ISTORIA MULTIMILENARĂ CARE NE-A FOST FURATĂ (1)

Ganditorul

Leagănul civilizaţiilor europene sunt culturile Hamangia, Cucuteni, Sălcuţa, Petreşti ş.a.
„Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei şi Romei, chiar şi înaintea primelor oraşe din Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, pe Valea Dunării inferioare şi la poalele dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi comerţului la distanţă. Timp de 1.500 de ani, începând dinainte de anul 5000 î.H., ei se ocupau de agricultură şi construiau adevărate „oraşe”, câteva cu nu mai puţin de 2.000 de edificii. Stăpâneau prelucrarea cuprului, noua tehnologie a epocii. Mormintele lor cuprindeau o mare diversitate de podoabe de păr şi coliere, descoperite într-un cimitir care conţine cel mai timpuriu ansamblu de obiecte din aur găsite pe tot cuprinsul lumii.”
„The New York Times”, 1.12.2009
Ţinând cont de faptul că nimic nu apare din nimic, putem spune că leagănul civilizaţiilor europene, ar fi fost spaţiul carpato-danubian-pontic, prezentând un veritabil fond local, fiind precursorul civilizaţiilor Hamangia, Cucuteni, Sălcuţa, Petreşti ş.a. Noile timpuri, noile metode utilizate în cercetările arheologice au scos la iveală unele frânturi de informaţii foarte interesante despre provenienţa neamului nostru, despre urmele lăsate în istorie de strămoşii noştri în pofida faptului că multe dintre ele au fost distruse intenţionat. Istoria apariţiei civilizaţiilor este un subiect deosebit de important. Cu regret, părinţii şi noi am învăţat, şi copiii noştri mai învaţă în şcoli mult mai multe despre civilizaţiile egipteană, greacă, chineză, indiană, mesopotamiană ş.a. decât despre civilizaţiile care au constituit „baza civilizaţiei europene (o spun străinii!!!)”, care au luat naştere în acest miraculos spaţiu carpato-balcano-pontic. O analiză sumară demonstrează că marile civilizaţii ale lumii s-au constituit în bazinele marilor fluvii: cea egipteană – în bazinul râului Nil; indiană – în bazinul râului Ind; chineza – a râului Gange; mesopotamiană – între râurile Tigru şi Eufrat. Cu un grad mare de adevăr, civilizaţia europeană a luat naştere în bazinul hidrografic al Dunării.
Oricare ar fi adevărul provenienţei civilizaţiei europene, cert este că ea a luat naştere în spaţiul carpato-balcanic-dunărean cca 8000 de ani în urmă. Drept argumente vin multiplele mărturii şi dovezi. Cele mai avansate culturi europene din acea perioadă – cultura Hamangia (5500-4600 î.Hr.) şi Cucuteni (4600-3500 î.Hr.) – au apărut în acest spaţiu (dinastiile Egiptului Antic îşi iau începutul apr. 3000 î. Hr.). Drept prime argumente servesc inestimabilele artefacte cum ar fi „Gânditorul de la Hamangia”, „Gânditorul de la Târpeşti” (cultura Cucuteni), tăbliţele de la Tărtăria, inestimabilele ca valoare artistică şi istorică ceramica de Cucuteni ş.m.a. „Gânditorul a adus dovada existenţei, atunci, a omului înzestrat cu puterea gândirii profunde. După chipul şi poziţia lui, se înţelege că medita la existenţa unei puteri divine, îi cerea sprijin acesteia, îi aducea mulţumiri şi laude. Figuri asemănătoare cu cea de la Cernavoda, descoperite în multe aşezări ale ţinuturilor carpatice (de ex. la Târpeşti, Neamţ), au rămas o dovadă că băştinaşii acestor locuri erau profund credincioşi şi îşi rezervau timp necesar meditaţiei. Această imagine a cosmosului spiritual plăsmuit în chip uman aduce dovada existenţei confortului, a bunei stări materiale, precum şi a unor performanţe tehnice obţinute cu mijloace