acest caz, distrugerea Sanctuarelor era, nu doar permisă, ci şi obligatorie, pentru a arăta celor rămaşi în viaţă, că nu doar armata romană e mai puternică, ci şi zeii romanilor. Astfel, distrugerea Sanctuarelor capătă sens în această viziune monoteistă dacică. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Iudeea, unde Templul din Ierusalim, închinat Zeului Unic, a fost distrus complet. În Grecia, cucerită şi ea de latini, niciun templu nu a fost distrus, aceasta pentru că aveau aceiaşi zei, cu aceleaşi funcţiuni, ca şi romanii.
De asemenea, bărbaţii daci, la fel ca bărbaţii iudei, purtau barbă, fiind cu siguranţă un element cu motivaţii religioase mai degrabă, decât o dovadă a înapoierii culturale sau de civilizaţie! În afara copiilor, niciun bărbat dac nu este prezentat, pe Columnă sau în statui, fără barbă şi mustaţă deasă, bogată.

II. O a doua funcţie a Marelui Sanctuar Circular ar fi cea profetică, în sensul că numerele conţinute în stâlpi, pietre, combinate între ele în diverse variante, dau diferite alte numere. Credem că aceste numere sunt ani fatidici pentru istoria dacilor şi a românilor. Singura problemă este că nu am găsit un an de referinţă sigur pentru a putea calcula anii ulteriori. Noi am găsit mai mulţi ani de referinţă, dar nu putem şti care dintre ei ar fi cel adevărat. Poate niciunul, poate alt an pe care nu-l bănuim. O cercetare pluridisciplinară ar rezolva această problemă.
Noi propunem posibili ani de referinţă:
– cca. 84-82 î.Hr., când Burebista întemeiază puternicul regat geto-dac;
– cca. 44 î.Hr., când Burebista este asasinat;
– naşterea lui Hristos, Soarele Dreptăţii, cum este numit în Vechiul Testament (Maleahi, 3; 20) şi în imnologia creştin-ortodoxă, sau Zeul de aur (hris = aur în limba greacă şi tos-teos = zeu, Dumnezeu). Soarele este asemănat cu aurul şi invers, după cum Luna este asemănată cu argintul, şi invers;
– cca. 88 d.Hr., când vine Decebal la putere;
– naşterea lui Zalmoxe, dar nu se ştie când;
– alt moment astronomic, istoric sau de altă natură, momentan imposibil de determinat.

Metodologia calculării:
Am folosit următoarele numere din Marele Sanctuar Circular:
104 (cercul exterior din piatră numărul 1)
210 (cercul din piatră numărul 2)
84 (cercul numărul 3 din lemn)
34 (absida centrală)

Am folosit diverse combinaţii de două, trei sau mai multe numere, astfel:
34+84=118
34+104=138
84+104=188
104+84+34=222
34+210=244
210+84=294
210+104=314
210+84+34=328
104+210+34=348
104+210+84=398-34=364
104+210+84=398
210×2=420
104+210+84+34=432
328+222=550
348+222=570
398+222=620
222+420=642
432+222=654
348+328=676
398+328=726
348+398=746
432+328=760
432+348=780
432+398=830
398+328+222=948
348+398+222=968
432+328+222=982
348+398+328=1074
432+348+398=1178
348+398+328+222=1296
432+348+328+222=1330
432+328+222+398=1380
432+348+398+222=1400
432+348+398+328=1506
432+348+398+328+222=1728

Dacă luăm ca an de referinţă Naşterea lui Hristos, atunci ar fi următorii ani:
– 34 d.Hr. (în 33 a înviat Hristos)
– 84
– 104 (sfârşitul Daciei, din timpul regelui Decebal, petrecut în anii 105-106).
– 210 (eliberarea Daciei şi apariţia primilor împăraţi de origine dacică ai impe- riului roman, apariţia primelor comunităţi monastice creştine).
– 118 (în 117 d.Hr. a murit împăratul Traian)
– 138
– 188
– 244
– 294
– 314 (313 d.Hr. – edictul de la Milano, legalizarea creştinismului)
– 328 (325d.Hr. – Sinodul I Ecumenic de la Niceea)
– 348
– 364 (Iulian Apostatul reinstaurează politeismul, în dauna creştinismului)
– 398
– 420
– 432
– 550
– 570
– 620
– 642
– 654
– 676
– 726
– 746
– 760
– 780
– 830
– 948
– 968 (aproximativ, cucerirea Ardealului de către huni. De atunci, Ardealul nu a mai fost condus de domni pământeni daco-români, cu excepţia câtorva părţi, până la Mihai Viteazul şi Horia).
– 982
– 1074 (domnitorul Vlad, ce apare în Codex Rohonczi, s-ar putea să fie ultimul daco-român, după Gelu, Glad şi Menumorout, care a condus Ardealul până la Mihai Viteazul şi Horia).
– 1178
– 1296
– 1330 (bătălia de la Posada, când Carol Robert d`Anjou, Regele Ungariei, a vrut să cucerească Valahia).
– 1380
– 1400
– 1506 (în 1504 a murit Ştefan cel Mare)
– 1728 (în 1711, după bătălia de la Stănileşti, Dimitrie Cantemir, ultimul domnitor daco-român pământean, pleacă în Rusia. La fel se va întâmpla în Valahia, după omorârea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, la 16 august 1714).

