MARIA HERŢA: VERSURI

herta maria

ANII

Se trec anii,
bat din palme,
când le vine sărbătoarea-
ziua lor de bucurie-
sună scurt-aniversarea.
Stau la rând,
Cu florile în braţe
Şi cu vorbele alese-
Se trec anii,
Nu-i mai numeri-
Viaţa printre ei se ţese.
Pe la tâmple
Când se-adună
Şi se-agaţă de un fir-
Îndrăzneşti
mai spre oglindă
Să arăţi un trandafir..

Se trec anii,
Vine ziua
Când şi dealul s-a mărit-
Încearcă şi povârnişul-
Cât de mult ai de iubit!

CA O LEBĂDĂ PE APE

Ca o lebădă pe ape
Liniştită tu stăteai-
Aduna-i petale-n palme
Rând pe rând le sărutai.

Nu ştiai, să plângi, să urli
Ori în tine să cobori-
Pe de-asupra ta, iubirea
Înfrunta şi nişte nori.

Cufunda-i tulpine-n ape
Să răsară din nou flori,
Dar singurătatea tristă
Ţi-aducea doar nişte zori.

Căuta-i şi printre valuri
Un răvaş să mai găseşti-
Şi doar visele frumoase
Te-ajutau să nu greşeşti…

CÂND VĂ ESTE TRIST

Când vă este trist
Aprindeţi o lumânare—
Prea poate, acolo sus,
Cineva, aşteaptă o floare…
Poate, cineva aşteapt-o lumină
Acolo sus, printre nori–
Dacă vă cuprinde tristeţea —
Sărutaţi măcar nişte flori…
Dacă vă prinde tristeţea
şi gândurile vă doboară—
încercaţi să cuprindeţi soarele,
căutaţi în voi o comoară…
Lumea e mare, noi suntem mici
Tot rătăciţi printre vicii —
Lumea, suntem chiar noi
Printre pofte şI capricii

Când vă este trist-
Sărutaţi pământul !

NESFÂRŞITUL

Verdele ierbilor ne-nconjura
tăcut, încercam să-l cuprind,
Măcar cu privirea,
Ochii prea mici lăcrămau,
Iar noi încercam iubirea.
Câmpia ne ţinea pe loc,
parcă la mijlocul ei
ori într-o visare—
ne pierdeam pe şesul tăcut—
ni se părea că e marea.
Eram numai noi
Şi-un fluturaş
Ne tot câuta privirea,
Ce ştia el despre sărut,
Ce ştia el, de-i iubirea.
Căutam o barcă
Să ieşim în larg,
Pânzele se vedeau în zare,
Dar verdele, prea mult la mijloc,
Ne ţinea tot în visare…

IUBIM MOLDOVA,
IUBIM NEAMUL

Iubim Moldova, măi Dondoane,
Cu “bună ziua” în română-
Nu ne mai pune macaroane
Că nu suntem chiar de la stână.
Om fi noi creţi ori… turmă poate
Pentru-un Dondon ori un Voron,
Dar nu gândi că ai dreptate
Când ţii valiza pe peron.
Te-or duce căile ferate
Pe la “lucoarea” ce-a cu bani-
Noi, tot aici, vom sta pe veacuri
Şi nu vom crede în golani…