ANGELA MERKEL ŞI PRIVATIZAREA OLTCHIM-ULUI

Oltchim

Denunţ public

În legătură cu apropiata privatizare a OLTCHIM, facem următoarele constatări şi aprecieri:

1. După 1990 industria românească a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial şi pentru a păcăli lumea, acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul nepotrivit, termen fals, mincinos, menit să ascundă intenţiile criminale ale guvernanţilor de după 1990.

2. Printre ţintele principale ale DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia românească. În 1990, petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial, era printre primele din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca să sprijine proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui nebun, ci ale unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate şi greşeli ale sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de 1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre ţările lumii.

3. În 1989 poporul român a ajuns în situaţia de a începe să se bucure de sacrificiile făcute pentru edificarea „socialismului multilateral dezvoltat”. Aveam o economie puternică, nu aveam nicio datorie externă, dimpotrivă, alţii erau datori la noi cu câteva miliarde de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate, îndelung aşteptată.

4. Ceea ce nu a prevăzut nimeni, nici Ceauşescu şi nici alţi susţinători ai ideii de industrializare, a fost TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci şi până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-şi vădească efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile şi instituţiile menite să protejeze statul şi avuţia statului.

5. Aşa zisa privatizare a OLTCHIM face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a economiei româneşti, face parte din proiectul de transformare a României într-o colonie, ai cărei proprietari nu mai sunt românii, ci nişte străini, greu de identificat în spatele unor firme anonime, cu denumiri înşelătoare: Banca Mondială, Fondul Monetar Intenaţional. Guvernul român a cedat în favoarea acestor instituţii toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi să votăm cine să guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece prin angajamentele deja luate, deciziile politice şi economice importante le iau Bruxelles-ul şi FMI-ul, indiferent cine ar veni la guvernare!

6. Cazul OLTCHIM este dureros de semnificativ. Privatizarea OLTCHIM-ului a fost decisă de guvernul Boc, la presiunile – a se citi şantajul FMI-ului. Guvernul actual, cel puţin la prima vedere, nu are cum să se dezică de semnătura guvernului precedent. Mai ales că este un guvern slab, uşor de contestat, de înlăturat. Chiar dacă, aşa cum pare, ar exista o predispoziţie pentru anularea sau măcar amânarea privatizării, nu prea are cum s-o întoarcă! Slabe speranţe de la guvern, de la Parlament, de la clasa noastră politică…

7. Preconizata privatizare se face în beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia, firmă concurentă cu OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este dispariţia OLTCHIM-ului. Chiar dacă va semna un contract cu statul român prin care se angajează solemn că va continua producţia şi va continua să plătească taxe şi impozite, că va continua să ofere de lucru la zeci de mii de români care sunt interesaţi vital ca OLTCHIM să producă în continuare, firma germană are nenumărate posibilităţi ca în modul cel mai legal (dar nu şi legitim!) să oprească producţia! Mai ales că contractul dintre firma germană şi statul român are multe clauze secrete.

8. S-a afirmat că sprijinul pe care l-a avut suspendatul preşedinte Băsescu de la liderii europeni şi în mod special de la Angela Merkel are explicaţii economice, financiare. OLTCHIMul este de mult vânat de FMI. Guvernul Boc a semnat toate acordurile premergătoare necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea guvernării PDL, Traian Băsescu este singura garanţie pentru FMI & comp., alde Merkel, Barroso, Gordon etc., că România nu-şi va încetini ritmul transformării ei în colonie. Avem acum toate motivele să deducem că într-adevăr aşa stau lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esenţială pentru aceste strategii şi proiecte anti-româneşti.

