ASASINAREA MARILOR MARTIRI AI POPORULUI DACO-ROMÂN: REGELE BUREBISTA, MARELE PREOT DECENEU, REGELE DECEBAL, MIHAI VITEAZUL, DOMNITORUL CON-STANTIN BRÂNCOVEANU, TUDOR VLADIMIRESCU, MIHAI EMINESCU

Martiri

ŞTEFAN DUMITRESCU

PREOTUL DECENEU ŞI MIHAI EMINESCU

PARTEA A DOUA

SCENA NR 1
SECVENŢA NR 1. CADRU. Suntem la Sarmizegetuza
SCENARISTUL : De la Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipoteşţi printr-un zbor imaginar am aterizat pe locul pe care se află cetatea Sarmisegetuza. Aici suntem pe un alt loc sacru al pământului daco-românesc. Este vorba despre Sarmisegetuza, capitala Daciei, cetate ridicată de către Regele Burebista şi preotul său Deceneu în secolulii, î. e.n. Trebuie spus că nu întâmplător profesorul şi istoricul culturii Ovidiu Drimba spunea că Eminescu este cea mai mare minte pe care a dat-o acest pământ de la Deceneu încoace, legând prin alăturare, între ele, aceste două mari nume ale istoriei neamului traco-daco-român. Este vorba despre numele PREOTULUI DECENEU, măna dreaptă a regelui Burebista, împreună cu care a realizat într-un răstimp istoriceşte scurt, aproximativ 10-20 de ani, unificarea triburilor trace, din nordul şi din sudul Dunării, din nordul Mării Negre, de la Bug, până în centrul Europei, şi de numele MIHAI EMINESCU. Noi credem aşadar că nu întâmplător s-a făcut alăturarea în cultura română, de către un mare om de cultură, este vorba, subliniem, despre profesorul Ovidiu Drimba, autorul unor tomuri uriaşe privind Istoria Civilizaţiilor, a acestor două nume şi două mari personalităţi ale istoriei poporului traco-daco-român. Este vorba despre numele Deceneu şi numele Eminescu, şi de Personalităţile umane care au purtat aceste nume. (mică pauză. Pentru câteva momente auzim venind parcă din codri şi de pe văile din jur muzica arhaică a dacilor)
SCENARISTUL : Şi George Călinescu are o intuiţie genială, o revelaţie, de fapt, atunci când la sfârşitul cărţii sale „Viaţa lui Mihai Eminescu”, spune : „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi îl va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Ne-a impresionat şi ne-a plăcut această afirmaţie-revelaţie a lui George Călinescu despre Mihai Eminescu. (mică pauză) Dacă ne oprim puţin asupra acestui fragment vom sublinia că G Călinescu ne spune aceste trei mari adevăruri. 1. Că Eminescu este cel mai mare poet pe care l-a ivit şi îl va ivi, acest pământ. 2. durata eternă a lui Eminescu, altfel spus că atât personalitatea cât şi opera lui Eminescu, şi lucrarea de îmbogăţire continuă a operei lui Eminescu în Universul cultural românesc au o durată eternă. Aceasta însemnând cel puţin mii de ani, şi 3, adevăr şi afirmaţie foarte importantă. Şi anume, că Eminescu este produsul, expresia sevelor adunate de pământul românesc în mii de ani. Altfel spus că Eminescu nu este doar un foarte mare poet, ci că el este etern, şi că el este expresia spiritualităţii daco-române de când există acest popor. Că el este expresia cea mai înaltă, produsul cel mai mare, cel mai valoros al subconştientului colectiv al poporului daco-român de când există el şi cât va exista. Vedeţi ce intuiţie, ce clarviziune genială, extraordinară are George Călinescu ? Eminescu şi Opera lui sunt eterne, nu pentru că Eminescu a muncit mult, a fost un perfecţionist şi a vrut el să fie cel mai mare poet român, sau că vrem noi să-l facem cel mai mare poet şi Gânditor, ci că el este produsul sevelor acestui pământ, adică al subconştientului colectiv al poporului român, al memoriei lui colective al acestui pământ-popor daco-român, seve care s-au tot adunat, s-au acumulat, care s-au tot pritocit, sublimat, distilat, ca să dea acest produs cultural nemărginit, greu de definit, uriaş şi valoros care este Eminescu, Fenomenul Eminescu…Care este, în limbajul şi în viziunea noastră Fenomenul cultural Mihai Eminescu.
