STALIN – ADEVĂRATUL INSTIGATOR AL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (III)

Filip Teodor

Teodor Filip

„PERIOADA PREBELICĂ” CU…BELICOASA ARMATĂ ROŞIE
Unul dintre secretele cele mai straşnice păzite de mistificatorii comunişti ai istoriei, şi care are regim de „secret de stat”, este data intrării URSS în cel de Al Doilea Război Mondial. Şi, ca să ascundă adevărul, au pus în circulaţie o dată absolut falsă: 22 iunie 1941, când armatele germane au atacat Uniunea Sovietică. „Noi trăiam în pace, dar ei au năvălit peste noi”, au spus şi repetă aceşti falsificatori şi, din păcate, această dată este universal recunoscută. Dacă ar fi să-i dăm crezare, ar rezulta că nu Uniunea Sovietică a început cel de Al Doilea Război Mondial, ci a fost antrenată cu de-a sila în marea conflagraţie mondială. Iar pentru ca această dată să intre în conştiinţa tuturor, falsificatorii sovietici au inventat doi ani de „perioadă prebelică”, care au precedat data de 22 iunie 1941.
Dar să vedem ce se vor aceşti doi ani ai „perioadei prebelice”, în care minciuna este foarte uşor de demascat. Chiar prin atitudinea URSS, deoarece, în această perioadă, TOŢI VECINII EUROPENI AI UNIUNII SOVIETICE AU DEVENIT VICTIMELE AGRESIUNII SOVIETICE. Cum poate fi numită o ţară care cucereşte alte ţări? Cum poate fi denumită o ţară care, prin ultimatumuri, sub ameninţarea războiului, pretinde teritorii de la un alt stat? Şi toate acestea au fost făcute în cei doi ani ai „perioadei prebelice”. Se mai poate afirma atunci că Uniunea Sovietică a intrat în război abia pe 22 iunie 1941?
Precizare necesară: în jurisdicţia internaţională ultimatumul este considerat declaraţie de război.
În septembrie 1939, URSS se declară ţară neutră. Şi imediat intră în „perioada prebelică” Când cucereşte teritorii sau ia cu japca, sub ameninţarea cu declanşarea războiului, alte teritorii care vor însuma o populaţie de peste 23 milioane de oameni. Se cheamă neutralitate aşa ceva? În această perioadă şi România a avut de suferit mari amputări teritoriale.
În ţările cucerite ori luate cu japca, se petrec crime de război şi scene de coşmar înfiorătoare. Sunt ucişi zeci de mii de ofiţeri şi soldaţi din ţările respective. Floarea intelectualităţii, sute de mii de persoane sunt trimise în Siberia. Are loc o adevărată purificare etnică.
Deschiderea, pentru scurt timp, a arhivelor ex-sovietice, după 1990, a permis cercetătorilor „Imperiului Răului” o primă sondare, pe bază de documente, a adevăratelor dimensiuni ale represiunii comuniste. Şi, abia în 1989, Sovietul Suprem al URSS a acceptat, în sfârşit, să recunoască „ilegalitatea criminală a actelor barbare comise în regimul stalinist, faţă de popoare întregi, masiv deportate”. În aprilie 1936, în decurs de doar trei zile, 36.000 de polonezi din zona frontalieră a Ucrainei sunt deportaţi în Kazahstan. În august 1941, un milion de etnici germani, descendenţi ai coloniştilor germani, instalaţi încă din secolul XVIII, în regiunea Volga, Tul, Krasmodar şi Stavropol, sunt deportaţi toţi în Kazahstan. Numai la această operaţiune au participat 80.000 de militari din trupele NKVD-ului. Această deportare a avut loc sub pretextul că, „populaţia etnică germană ascunde în sânul ei zeci de mii de sabotori şi spioni gata să răspundă la primul apel al lui Hitler” (o astfel de deportare are loc şi în anii următori ai războiului: numai în noiembrie 1943 şi mai 1944, sub pretextul că ar fi „colaborat masiv cu ocupantul nazist”, cecenii, inguşii, tătarii din Crimeea. Karatciaii, balkarii şi kalmucii sunt deportaţi în Siberia, Kzahstan şi Ural).
Unul dintre cei patru „cavaleri ai Apocalipsului” acţionează acum în Europa. De data aceasta multiplicat. Doi conducători avizi de putere, susţinuţi de Guvernul Mondial şi „Iluminaţi”, nu ţin cont de nimic. Primul măcar acţionează pe faţă. Cel de al doilea este „neutru” şi a inventat doi ani de „perioadă prebelică”.
