INTEGRAREA EUROPEANĂ A MOLDOVEI – MAI ESTE UN CONSENS NAŢIONAL?

Moldova UE

Leonid Litra

IDIS Viitorul

Recent, Vladimir Putin a dezvăluit planurile sale geopolitice pentru viitor. Acestea erau cumva resimţite şi în discursurile lui anterioare dar nu reprezentau o constantă. Or, acum însă intenţiile sunt clar declarate. Mai mult ca atît, a crescut şi „apetitul” geopolitic al Rusiei. Dacă anterior se vorbea despre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazakhstan şi posibil Ucraina (dacă se reuşeşte includerea ei), acum se mai adaugă şi alte ţări din Asia centrală, mergînd spre crearea Uniunii Euroasiatice.

În Republica Moldova, ideea nu a trecut neobservată. Ba, mai mult, a fost preluată şi imediat îmbrăţişată de Partidul Comuniştilor în persoana lui Vladimir Voronin care sprijină public aderarea Republicii Moldova la Uniunea Euroasiatică. Lucrurile n-ar părea atît de grave dacă PCRM n-ar fi cel mai mare partid din Moldova, care are un potenţial mare de promovare a unor idei. Voronin a explicat că susţinerea Uniunii Euroasiatice are la bază realizarea intereselor Republicii Moldova, şi anume rezolvarea conflictului transnistrean şi ieftinirea preţurilor la resursele energetice. La modul practic, acest lucru înseamnă renunţarea la integrarea europeană. Cît este de real să schimbăm proiecţia Chişinăului de la Uniunea Europeană spre Uniunea Euroasiatică şi care ar fi beneficiile?

MOLDOVA ÎNTRE DOUĂ UNIUNI SAU ÎN DOUĂ UNIUNI
Reorientarea Moldovei spre Uniunea Euroasiatică ar presupune renunţarea la integrarea europeană, deoarece acestea două nu pot fi combinate. Motivele sunt în primul rînd economice şi sunt bine cunoscute. O eventuală aderare, cel puţin în opinia viceministrului de externe Andrei Popov, ar schimba radical politica tarifară, avînd în vedere că statele care formează Uniunea Vamală nu sunt membre ale OMC şi, odată cu intrarea ei în Uniune, va fi necesar ca Moldova să accepte automat tarifele vamale comune. Este greu de evaluat care vor fi beneficiile unei astfel de aderări; cert este însă că aderarea Moldovei la Uniunea Vamală va însemna ieşirea din OMC. În fond, dacă se va merge pe un astfel de scenariu, atunci OMC nu mai contează atît de mult, pentru că oricum Uniunea Euroasiatică va negocia un regim tarifar cu restul lumii. Mai mult ca atît, zona de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare cu UE spre care se îndreaptă Moldova nu este nici atît compatibilă cu construcţia Rusiei.
Din punct de vedere politic, această propunere este la fel de controversată. Susţinătorii proiectului rusesc cred că Moldova se va integra în Uniunea Euroasiatică şi va primi în continuare asistenţă de la UE, mizînd pe „politica celor două scaune”, scenariu în care Chişinăul este comod aşezat pe cele două scaune şi beneficiază din ambele părţi. În realitate, Moldova nu va fi aşezată pe nici unul din cele două scaune. O teză, de fapt, susţinută şi de importanţi gînditori de la curtea Kremlinului, care afirmă că chiar în acest moment Moldova nu are nici un loc, UE fiind prea mult preocupată de criză, iar Rusia neacceptînd statele neloiale.
În tot acest context, nu trebuie să uităm că Uniunea Europeană este o realitate construită în timp şi care în pofida dificultăţilor este o structură funcţională, iar Uniunea Euroasiatică este un proiect care nu a demonstrat că este viabil deocamdată. Mai mult ca atît, observînd felul în care funcţionează actuala Uniune vamală, în special relaţia Rusia-Belarus, putem afirma că descrierea lui Putin despre viitoarea Uniune bazată pe „modelul UE… şi pe valorile comune ale libertăţii, democraţiei şi a economiei de piaţă” pare foarte butaforică, avînd în vedere libertatea, democraţia şi economia de piaţă din Rusia de azi.
În cele din urmă, nu este clar cum se va alătura Moldova dacă Ucraina nu aderă, cea din urmă a reconfirmat că integrarea în UE rămîne prioritatea politici externe şi va semna pînă la sfîrşitul acestui an acordul de liber schimb aprofundat şi cuprinzător cu UE. Realitate care se poate schimba după condamnarea luliei Timosenko, având în vedere nemulţumirea liderilor din UE faţă de acest proces, care este considerat politic şi care probabil va pune în dificultate relaţia UE-Ucraina.
Mai mult ca atît, trendul creşterii economice este unul puţin mai mare în statele viitoarei Uniunii Euroasiatice decît în statele UE. Totuşi, volatilitatea Uniunii Euroasiatice este extrem de mare, avînd în vedere faptul că Rusia îşi formează mai mult din jumătate de buget pe vînzarea resurselor energetice, iar preţurile variază uneori foarte mult.

