E TIMPUL SĂ SCHIMBĂM CLASA POLITICĂ, E TIMPUL SĂ AVEM UN PREŞEDINTE DIN PARTEA BISERICII ORI AL ARMATEI ÎN ALEGERILE PREZIDENŢIALE ŞI PARLAMENTARE DIN OCTOM-BRIE 2012

Coja

Ion Coja

Constat că mulţi români se gândesc cu teamă că dacă Băsescu cade duminică, la alegerile prezidenţiale din toamnă nu vor avea posibilitatea de a-l înlocui pe preşedintele laş şi nevrednic cu unul mult mai bun! Cu cine să-l înlocuieşti pe Băsescu? Cu Sorin Oprescu? Cu Crin Antonescu sau cu Mircea Geoană?! Cu Vadim sau cu Becali?… Să fim serioşi!
Am afirmat şi o fac din nou: la toamnă, românii vor avea candidaţii pe care îi merită, alţii decât cei ce deja s-au mai vânturat aiurea-n tramvai pe buletinele de vot, fără să-i poftească nimeni, veritabili tovarăşi de gaşcă şi de partidă anti-românească ai Băsescului, ai PDL-ului şi ai USL-ului, ai celorlalte partide parlamentare. Nu mai avem de aşteptat nimic bun pentru ţară din partea acestor partide, din partea candidaţilor emanaţi de aceste structuri politice mafiote!… Sunt convins că vor apărea candidaturi valabile, ale unor persoane îndreptăţite să aspire la funcţia supremă.
…Nu mai lungesc vorba şi trec la fapte, adică la propuneri. Fac un calcul simplu: tot românul mai poartă un respect firesc şi, în fapt, bine meritat, numai pentru două instituții fundamentale: Armata şi Biserica. Nu vi se pare normal să avem nişte candidaţi (şi) din partea acestor două instituţii? Asta vă asigur că se va şi întâmpla la toamnă: împreună cu alte persoane voitoare de bine pentru Ţară şi Neam, studiem candidaturile posibile din partea Bisericii şi a Armatei. Sunt deja mai multe, rămâne ca în cel mai scurt timp să ne oprim la o singură candidatură. Imediat după 29 iulie vom declanşa un proces public de „audit politic”, mai ales pe Internet, la care vom supune candidaturile propuse de partide, dar în acelaşi timp vom desemna un candidat din partea Armatei şi unul din partea Bisericii. Nu excludem ca, după desemnarea acestor candidaţi, cei doi să cadă la înţelegere, în anumite condiţii, şi să se prezinte în faţa alegătorilor numai unul intre ei, susţinut puternic de celălalt candidat, precum şi de acea parte a societăţii civile care a făcut propunerile respective.
Se înţelege că nu pot dezvălui numele persoanelor pe care le avem în vedere. Numele tuturor persoanelor care alcătuiesc „baza de selecţie”! Lista e incompletă în momentul de faţă, „se lucrează” la listă. Dar îmi îngădui să dau exemplul a două candidaturi teoretic posibile, numele a două persoane pe care eu, Ion Coja, le-aş propune, să fie luate în calcul, să intre în baza de selecţie. Comit acest gest oareşicum deplasat, pentru a demonstra că există un potenţial, o ofertă politică extrem de generoasă, de consistentă, care poate veni din afara clasei şi a partidelor politice. Această ofertă este speranţa noastră, pe ea se întemeiază convingerea noastră că prin demiterea lui Băsescu se creează premisa alegerii la toamnă a unui candidat valabil, care să atragă voturile pozitive ale electoratului, acele voturi date din inimă, din toată inima!
Bunăoară, din partea BISERICII poate veni numele unui mirean, membru al Sfîntului Sinod. Să faci parte din Sfîntul Sinod al BOR ca mirean, ca laic, este deja o garanţie de seriozitate, de moralitate, de prestigiu public etc. Nu ajunge oricine în Sfîntul Sinod! Biserica dispune de „un serviciu de cadre” care filtrează cu mare exigenţă! Sunt vreo trei-patru nume, chiar mai multe, dintre membrii şi foştii membri ai Sfîntului Sinod, pe care le putem pronunţa fără nicio problemă. Nu mă voi referi la dînşii, ci iau în calcul oferta chiar cea mai bună care poate veni din partea Bisericii: IOAN SELEJAN, Înalt Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul de Covasna şi Harghita! „Cunoscătorii ştiu de ce!” Nu insist, o voi face după 29 iulie, chiar dacă, pentru cei mai mulţi dintre românii care ştiu pe ce lume trăiesc, numele părintelui ierarh nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Din partea ARMATEI s-au făcut mai multe propuneri, majoritatea privesc ofiţeri de mare prestigiu printre militari, trecuţi în rezervă pentru că deveniseră incomozi pentru unii