UN TEXT INEDIT DE ADRIAN BUCURESCU : ŞI TOTUŞI, UN ROMÂN A CITIT „DE BELLO DACICO”!

Bucurescu Adrian

Până la apariţia tiparului, scrisul de mână era, de cele mai multe ori, foarte frumos, ordonat şi însoţit de grăitoare ilustraţii, dar destul de obositor, cartea fiind extrem de rară şi foarte scumpă. Însă manuscrisele nu erau păstrate doar pentru că, unele, valorau adevărate averi, ci şi pentru că ascundeau secrete pe care iniţiaţii nu doreau să le împărtăşească oricui. În situaţia aceasta se găseau, în Evul Mediu, texte gnostice, alchimice ori magice, ascunse îndeosebi de ochii autorităţilor religioase.
O astfel de lucrare secretă este aşa-zisul „Codex Rohonczi”, un document controversat, al cărui sistem de scriere este inedit şi părând imposibil de descifrat. Unii au crezut că se citeşte de jos în sus şi de la dreapta la stânga, ceea ce este o aberaţie, fiindcă, printre altele, dacă ar fi fost scris aşa, ar fi rămas pete de cerneală pe pagini, de la mână sau de la mânecă.
Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc, astăzi localitatea Rechnitz, în Austria, până în anul 1838, când contele Gustav Bathyany şi-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Ştiinţe a Ungariei. Cercetătorii unguri au încercat să-l descifreze, crezând că este în limba maghiară, dar fără niciun folos. S-au încumetat şi alţii, de alte naţii, dar rezultatele sunt dezamăgitoare.
Şi totuşi, alfabetul codicelui nu este atât de complicat, fiind alcătuit din litere latineşti şi greceşti, majuscule şi minuscule, uneori întoarse, desigur cu intenţia de a nu fi citite de oricine, ci doar de iniţiaţi. În text apar şi ideograme, cu aceeaşi intenţie de a îngreuna descifrarea. În favoarea faptului că limba în care este scris acest codice este traca intervin unele abrevieri specifice, repetându-se foarte des, între care Z.S, pentru teonimul Zalmoxis, şi SSS pentru 666, care la Geto-Daci era număr sacru, aşa cum am demonstrat în volumul „Dacia Secretă”. Apar şi cuvinte geto-dacice mai cunoscute, cum ar fi NAPAI, denumirea unui trib getic atestat pe harta celebrului geograf antic Ptolemaios, în stânga râului Ialomiţa, pe cursul inferior, precum şi etnonimul DAC. De câteva ori apare şi numele MATHIA, fiind evident vorba de Mathia Corvin, regele român al Ungariei şi Transilvaniei, despre care se ştie că era iniţiat în limbile vechi, în alchimie şi în astrologie, precum şi un mare colecţionar de cărţi rare.
Alt nume, care apare şi el des, este VASIA, însuşi autorul acestui enigmatic manuscris. Până acum, singurul Vasia pe care l-am găsit în istoria noastră medievală este un mare spătar al Ţării Româneşti, pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân. Din cele 111 pagini pe care le-am descifrat şi tălmăcit până în prezent, am înţeles că acest Vasia era şi Mare Maestru al Ordinului Solomonarilor, ordin pe care l-am prezentat pe larg în volumele „Tainele tăbliţelor de la Sinaia” şi „Ordinul Solomonarilor”.
Pribegit din Ţara Românească odată cu Corvineştii, cu care se înrudea, Vasia a ajuns şi în Italia, unde, afirmă el, a citit şi lucrarea împăratului Traian despre războaiele pe care acesta le-a purtat cu Dacii, pe care istoricii o numesc de obicei „De bello dacico”, şi despre care se crede că s-a pierdut. Rezumatul întocmit de Marele Maestru este de o importanţă covârşitoare pentru istoria noastră, mai ales că, deocamdată, e slabă nădejde ca această carte să mai fie găsită vreodată. Totuşi, nu este exclus ca ea să zacă ascunsă în Biblioteca Vaticanului. Până una-alta, iată ce a notat Vasia, după ce a consultat „De bello dacico”:
„Ei (Corvineştii – n. n.) demult vroiau să plece, să dea de o scriere a lui Traian. Se spune că de aceea vroiau să meargă în Italia. Acea lucrare doreau s-o găsească în acea ţară. Acea scriere vroiau s-o găsească. Doreau să afle acea scriere, ca să ştie cum era orânduită ţara, care au fost conducătorii ei. Le-a fost dat să plece departe. Doreau să meargă acolo, convinşi fiind că în acea ţară se află acea lucrare. Traian descrisese mai târziu luptele. Iar craiului Daciei (lui Decebal – n.n.) i-au făurit îngerii aripi şi l-au luat cu ei. Atunci au încetat tradiţiile să mai fie respectate. Atunci s-a isprăvit totul. Iar ţara s-a pomenit subjugată şi urmaşii au devenit ticăloşi. Fiii Napailor şi-au păstrat întotdeauna fiinţa curată. Ei şi-au apărat pământul, şi-au păstrat obiceiurile, şi niciodată nu s-au luat după alţii.” (…)