9. Statul român, ca acţionar principal la OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un comportament straniu pentru un proprietar. Pur şi simplu a sabotat bunul mers al Combinatului, a împiedicat prin sancţiuni financiare ca OLTCHIM să reziste, să mai producă. Datele prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României a acţionat cu totul contrar intereselor româneşti elementare, fiind principalul vinovat de falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu şi Boc, în persoană amândoi, se cuvine a fi cercetaţi pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nicio semnătură a sa fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai multe feluri, unul fiind cu siguranţă manevrele disperate şi incorecte la care s-au pretat liderii europeni, ca servanţi ai intereselor şi ai politicilor anti-româneşti, pentru a împiedica demiterea preşedintelui sperjur şi trădător de ţară.

10. Ce putem face acum?
Fără pretenţia că identificăm exact calea de urmat, sugerăm următoarele:
Mai înainte de orice, (A) să împiedicăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizare, în speranţa că un guvern viitor sau – mai puţin probabil, cel actual va găsi procedura prin care să salveze OLTCHIMul şi ce a mai rămas din petrochimia românească. Primul pas constă în a câştiga timp. Să nu le permitem infractorilor, criminalilor economici, să profite de încetineala cu care se mişcă guvernul. Toţi cei implicaţi împotriva proiectului de distrugere a OLTCHIM să înceapă prin a cere desecretizarea contractului de privatizare în totalitatea acestuia. Odată desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai mulţi specialişti, desemnaţi de salariaţii OLTCHIM (nota bene: nu de acţionarii majoritari!) şi de societatea civilă, să se pronunţe asupra acestui contract. Ceea ce va necesita timp!
OLTCHIM şi, în general, petrochimia românească, sunt componente esenţiale ale economiei româneşti, soarta lor depăşeşte dreptul de decizie al Guvernului, al Parlamentului chiar! Pentru edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute de mii de români, care s-au ştiut şi se consideră proprietari ai acestor întreprinderi, ca parte componentă din „avuţia întregului popor”! Constituţia şi legile dinainte de 1990 nu făceau statul român proprietar, ci numai administrator al avuţiei naţionale. Nu cumva este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie 1989 aşa numitele întreprinderi de stat? Ca parte componntă a ţnaţionale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la dispoziţia unor legi iresponsabile, aşa cum au fost legile privatizării?
(B) Protestele publice trebuie să capete amploare mai mare şi o corectă direcţionare! Avem motive temeinice pentru ca protestele împotriva revenirii preşedintelui trădător să le asociem cu protestele împotriva înstrăinării şi demolării OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Băsescu este, în mare măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că aceste proteste nu trebuie făcute nici în Piaţa Universităţii, nici în faţa Guvernului sau la Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în faţa ambasadei Germaniei, a ambasadei SUA, a reprezentanţei Uniunii Europene, la sediul FMI.
(C) Nu în ultimul rând, cred că este cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internaţional. Nu pentru OLTCHIM, ci pentru toată România! Suntem o ţară agresată şi ocupată, nu cu forţa militară, ci prin intrigi şi crime financiare! Suntem o ţară supusă prin cele mai perfide mijloace la destructurare şi dispariţie de facto de pe scena politică a lumii! Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii de înrobire şi distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de mare şi de minunată (totuşi!), persoane şi entităţi publice care să nu arate sensibilitate şi solidaritate cu cauza supravieţuirii noastre ca popor, ca ţară, ca stat! Trebuie să le identificăm cât mai repede şi să ne adresăm acestora cu un mesaj „scurt şi cuprinzător”, să punem toată documentaţia necesară celor pe care apelul nostru îi va mişca! Să sperăm că printre aceştia se vor număra liderii religioşi ai Planetei, personalităţile academice de notorietate internaţională, laureaţii premiului Nobel pentru economie, pentru pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziarişti şi publicişti, inclusiv cei care, cu mijloace proprii oricât de precare, se încumetă să se împotrivească Răului planetar!
În cazul special pe care îl reprezintă OLTCHIM, cred că se impune şi o corectă informare a opiniei publice din Germania asupra felului în care Angela Merkel apără interesele conaţionalilor săi. Este acesta conform exigenţelor morale caracteristice mentalităţii comunitare a nemţilor? Mă îndoiesc…

…Deocamdată atât!

Bucureşti, 9 septembrie 2012

Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR

Pentru conformitate, ION COJA