specifice. Scaunul pe care se aşeza omul străvechi a rămas în practica tuturor generaţiilor care au urmat. A rămas până astăzi ca obiect ritual, fără modificări structurale şi fără uzură morală”, spune cercetătorul român V. Vasilescu. Imaginea Gânditorului de Hamangia descoperă perspectiva trecutului spiritual, care a dat chip omului carpatic, omului aşezat în legile lui morale intangibile. Idolul acesta creat în străvechime a rămas ca o treaptă pe urcuşul civilizaţiilor noastre. A rămas dovadă că neamul care l-a creat a trăit pe vatră nestrămutabilă, a trăit numai din produsul muncii lui. Vetrele cultice nu puteau fi purtate, în interminabilele invazii ale cetelor nomade, nici idolii de vatră nu însoţeau prăzile şi nu veneau pe spinarea calului. Gânditorul aduce dovada că am fost, că am fost paşnici, că am fost de când lumea pe aceeaşi vatră. Drept recunoaştere a inestimabilei valori a acestei statuete este faptul că în 2000 statueta „de la Hamangia” a fost desemnată de către o comisie internaţională să fie unul dintre cele 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, Gânditorul ar trebui sa fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră.
Cele mai clare urme cu o vechime de cel puţin 5-6 mii de ani sunt culturile Hamangia şi Cucuteni, care au fost create de stră-strămoşii noştri pe teritoriul actualei Românii şi Republicii Moldova. Între creaţiile strălucite de aici se remarcă cultura Cucuteni, care este, fără îndoială, singura cultură preistorică europeană care poate rivaliza cu civilizaţiile din Orientul Apropiat prin scara răspândirii ei şi valoarea culturală. Cultura Cucuteni, parte integrantă a marelui complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, răspândit din sud-estul Transilvaniei şi nord-estul Munteniei peste toată Moldova şi Basarabia până în vestul Ucrainei, care a atins în perioada sa de maximă expansiune o suprafaţă de peste 350.000 km2. Cunoscută mult timp doar specialiştilor, cultura Cucuteni suscită astăzi interesul unor cercuri tot mai largi de iubitori ai artei preistorice şi arheologiei. Expoziţiile româneşti de artă cucuteniană au făcut deja înconjurul Europei şi peste tot au fost primite cu fascinaţie. În Elveţia, guvernul a dat o directivă şi a anunţat transport gratuit pentru toţi cei ce vor să vină, de oriunde din Ţara Cantoanelor, să vadă expoziţia. Timp de câteva săptămâni, peste o mie de vizitatori au venit zilnic să privească, măcar o dată, măreţia cucutenienilor.
Cu ocazia primei expoziţii a Culturii Cucuteni, organizată în perioada 29.11.2009 – 25.04.2010 la New York de România, Republica Moldova şi Bulgaria, cotidianul american „The New York Times” vorbeşte, pe larg, despre această pagină aproape necunoscută a preistoriei europene şi, de ce nu, chiar mondiale. „Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei şi Romei, chiar şi înaintea primelor oraşe din Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, pe Valea Dunării inferioare şi la poalele dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi comerţului la distanţă. Timp de 1.500 de ani, începând dinainte de anul 5000 î.H., ei se ocupau de agricultură şi construiau adevărate „oraşe”, câteva cu nu mai puţin de 2.000 de edificii. Stăpâneau prelucrarea cuprului, noua tehnologie a epocii. Mormintele lor cuprindeau o mare diversitate de podoabe de păr şi coliere, descoperite într-un cimitir care conţine cel mai timpuriu ansamblu de obiecte din aur găsite pe tot cuprinsul lumii” („The New York Times”, 1.12.2009).