SECVENŢA NR 2 . CADRUL. Suntem, tot la Sarmisegetuza… Aparatul de filmat ne arată incinta cetăţii, sanctuarul, ceasul, etc
SCENARISTUL : Şi G Călinescu, asemenea lui Ovidiu Drimba, are revelaţia că Eminescu este Cea mai înaltă Expresie, Cel mai mare Produs spiritual pe care l-a dat acest pământ…De fapt chiar dacă nu face alăturarea Eminescu-Deceneu, G. Călinescu ne spune în esenţă despre Eminescu exact ce ne spune şi Ovidiu Drimba. Şi anume că Eminescu este Foarte Mare ca Poet si Creator de spiritualitate şi cultură, este ca şi Deceneu în istoria poporului daco-român şi în Universul cultural daco-românesc, şi că este etern ca şi Preotul Deceneu. Că Eminescu este, deci, atât de mare prin ceea ce a făcut, prin ceea ce a creat el în istoria şi în cultura poporului daco-român încât el stă alături de Preotul Deceneu, Mare Preot şi Educator al Tracilor, mâna dreaptă a lui Burebista.
SCENARISTUL : Şi într-adevăr Regele Burebista şi Deceneu sunt eterni, pentru că şi după două mii de ani nu numai că nu i-am uitat, nu numai că nu sunt nume necunoscute pentru cei care locuiesc acest spaţiu carpatico-pontic, dar îi pomenim foarte des, fiind printre cele mai importante personaje ale istoriei noastre… Sunt foarte pomeniţi în istoria şi în cultura română, cu mare respect pentru tot ce au făcut pentru acest neam traco-daco-român. Ei sunt Creatorii unei Mari Idei, a Ideii şi a DOCTRINEI de unitate a neamului trac, a unor Idei, a unui Mare Proiect social-cultural şi economic, cel de Unificare a tracilor, de unificare a unui Mare neam al istoriei umanităţii, idei, idealuri, teme care lucrează şi acum în cultura, în subconştientul, spiritualitatea românească şi în mintea noastră, a românilor. Şi pentru că opera lui, a Preotului Deceneu, este nepieritoare, şi ea lucrează şi astăzi în Universul Cultural daco-român, în sensul Unităţii neamului daco-român. Iar Ovidu Drimba punându-l pe Eminescu alături de Deceneu, ne spune de fapt, mai concis, ce ne spune G. Călinescu, şi anume că el, Marele Poet Mihai Eminescu a făcut foarte mult pentru poporul român, pentru revigorarea, pentru dezvoltarea, pentru Unitatea lui, la fel ca preotul Deceneu. De aceea şi el, Eminescu, este etern ca şi Deceneu. Că mii de ani vor trece, iar el va fi nepieritor ca şi Marele Preot dac ! Că el Mihai Eminescu va sta în cultura poporului daco-român alături de cele mai mari nume ale lui, Preotul Deceneu, regele Burebista, Ştefan cel mare, Mihai Viteazul, etc
SCENARISTUL…CADRUL: Cetatea Sarmisegetuza.