De ce se spune că URSS a intrat în cel de Al Doilea Război Mondial pe data de 22 iunie 1941? Când Hitler a atacat Polonia, Uniunea Sovietică nu a stat „neutră”: a invadat Polonia prin răsărit. Militarul polonez, cu o îndârjire şi o încrâncenare demnă de adevăraţii patrioţi, a trebuit să lupte cu soldatul german şi cu soldatul din Armata Roşie. Pentru aceasta, el este sola război, iar soldatul sovietic – „neutru! Oare nu este strigător la cer? Cavaleria polonă luptă împotriva tancurilor germane şi a blindatelor sovietice, îşi apără ţara, dar este considerat „participant la război”.
Când Germania a atacat Norvegia s-a considerat un act de război. Când Uniunea Sovietică a cucerit cele trei Ţări Baltice s-a spus că „a ajutat proletariatul din aceste ţări”. Un singur ordin este elocvent în acest sens. În noaptea de 17 septembrie 1939, comandantul de brigadă BKVD a dat următorul ordin: „În dimineaţa zilei de 17 septembrie 1939, Armata Frontului Bielorus va trece la atac, cu sarcina da a da ajutor muncitorilor şi ţăranilor Bielorusiei, care s-au ridicat…” Deci, Armata Roşie şi NKVD vor da „ajutor”, că în rest…urmările sunt cunoscute.
Tot ca ţară „neutră” şi în „perioada prebelică”, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda, dar nu s-a considerat că a fost un act de război!!!
Şi un lucru foarte interesant. În această „perioadă prebelică”, Armata Roşie a suferit şi înfrângeri de neimaginat (în special în Finlanda), pierzând sute de mii de oameni. Despre toate acestea nu se vorbeşte nimic. Oare de ce? Şi atunci, de ce se consideră că data de 22 iunie 1941 marchează intrarea în război a Uniunii Sovietice?
Minciuna mistificatorilor istorici merge şi mai departe. Ei susţin că, în 2 perioada prebelică” , Armata Roşie a acţionat (atenţie: NU A LUPTAT) pentru „întărirea graniţelor vestice”. O minciună, colosală cât fostul Imperiu sovietic! Împotriva cui trebuia Stalin şi conducătorii militari să-şi întărească securitatea graniţelor vestice? Împotriva lui Hitler, desigur. Dar avea Uniunea Sovietică graniţă comună cu Germania, pentru a se teme că aceasta o va ataca prin surprindere.? O altă întrebare la care răspunsul este un categoric NU. Toţi vecinii URSS erau neutri şi nici vorbă să jinduiască măcar la o palmă din stepa rusească. Atunci? Dacă se vorbeşte aşa despre Stalin, de ce Hitler, care a ocupat ţările vecine, este considerat un cotropitor şi declanşatorul celui de Al Doilea Război Mondial?
În lucrarea amintită, Suvorv scrie: „22 iunie este, pur şi simplu, data începerii ofensivei forţelor armate ale unui stat împotriva forţelor armate ale altui stat, părţi aflate deja într-un război la care ambele state participau de mult”.
Prin prisma celor de mai sus, haideţi să nu mai considerăm Uniunea Sovietică drept o victimă inocentă, care a intrat în cel de Al Doilea Război Mondial pe data de 22 inie 1941! Şi haideţi să aducem un prinos de recunoştinţă Poloniei, stat desfiinţat de patru ori în istoria sa, care s-a împotrivit eroic înaintării Germaniei spre Răsărit. Deci, a apărat Uniunea Sovietică. Drept recunoştinţă, aceasta a atacat-o pe la spate…

STALIN ŞTIA PRECIS CÂND VA ÎNCEPE RĂZBOIUL
Istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu trebuie scrisă începând cu data de 1 septembrie 1939 sau 22 iunie 1941, ci din ziua în care Stalin a decis să înceapă războiul. Data la care are loc şedinţa Biroului Politic, în care s-a luat hotărârea de a se duce la îndeplinire planurile lui Stalin de „eliberare a Europei”: „Să atragi Europa în război, rămânând tu singur neutru, apoi, când adversarii se vor epuiza unul pe celălalt, să arunci pe balanţa cântarului întreaga putere a Armatei Roşii”.
Încă din 1927, la şedinţa deschisă a C.C., Stalin a expus ideea necesităţii ca, în caz de război să se păstreze neutralitatea până în momentul în care „părţile beligerante se vor epuiza reciproc într-o luptă care este peste puterile lor. Şi considera că, în caz de război, Uniunea Sovietică va deveni inevitabil participantă, dar va trebui să intre ultima în război cu toate forţele proaspete”.