Produsul acestei civilizaţii, acest om deosebit de spiritualizat, a fost denumit „Omul de la Cucuteni”. Evoluţia spirituală a omului cucutenian şi-a pus amprenta spiritualităţii în celebra statuetă „Gânditorul de la Târpeşti”. „Având lungimea de noua doar centimetri, o bucăţică de lut ars ce emană toată graţia şi frumuseţea unei zeiţe venerate în urmă cu peste 6000 de ani, în timpul civilizaţiei Cucuteni. I se spune Măiastra. Are o formă prelungă, ca şi cum un vis, un fuior de fum s-a materializat şi a devenit concret. Picioarele sunt lipite şi cresc în sus, spre şoldurile perfect rotunjite. Apoi talia se subţiază cu o graţie desăvârşită, pentru a se împlini din nou, în dreptul sânilor abia conturaţi. Mâinile sunt doar sugerate, dar în aşa fel, încât par aripi, sunt deschise şi domină aerul din faţa lor. Gâtul e lung, graţios. Capul este cât o mărgică. Deşi primitiv modelat, pe un spaţiu atât de mic, Măiastra are o mimică, te priveşte şi iţi spune ceva. Nasul e doar o ciupitură în lut. De o parte şi de alta a lui te privesc două rânduri de ochi: zeiţa vede mai mult decât putem vedea noi. Totul este atât de bine stilizat şi atât de bine redus la esenţă, încât liniile şi punctele simple, primitive, dau împreună o aură strălucitoare acestei întruchipări ce face dintr-o bucată de lut nu doar o operă fascinantă prin simplitatea ei, dar îţi spune în acelaşi timp o poveste. Povestea unei civilizaţii dispărute în mod straniu în urmă cu mii de ani: Cucuteni”, vorbeşte cu mândrie Constantin Preoteasa, muzeograf principal (Cătălin Manole, Comori ale trecutului românesc – CUCUTENI. Formula AS. Anul 2009. Numărul 872).
Cucuteni este cea mai importantă civilizaţie preistorică europeană. Aşezările descoperite în România sunt cele mai numeroase şi mai bine conservate. Cucutenienii erau maeştri ai focului. Vasele, cunoscutele vase cucuteniene, nu ar fi rezistat dacă ei nu ar fi avut un meşteşug al focului. Cunoşteau foarte bine focul, ştiau tainele lui. Obiectele de lut erau atât de bine arse, încât au rezonanţă. Triburile Cucuteni au creat o splendidă şi originală ceramică pictată şi au lăsat opere nu mai puţin remarcabile în domeniul artei figurative. Realizările artistice ale cucutenienilor se înscriu, incontestabil, între cele mai importante manifestări de artă plastică din lume, constituind, pentru preistoria Europei, o culme de neechivalat, o contribuţie inestimabilă la patrimoniul cultural mondial. Explozia demografică cucuteniană a fost determinată de o climă favorabilă practicării agriculturii, de perfecţionarea uneltelor şi tehnicilor agrare, precum şi de alţi factori greu de precizat. Chiar dacă nu avem posibilitatea de a insista asupra acestui lucru, este clar că încă din prima fază de evoluţie, cultura Cucuteni cunoaşte o agricultură destul de diversificată şi cu o productivitate remarcabilă pentru acel timp. În bună parte, acest progres poate fi explicat prin folosirea unor unelte agricole performante pentru timpul lor, existenţa unor preocupări de selecţionare a seminţelor. În scopul scoaterii acestei minunate culturi din neant, din praful uitării, şi în scopul popularizării ei la Universitatea Tehnică a R. Moldova, în perioada 13-15 septembrie va avea loc a 7-a ediţie a Simpozionului „Cucuteni 5000 REDIVIVUS: ştiinţe exacte şi mai puţi exacte”, organizată de Universitatea Tehnică a R. Moldova, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, Universitatea „V. Alecsandri” din Bacău, Forul Democrat al Românilor din Moldova, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova.

Valeriu Dulgheru
Literatuea si Arta