TRIST! DORIN CHIRTOACĂ ŞI-A BĂTUT JOC DE ROMÂNI DE HRAMUL CHIŞINĂULUI

garda

Marius Bâtcă
Ziua veche.ro

Simplă eroare, prostie crasă sau bătaie de joc din partea lui Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, şi a prietenului Mircea Hava din PDL, de la Alba Iulia?

Primăria Chişinău, condusă de românul poreclit Dorin Chirtoacă, a anunţat cu surle şi trâmbiţe defilarea, “în premieră, în capitala Republicii Moldova, duminică, 14 octombrie 2012, de Hramul Chişinăului”, a Gărzii de Onoare a Cetăţii Alba Iulia, prin Piaţa Marii Adunări Naţionale. Primarii de Chişinăuşi Alba Iulia, Dorin Chirtoacăşi Mircea Hava, au semnat la 1 decembrie 2011 Acordul de înfrăţire între cele două oraşe. Evenimentul a avut loc de Ziua Naţională a României, la Alba Iulia, în Sala Unirii.
Numai că, în aşa-zisa “gardă de onoare din Alba Iulia”, “soldaţii” sunt îmbrăcaţi în uniforma Habsburgică a secolului al XVIII-lea. Bătaia de joc la care sunt supuşi românii din Alba Iulia, în “scop turistic”, s-a mutat astfel şi la Chişinău, oraş obişnuit cu altfel de ocupaţie. Mai lipsea ca Dorin Chirtoacă să aducă să defileze la Chişinău Garda de Onoare de Kremlin, pentru “recunoştinţa” ocupaţiei Ţariste, ca să-l copieze pe Mircea Hava, nostaligic al ocupaţiei Habsburgice.
Dacă tot se bate cu pumnii în piept că e român, Dorin Chirtoacă ar trebui să mai treacă pe la unchiul său, Mihai Ghimpu, să mai ia nişte lecţii de istorie, şi să mai lase de o parte lecţiile de aşa-zis europenism/occidentalism luate de la ARD-işti ca MRU, care, pe când era ministru de Externe al României, invita oficiali de la Viena să privească România ce pe un land al Austriei.
Dacă MRU şi PDL au greşit şi persistă în eroare, Chirtoacă ar trebui să revină la realitate şi ţină minte că persecuţiile românilor din Basarabia ocupată de ruşi nu sunt mai prejos de cele sub ocupaţia austriacă/ habsburgică din Transilvania. Şi să nu uite de anul 1785, de Horea şi Cloşca, traşi pe roată, şi de Crişan. Şi nici de bisericile româneşti dărâmate cu tunurile austriece. Cei pe care i-a lăudat Chirtoacăîn 2012, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, purtau unifomele celor care au omorâtromânii din Transilvania.