IDEEA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI – INTEGRAREA EUROPEANĂ?
Chiar dacă au existat speculaţii asupra caracterului electoral al „îmbrăţişării” Uniunii Euroasiatice, afirmaţiile lui Voronin par a fi foarte sincere dar şi neaşteptate pe de o parte, dar şi logice pe de altă parte. Neaşteptate pentru că PCRM a fost la guvernare opt ani, timp în care a avut toată posibilitatea, chiar şi majoritate constituţională, să adere la diferite proiecte geopolitice regionale. Totuşi, după cîţiva ani de retorică pro-estică fără rezultate considerabile, PCRM s-a reorientat către UE. În acelaşi timp, este un pas logic al PCRM, avînd în vedere faptul că ideea europeană este cu succes exploatată de AIE, şi în special PLDM, care lasă PCRM fără prea multe opţiuni pan-europene. Mai mult ca atît, asistăm la erodarea ideii de integrare europeană, iar rezultatul iminent al acestei erodări este colapsul consensului naţional, poate singurul consens care unea cele două tabere politice. Slăbirea pulsului integrării europene se observă şi în sondaje, iar acest proces are loc, cel mai probabil, pe fundalul mai multor promisiuni din partea UE, cum ar fi libera circulaţie, care încă se află în proces de obţinere, dar şi pe fundalul euroscepticismului PCRM faţă de ideea europeană. Promisiunile Uniunii Europene nu vin automat, cu excepţia unor ajutoare financiare. Însă, nici beneficiile din Uniunea Euroasiatică nu vor veni automat, totul are un preţ. Mai mult ca atît, pare cel puţin neserios faptul că liderul comunist promite lucruri pe care nu le are si pe care viitoarea Uniune Euroasiatică nu le-a promis. În cele din urmă, judecînd după experienţa din trecut, nu putem afirma că aderarea la Uniunea Euroasiatică ne va rezolva problemele. Perioada în care Moldova a avut un mesaj foarte loial faţă de Rusia (2001¬2003/4) nu a putut genera decît Planul Kozak de reglementare a conflictului transnistean, care era în defavoarea Republicii Moldova. Cît priveşte preţurile pentru energie, ele au crescut mereu, indiferent de proiecţia politică.
PCRM s-a poziţionat clar iar partidele din AIE trebuie să reacţioneze la fel de prompt. AIE trebuie să susţină în continuare ideea europeană, în primul rînd din cauza că ele au cîştigat alegerile pe ideea europeană, dar şi pentru faptul că în dificultăţile economice grave în care se afla Moldova în momentul în care a venit AIE la guvernare, anume UE a fost cea care a sprijinit financiar Chişinăul.

CONCLUZII
Uniunea Euroasiatică pare o alternativă falsă, chiar dacă sună ademenitor pe alocuri. Indiferent de faptul dacă se va insista sau nu în viitor asupra aderării la construcţia euroasiatică a Moscovei, ideea europeană pierde teren în rîndul cetăţenilor pe fundalul lipsei unor beneficii concrete şi motivaţie pentru fiecare persoană. Riscurile pe care le comportă erodarea ideii europene sunt legate în special de un confort psihologic care lipseşte unui stat în condiţiile absenţei unui idei naţionale, aşa cum este integrarea europeană.
Pentru a păstra optimismul cetăţenilor, dar şi pentru aşi onora obligaţiunile faţă de ei, partidele din Alianţă, care au cîştigat alegerile pe ideea europeană, trebuie să apere aspiraţiile europene ale Moldovei şi promoveze ideea integrării europene în continuare, dar şi să accelereze unele reforme, în special cele legate de justiţie, pentru a putea beneficia cît mai curînd de promisiunile UE.