Suntem deci pe locul sacru al Cetăţii Sarmisegetuza. Haideţi să pipăim pământul, zidurile, coloanele sanctuarului dacic de la Sarmisegetuza, stâlpii Ceasornicului dacic, care de fapt este o Minune a Ştiinţei şi Tehnici din acel timp, produs al culturii şi civilizaţiei strămoşilor noştri. Un fel de Computer al antichităţii. Acest ceasornic pe care îl vedem în faţa ochilor şi pe care îl pipăim (Scenaristul pipăie cu mâna, mângâie stâlpii ceasornicului dacic) este de fapt nu numai un Ceasornic şi un Calendar, dar este o Carte plină de informaţii extraordinare, pe care nu am reuşit încă să le descifrăm nici până azi. (mică pauză ca aparatul să ne redea detalii ale locului. Cântecul din caval, apoi din fluier al unei doine vine de departe din timp) Pe locul acesta pe care calcă tălpile noastre au călcat tălpile preotului Deceneu, ale Regelui Burebista, cel care a ridicat această cetate, împreună cu sanctuarul ei, şi care a fost până la cel de-al doilea război daco-roman, anul 106 e n, capitala Daciei. Cetatea aceasta au apărat-o cu eroism, cu îndârjire soldaţii daci când a fost asaltată de corpurile de armată ale lui Traian. De aici, din cetatea aceasta a reuşit să se strecoare printr-un loc ascuns regele Decebal, ultimul rege al Daciei, reuşind cu un grup de apropiaţi să se îndrepte către nord, pentru a ajunge la dacii liberi din ţinuturile nordice şi răsăritene ale Daciei. Cu gândul, desigur, de a aduna în nordul Daciei o nouă armată dacă pe care avea s-o conducă apoi împotriva romanilor, ca să-i alunge de pe pământul dacic…Din păcate regele dac a fost trădat, subliniem, de ai lui, a fost ajuns din urmă de cavaleria romană şi înconjurat de romani. Regele Decebal ca să nu cadă, vai, în mâinile romanilor s-a sinucis, sinucidere care de fapt la daci era o jertfă ritualică…(mică pauză, pe fondul aceleiaşi doine cântată din caval)
SCENARISTUL : Aşadar vom spune că regele dac Decebal s-a jertfit în momentul capturării sale pentru pământul strămoşesc şi pentru Dacia. Iar jertfa sa stă ca şi jertfa tânărului Cioban din mioriţa, ca şi jertfa lui Constantin Brâncoveanu, ca şi Jertfa lui Mihai Eminescu la temelia poporului daco-român. Pentru că o să vedem mai încolo că trădarea şi asasinarea lui Eminescu, de către trădătorii şi Ucigaşii lui, la fel ca trădarea şi asasinarea lui Iisus Christos de câtre Iuda, este o MARE JERTFĂ la temelia acestui neam, ce se adăugă miilor de jertfe făcute de daco-românii care şi-au dat viaţa pentru a apăra pământul acesta !
SECVENŢA NR 3. CADRUL. Incinta cetăţii Sarmisegetuza.
SCENARISTUL : Preotul Deceneu şi Eminescu sunt doi Mari Poli, două Mari Borne
generatoare de cultură, de educaţie, de viziune istorică, de-a lungul parcursului milenar al poporului daco-român. Şi acum haideţi să vedem de ce preotul Deceneu este foarte mare în istoria poporului daco-român, astfel încât profesorul Ovidiu Drimba şi criticul şi istoricul G Călinescu îl pun alături de numele lui Eminescu. Crezând, considerând astfel că Deceneu este cea mai mare personalitate în plan cultural care a existat în istorie până la Eminescu. (mică pauză) Deceneu era Marele Preot al dacilor în momentul Burebista. Preotul Deceneu şi Mihai Eminescu puşi alături descriu un arc imens peste timp prin simpla alăturare a numelui lor. Dacă alăturăm numele lui Eminescu de cel al Preotului Deceneu vom avea instantaneu în faţa ochilor chipurile lor, imaginea lor. (Mică pauză. Aparatul ne redă detalii ale sanctuarului dacic. Din adâncul timpului auzim venind o muzică arhaică) Preotul Deceneu împreună cu Regele Burebista, cel mai mare geniu politic şi militar pe care l-a dat poporul traco-daco-român, au realizat în istoria acestui pământ un lucru extraordinar. Este vorba despre Cea mai mare Creaţie umană, care nu a mai fost egalat până acum în istoria neamului traco-daco-românilor. Mai precis este vorba despre Cea mai Mare Construcţie social politică, economică şi militară care s-a închegat şi care s-a ridicat în acest spaţiu din jurul munţilor Carpaţi, din neolitic, adică de la Începutul istoriei până astăzi. Deci de când există neamul traco-daco-român. Regatul trac şi statul trac conduse de Burebista şi Deceneu fiind Cea mai Mare Realizare a Omului, a oamenilor care au trăit în spaţiul carpato-istro-pontic din neolitic până astăzi. (în timpul acesta aparatul ne redă imagini ale incintei cetăţii Sarmisegetuza, pe fondul n muzicii ancestrale)
SCENARISTUL : Subliniem încă o dată. Marele Regat Unificat al tracilor din timpul regelui Burebista este Cea mai Mare Construcţie sociala, politică şi militară, Cel mai mare Regat şi Stat, cea mai Mare creaţie Umană ridicată în jurul Munţilor Carpaţi, în aria Carpato-Pontică, locuită de triburile tracice, care erau toate de acelaşi neam. Cea mai mare Construcţie social-politică şi militară care a adunat la un loc toate triburile trace, adică NEAMUL TRACILOR. Neam care în antichitate era unul dintre cele mai mari neamuri ale lumii, alături de inzi, aşa cum ne spune Herodot, părintele istoriei.