III. O a treia funcţie a Marelui Sanctuar Circular ar putea fi de planetariu (deşi datele nu sunt exacte, sunt foarte apropiate de cele moderne).
1. Soarele este Absida Centrală (34 piese, 21+13 stâlpi, respectă seria lui Fibonacci a numărului de aur. De exemplu: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, etc.). Acesta este, după noi, şi templul sau sanctuarul propriu-zis închinat divinităţii supreme, Zalmoxe. Este asemănător Sfântei Sfintelor din templul iudaic (unde doar Marele Preot intra acolo şi doar odată pe an). Acest număr 34 se divide doar cu 1, 2, 17 şi 34. Ar putea semnifica: la un an înveţi să mergi, la doi ani înţărcarea copilului de către mamă, la 17 ani intrarea în maturitate, iar la 34 ani maturitatea deplină sau dreptul de a intra în absidă doar a preoţilor sau ucenicilor care au minimum 34 de ani. Ar putea avea desigur şi o explicaţie spirituală, ar putea fi nişte trepte de iniţiere religioasă. După un an eşti ucenic, după doi ani eşti lăsat să aplici ce ai învăţat, după 17 ani devii preot zalmoxian, cu dreptul de a învăţa şi pe alţii, după 34 de ani poţi deveni Mare Preot sau/şi Rege.
Dar am putea considera şi cele două numere 21 şi 13 ca importante, ba chiar mai importante decât cele de dinainte, pentru că absida centrală este formată clar din două grupe distincte de stâlpi de lemn. O grupă conţine 13 stâlpi, iar cealaltă conţine 21 de stâlpi. Ce ar putea semnifica? La 13 ani băieţii încep să înveţe arta războiului, fetele se pregătesc pentru viaţa ce le aşteaptă, iar la 21 de ani se termină perioada de învăţare şi devin stăpâni pe propria soartă, gata să ia viaţa în piept!
2. Mercur este cercul numărul 3, din stâlpi de lemn, în numărul de 84 de piese. Azi se ştie că perioada de revoluţie a lui Mercur în jurul Soarelui este 88 de zile.
3. Venus este cercul numărul 2, din stâlpi de piatră, în numărul de 210 piese. Venus are mişcarea de revoluţie de 225 zile.
4. Terra este cercul numărul 1 exterior, din piatră (104 piese). Perioada de revoluţie este de 365,2563604 zile (anul sideral), anul tropic 365,2422 zile.

IV. O a patra funcţie ar fi aceea de a arăta zilele importante de peste an, legate de religie, de agricultură, de păstorit sau de orice altceva. Sărbătorile aveau ca punct de referinţă începutului anului dacic la 22 decembrie (Undrea) şi în funcţie de această dată se numărau 104 zile, 210, 84, 34 sau combinaţii ale acestora, de asemenea, cele patru momente importante ale anului, solstiţiile şi echinocţiile.
Acestea ar fi numerele după care am putea socoti sărbătorile:

104, 210, 84, 34, apoi 21, 42, 13, 8, 52, 26, 7, 17, 2 sau combinaţii din primele patru numere (104, 210, 84, 34) 364, 348, 328, 314, 294, 244, 222, 188, 138, 118.

V. O a cincea funcţie ar fi cea geometric-matematică.
Putem observa că trei rotaţii complete ale cercului numărul 2 de pietre fac 90 de cicluri a câte 7 zile şi marchează 90 de pietre-săptămâni de pe cercul numărul 1 (ce are 104 pietre în total), restul până la 104 fiind 14 pietre-săptămâni rămase. Aşadar, trei rotaţii şi restul 14 ne dau constanta „π” – 3,14. Putem obţine această constantă „π” şi altfel: o rotaţie completă a primului cerc de piatră (104 pietre) înseamnă trei rotaţii complete ale cercului numărul 2 (adică 90 de cicluri a câte 7 zile) plus încă 14 cicluri. Avem iarăşi 3,14, constanta „π”.
De asemenea, cercetările noastre au condus la observaţia că cercul numărul 2 va reporni din acelaşi loc de plecare cu cercul 1, după efectuarea a 52 de rotaţii complete (o rotaţie are 30 de săptămâni) adică după fix 1560 de săptămâni sau 30 de ani. Nu ştim ce semnifică această perioadă de 30 de ani, posibil să fie o perioadă similară unui an (cele 52 de rotaţii sunt identice celor 52 de săptămâni dintr-un an) ce simboliza ori trecerea unei generaţii, ori maturitatea deplină a unui bărbat. Îl putem numi Micul An dacic al Lumii, spre deosebire de Marele An dacic al Lumii, care era de 35.280 ani .
Credem că Marele Sanctuar Circular ar mai putea conţine diverse raporturi şi expresii matematice pe care însă nu le putem găsi încă. Cu siguranţă însă, trebuie să fie. Construcţia prin ea însăşi conţine toată ştiinţa dacilor din acea perioadă. Ei ştiau că latinii îi vor distruge, călugării zalmoxieni prorociseră aceasta, astfel că au vrut să lase în urmă Testamentul civilizaţiei lor, cu toate cunoştinţele lor. Rămâne ca o cercetare pluridisciplinară să aducă lumină în toate aspectele discutate până acum.