lideri politici din motive pe care acum le vom face publice… Una dintre propuneri îmi aparţine şi a bucurat multă lume: DUMITRU PRUNARIU. Direct îl cunosc numai din câteva emisiuni la care a fost prezent şi m-a impresionat prin echilibru, competenţă profesională şi disponibilitate de a se dărui binelui public. N-am stat niciodată de vorbă cu domnul general Dumitru Prunariu. Dar ştiu bine că atunci când a fost selectat pentru istorica sa misiune, selecţia a fost extrem de riguroasă din toate punctele de vedere! A contat inclusiv sănătatea mentală, atât de îndoielnică la majoritatea candidaţilor şi preşedinţilor de după 1990…
Alte propuneri vor fi solicitate să vină din partea mediului academic, a înseşi Academiei României. Vom cere propuneri din partea patronatului, a sindicatelor etc. Vom trăi şi vom vedea că societatea românească are un potenţial mult mai mare de a fi corect reprezentată, de a contracara oferta iresponsabilă şi, în sine, inacceptabilă a clasei politice.
Sunt conştient că nu este un gest prea inspirat cel pe care-l fac prin acest text. Intenţia mea era ca despre aceste lucruri, despre posibilii candidaţi independenţi pe care să-i susţină societatea civilă, să vorbim după 29 iulie! Speram ca referendumul să se ţină în condiţii normale, în aceleaşi condiţii ca în 2007 sau la celelalte consultări electorale: fără un prag electoral, al cvorumului de 50% plus 1, cu totul neaşteptat şi incorect. Era evident că în condiţii normale, într-un referendum desfăşurat conform precedentelor consultări electorale, Băsescu ar fi picat fără doar şi poate!
Lucrurile se schimbă acum, când referendumul va fi validat numai prin prezenţa la vot a jumătate plus unu dintre alegători. Constat că unii români, în mod cu totul greşit, dar nu şi inexplicabil, se gândesc să nu se prezinte la vot, la referendum, de teamă că la toamnă se vor trezi în situaţia de a alege între un Antonescu sau un Oprescu ori un Geoană, cu nimic mai buni decât Băsescu! Ba chiar dimpotrivă, zic unii!… Acestor români vreau să le dau curaj: depinde de noi şi nu avem de făcut lucruri imposibile pentru ca la toamnă să avem pe lista de candidaţi la preşidenţia României numele unor români performanţi, cu adevărat reprezentativi pentru potenţialul civic românesc, pentru capacitatea noastră de a dovedi că „nasc şi-n Moldova oameni”!
Am dat mai sus două nume! Absolut onorabile. Sunt deplin conştient că, din păcate, îi pun pe cei doi în cauză într-o situaţie delicată, penibilă chiar, fără a le fi cerut voie, fără măcar să-i avertizez în vreun fel. Îmi asum această greşeală, acest păcat. şi, mai înainte de orice, vreau să-mi cer iertare de la cei doi onorabili români, pentru situaţia în care îi pun. În mod normal, după 29 iulie, aş fi procedat altfel, aş fi luat mai întâi legătura cu domniile lor şi le-aş fi prezentat într-un mod mai potrivit invitaţia de a candida. şi n-aş fi făcut nimic public fără acordul persoanei în cauză. Mă împinge de la spate însă nevoia, conştiinţa că confuzia în care trăiesc mulţi români îi va face să nu se prezinte la referendum, ceea ce ar avea numai consecinţe nefericite! Catastrofale!
Repet: vreau prin cele de mai sus, prin exemplele propuse, să le dau curaj oamenilor! Demiterea lui Traian Băsescu nu înseamnă, în mod automat, că va deveni preşedinte în locul său unul cu nimic mai breaz! Pot să apară şi vă asigur că vor apărea candidaturi noi, neaşteptate, dar care vor fi primite cu mare bucurie de societatea românească, de românii voitori de bine pentru ţară şi pentru propria familie, pentru viitorul nostru românesc.
Ceea ce mă interesează este ca oamenii, sensibili la această perspectivă, să fie convinţi că mergând la referendum nu votează nici în favoarea lui Ponta, nici în favoasrea lui Crin Antonescu, ori a USL! Ci votează numai şi numai împotriva unui individ care (1) nu merita să ajungă preşedinte şi care nu numai că (2) a dezonorat această funcţie, dar (3) a făcut şi mult rău în jurul său!
Altă semnificaţie nu are ziua de 29 iulie! Dacă o vom înţelege corect, această zi poate deveni zi istorică, de care să ne aducem aminte cu satisfacţie şi cu mândrie! De nu…

Bucureşti, 24 iulie 2012