hram

Emil Constantinescu la Hramul Chisinaului (foto: jurnal.md)
Duminică, 14 octombrie, este marcată cea de-a 576-a aniversare de la prima atestare documentară a Chişinăului. Manifestările prilejuite de sărbătoarea HramulChişinăului au început în mod tradiţional cu o liturghie dehram la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului” şi depuneri de flori la monumentul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
În centrul Capitalei Republicii Moldova au fost instalate corturi, undechişinăuienii şi oaspeţii oraşului pot savura din bucatele tradiţionale, vor gusta din vinul moldovenesc şi vor avea parte de muzică şi dansuri. De asemenea, seara, în Piaţa Marii Adunări va avea loc un concerti, unde vor evolua mai mulţi intepreţi de pe ambele maluri ale Prutului care desparte România.
Pe scenă vor urca: orchestra municpală a fraţilor Advahov, Zinaida Julea şi Mihai Ciobanu, Loredana, Cătălin Josan şi Andreea Bănică. Vor mai evolua Iurie Sadovnic, Irina şi Anatol Bivol, Anatol Mârzencu, Vitalie Dani, Adrian Ursu, Catharsis, Akord, Geta Burlacu, Nelly Ciobanu, Boris Covali, Tatiana Cerga, Aura, Geta Voinovan, Natan, Doina Gherman, „ProBahus”, Ionel Istrati, Serj Cuzencov, Costi Burlacu şi Corina Ţepeş, Nicu Ţărnă şi alţii. Seara va culmina cu foc de artificii.
576 de ani de atestare documentară
Chişinăul este atestat documentar prima dată la 1436 în calitate de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc. Dar acest loc a fost populat din timpuri străvechi. Arheologii au descoperit aici aşezări umane, care datează încă din epoca de piatră (35-8 mii ani î. Hr.), aşezări din epoca timpurie a fierului (sec. 10-8 î. Hr.) şi altele. De asemenea, au fost descoperite şi monede romane din sec. 4, care arată legătura populaţiei băştinaşe cu provinciile romane de la Dunărea de Jos şi nordul Mării Negre.
Prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate datează din 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie şi Ştefan… au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credicioasă slujbă mai multe sate pe Răut . Stabilind hotarele acestor sate, documentul menţionează : …şi la Băc, de cealaltă parte , pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la Fântâna unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii, scrie Chisinau.md.
A doua menţiune documentară despre Chişinău datează din 1466. Este vorba de un document de proprietate ieşit din cancelaria domnească a lui Ştefan cel Mare, prin care voievodul i-a dat unchiului său Vlaicul o selişte la Chişinău, la Fântâna Albişoarei, moşie cumpărată de la Toader feciorul lui Fedor, cu 120 de arginţi tătărăşti. Documentul mai spune că Chişinăul cu întreaga sa moşie şi cu moara este dată boierului Vlaicu şi tuturor urmaşilor săi. Istoricii presupun că aşezarea număra 5-10 gospodării ţărăneşti, cu oameni care se îndeletniceau cu agricultura şi măcinau grâul la moara din partea locului. Mai bine de 100 de ani moşia a fost stăpânită de urmaşii lui Vlaicu Pârcălab.
În 1576 o strănepoată de-a lui Vlaicu Pârcălab vinde moşia cu deja 500 de galbeni tătăreşti, ceea ce denotă că satul Chişinău a crescut şi s-a dezvoltat cu mult, i-a crescut preţul având şi mai multe mori pe Bâc.
În evul mediu satul Chişinău era dens populat. În secolele 15-17 în vecinătateaChişinăului se atestă mai multe localităţi : Buiucani, Hrusca, Vovinţeni, Visterniceni, Gheţioani, Munceşti, Schinoasa, care treptat, pe parcursul sec. 19 au devenit suburbii ale Chişinăului.
În 1641 Chişinăul devine moşie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iaşi.Chişinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul 19.
În perioada când Chişinăul se afla în stăpânirea mănăstirii ieşene se constată o creştere evidentă a populaţiei. Pe lângă ţărani aici se stabilesc meşteşugari, negustori.Chişinăul devenea un mic târg, un centru comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că localnicii erau numiţi târgoveţi într-un document din 1666.
În sec 16, când Tighina este transformată în raia turcească, iar Bugeacul şi împrejmuirile Căuşenilor sunt în stăpânirea tătarilor, căutând căi mai sigure în drumul de la Cetatea Albă spre Iaşi, negustorii şi călătorii ocolesc centrul de ţinut Lăpuşna, trecând tot mai des prin Chişinău.
Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în care se consolidează comerţul permanet, de iarmaroc. Apar cârciumele şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul mărfurilor negustorilor locali.
Locuitorii au trăit şi timpuri mai grele. Chişinăul a fost devastat de turci şi tătari în mai multe rânduri. Războaiele ruso-turceşti din sec 18 şi 19 au provocat multe daune şi au ruinat oraşul.
Paralel cu creşterea şi transformarea Chişinăului într-un târg, urbea începe să se profileze şi ca centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău în sec 18. Şcolile funcţionau pe lângă bisericile oraşului.
În urma răboiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este anexat la Imperiul rus, centrul regiunii Basarabiei e stabilit la Chişinău.
Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada Moskovskaia. În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi pusă baza unei grădini publice. Creşterea oraşului a făcut ca satele Buiucani, Schinoasa, Tăbăcăria, Mălina să devină suburbii ale Chişinăului în anii 1830-40.

Chişinăul a înflorit în România

hram

Hramul Chisinaului 2012 (foto: jurnal.md)

Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai sceolului 19, când l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri.
Oraşul îşi recapătă aspectul românesc după proclamarea Unirii cu România în 1918. Aici sunt deschise mai multe şcoli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcţioneze un şir de întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas şi limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălţăminte, tricotaje, fabrica de blănuri, sunt organizate expoziţii de mărfuri industriale şi maşini agricole. Chişinăul se intergrează în reţeaua de drumuri a României. În anii 20-30 la Chişinău activează mai multe bănci: Moldova, Unirea României, Dacia, Iaşi. Sunt editate un şir de reviste şi ziare. Se dezvoltă învăţământul. În 1934 Pantelimon Halippa a fondat prima instituţie de ştiinţe academice din Basarabia – Institutul Social Român. Încă în 1918, tot sub preşedinţia lui Halippa a fost fondată Universitatea Populară Moldovenească. La Chişinău activau Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Istorie a Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez. În perioada intebelică au activat trei şcoli superioare muzicale: Conservatorul naţional, Conservatorul Municipal şi Conservatorul Unirea.