Nimic nu se petrece întâmplător. În dimineaţa zilei de 1 septembrie 1939, armata germană atacă Polonia. Exact în aceeaşi zi, la cea de-a patra sesiune extraordinară a Sovietului Suprem al URSS, a fost adoptată legea privind serviciul militar obligatoriu. Ciudat lucru. Propagandiştii sovietici au motivat această decizie prin faptul că ei au luat măsuri preventive, deoarece, în aceeaşi zi a început cel de Al Doilea Război Mondial. Ciudată optică.
Un fapt deosebit de interesant. La 1 septembrie 1939, deputaţii Sovietului Suprem ştiau că a început marea conflagraţie. Dar ce coincidenţă stranie a făcut ca ei să se întrunească chiar în aceeaşi zi, 1 septembrie, pentru a adopta documentele corespunzătoare?! Pentru a ajunge la Moscova, unii deputaţi aveau nevoie de 7-10, ba chiar 12 zile. Şi, culmea coincidenţei, pe data de 1 septembrie, deja toţi erau întruniţi la Moscova. Răspunsul la această „întâmplare” nu poate fi decât unul singur: încă înainte de începerea războiului, cineva a dat semnalul în toată Uniunea Sovietică, ca deputaţii să se adune la Kremlin. Deci, făcând o mică socoteală, momentul intrării Uniunii Sovietice în război este data de 19 august 1939.
Exact la patru zile de la şedinţa Biroului Politic, la Kremlin s-a semnat Pactul Molotov-Ribentrop, după care Stalin a exclamat fericit: „L-am înşelat pe Hitler!”. Iar Suvorov arată: „Într-adevăr, Stalin l-a înşelat pe Hitler aşa cum nimeni nu l-a înşelat în întregul secol XX. Peste doar o săptămână şi jumătate, Hitler ducea un război pe două fronturi, astfel spus, chiar de la început, Germania a ajuns în situaţia de a pierde războiul (şi chiar l-a pierdut). Cu alte cuvinte, la 23 august 1939, Stalin câştigase cel de-al doilea război mondial, încă înainte ca Hitler să atace Polonia”.
În fapt, chiar congresele partidului i-au dat mână liberă lui Stalin. Astfel, la unul dintre ele s-a specificat clar: „Congresul subliniază în mod deosebit că i se acordă Comitetului Central împuternicirile necesare ca, în orice moment, să anuleze toate alianţele şi acordurile de pace cu statele imperialiste şi burgheze şi astfel să declare război”.
O problemă pe care istoricii militari şi analiştii în domeniu s-au ferit ca de dracu’ o perioadă foarte îndelungată să o analizeze este şi modul în care Stalin a pregătit operaţiunea Furtuna. Actualmente sunt încercări timide. Era numele codificat al operaţiunii prin care Stalin dorea să dezlănţuie războiul pentru cucerirea Europei. Despre această intenţie Hitler a aflat din timp,fapt pentru care a declanşat invazia Uniunii Sovietice,aliatul care l-a susţinut înainte. Prin aceasta a fost salvatorul Europei Occidentale,lucru ignorat şi nerecunoscut nici în zilele noastre. El a fost împins să atace URSS de către Oculta Mondială,care nu dorea ca Stalin să-şi extindă influenţa asupra întregii Europe…
Oculta Mondială şi-a etalat puterea şi faţă de I.V.Stalin (David Visarion Djugaşvili, nume real, Djugaşvili în georgiană –ţinutul său natal – înseamnă „fiu de jidan”).Deşi de origine iudaică,a comis două greşeli enorme în relaţiile cu etnia sa. Obsedat că toţi complotează împotriva lui,şi-a închipuit „complotul medicilor evrei din Kremlin”.Drept urmare acestora li s-a intentat un proces,rămas în istorie sub denumirea de „procesul halatelor albe”.A mai intenţionat să înfiinţeze Republica Sovietică Socialistă a Evreilor (R.S.S.E.) în care să fie incluşi toţi evreii din Uniune – de fapt o deportare mascată. Acest proiect nu a apucat să-l finalizeze. La nici două luni de la „procesul halatelor albe”,Stalin…s-a sinucis. În realitate,asasinarea lui a fost pusă la cale de Lavrenti Beria (tot de origine iudaică) şi N.S.Hruşciov,cel mai mare duşman al său,cu complicitatea medicului personal al lui Stalin.