„Pe cei înstrăinaţi Zeii cu siguranţă îi vor judeca cu străşnicie. Se spune că au început a se făli că au strămoşi în Italia. Ei în acea ţară îşi imaginează că au originea. Străinii au râs, zeflemisind o asemenea sminteală. Iar Spătarul s-a mâniat tare, aflând de acele vorbe năroade. Marele Maestru Vasia s-a apucat atunci să studieze cu temeinicie. A aflat Vasia de Vechiul Legământ, când au fost întocmite legile, precum şi de regii cei mai importanţi. Iar la plecarea din Sărăţeni (fosta cetate getică Netin-dava – n. n.) a luat şi cartea. Marea lui dorinţă era să zăbovească în Italia ca să se dumirească”. (…)
„Se spune că şi Traian o proslăvea pe Lupoaică, precum o Zeiţă de-a lor”. (…)
„I s-a dat voie (lui Vasia – n. n.) să meargă prin cetăţi. I s-a dat şi sprijin acolo.” (…)
„Iar Ishtar (Luceafărul – n. n. ) răsare cel mai devreme. Se zvoneşte că Traian i-a înălţat un templu. Venind la Siritin (alt nume al cetăţii Netin-dava – n.n.), acest împărat i-a adus ofrande fecioarei. Zeii au hărăzit-o pe minunata fată să strălucească.” (…)
„De 666 de ori a omagiat-o Nerva pe fecioară.”
„Pe Eurydike Orfeu o întâlnise la Siritin. Moaştele lui le-a văzut şi Nerva. Moaştele lui le-a atins Traian însuşi.” (…)
„A întocmit şi împăratul Nerva o carte, în care a povestit multe despre Daci. Acolo el descrie patimile lui Orfeu. A aderat la cultul orfic. În acea carte, întocmită de împărat, sunt scrise multe. Pe deasupra, el adevereşte că Dacia a fost cândva Ţara Zeilor. Se spune că moaştele lui Orfeu l-au tămăduit. Osemintele lui Orfeu i-au vindecat rănile. A participat şi el la ceremoniile Dacilor. Atunci a hotărât el să fie iniţiat. A aderat la religia Dacilor”. (…)
„Un letopiseţ a lăsat şi Traian, unde îşi descrie viaţa. În viaţă, el (afirmă că – n. n.) s-a străduit să se cultive. Vrednic conducător s-a dovedit toată viaţa lui. A ajuns şi la Lacul Vrăjit.. La întoarcere, el a întocmit o carte. Ajuns conducător, şi-a dovedit bunătatea. Încă de tânăr s-a dovedit înţelept. Înzestrat s-a arătat. De tânăr şi-a dovedit vrednicia. Sfinte lăcaşuri a ridicat. Apoi el şi-a descris viaţa. A condus cu dreptate.” (…)
„Nerva a mers la templu şi le-a spus Dacilor că le va respecta obiceiurile. A fost provocat la război. A venit să ia steagul unei legiuni. A trecut Dunărea. Atunci, a spus Traian, au adus şase feciori. Le-au tăiat gâtul acelor bieţi tineri. A mai spus împăratul că pe cei mai buni tineri (Dacii – n.n.) îi trimiteau ca jertfe Zeilor. Toţi acei tineri erau calmi, iar regele îi învăţa ce să spună” (în faţa Zeilor – n.n.) (…)
„Deosebit, se spune, era acel împărat. Iar începutul lui Aprilie a dat poruncă armatei să pornească. Se spune că în toiul lui Aprilie împăratul a venit cu oaste. Între cei şase tineri erau alese şi două fecioare destoinice. Învăţau cei şase ce să spună. Erau străpunşi pe rând în suliţe. Ei se îmbulzeau să participe la întreceri. Împăratul a consemnat şi această datină. Regele (Decebal – n.n.) s-a dovedit aprig. O lună a rezistat cu succes. Craiul se bucura de prestigiu. A mers la Dunărea de Jos cu o oaste mare. A trecut cu bine peste apă. Mari conducători de oşti a avut ţara. Aceştia s-au remarcat prin fapte măreţe. Veşnică pomenire tuturor celor care s-au jertfit pentru ţară!” (…)
„Nerva a lăsat o carte unde povesteşte ce a făcut în Ţara Sfântă.”
Desigur, volumul care va apărea cândva, va cuprinde şi un aparat ştiinţific, cu istorie, alfabet, lexic şi gramatică. Citatele prezentate acum în „Basarabia literară” sunt în premieră absolută. Cine crede cele ce am tălmăcit, bine; cine nu, n-are decât! Cert este că România încă nu şi-a spus ultimul cuvânt în istoria lumii.