SCENARISTUL : (suntem tot în spaţiul cetăţii Sarmisegetuza. Aparatul ne redă întreaga perspectivă care se poate vedea din acest loc) Tracii aveau aceiaşi rădăcină etno-genetică, aceiaşi cultură şi limbă, aceleaşi obiceiuri, credinţe, acelaşi mental, aceleaşi obiceiuri şi aceleaşi mentalităţi…Pentru că ei se trăgeau din aceiaşi strămoşi…Din păcate însă lumea tracilor era un spaţiu agitat pentru că triburile trace se războiau între ele. (mică pauză) Neamul tracilor a avut din nefericire câteva însuşiri negative, pe lângă cele pozitive desigur. Ne referim în primul rând la primele două însuşiri negative semnalate de istoricul Herodot : „După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”, zice Herodot. Deci Herodot, părintele istoriei, ne spune că după indieni neamul tracilor este cel mai mare, deci era unul din Marile Neamuri ale antichităţii, ale istoriei vechi ceea ce era foarte adevărat, aceasta fiind o însuşire pozitivă. Dar, dar din păcate : 1. nu erau uniţi în cuget. Nu erau uniţi nici în cuget şi nici în realitate, în relaţiile dintre triburi. Şi 2. Nu suportau să aibă o singură Conducere, un Singur conductor. Nu aveau deci Instinctul statalităţii, al unităţii neamului lor, cum am spune astăzi utilizând un termen modern.
SCENARISTUL : Pentru că cei care erau Conducători ai triburilor trace, voiau ei să fie Conducători. Aveau în ei, deci, setea de putere, TENDINŢA DE A FI CEI MAI MARI ! Setea de putere de care erau bolnavi îi făcea să dorească ei Puterea. Aşa cum spuneam în cartea noastră „Psihologia şi Pedagogia poporului român” psihologia lor era marcată de aceste patologii: egoplasmul, atomita, celulita, inteligenţa negativă, care le cultivau tendinţa către dezbinare. De aceea nu se puteau coagula între ei, şi nu se subordonau unui Singur Conducător. Din cauza acestor patologii nu puteau să aibă o Singură Conducere, cum ne spune Herodot. Pentru că în cazul acesta, ei, Şefii de triburi trace, sau de Uniuni tribale, şi-ar fi pierdut Puterea. Ceea ce nu puteau accepta. Acolo, în subconştientul lor, ei nu puteau accepta lucrul acesta. (mică pauză. Din adâncuri de vremi vine o muzică arhaică, apoi auzim clipocitul dulce al unui izvor) Aceasta desigur pentru că aveau în mentalul lor, în codul lor genetic, în cultura lor TENDINŢA CĂTRE DEZBINARE. Setea de putere egoistă, individuală, şi tendinţa către dezbinare. Tendinţă care venea din istorie, din subconştientul colectiv al tracilor. Şi pe care din păcate am moştenit-o şi noi, poporul daco-român, tendinţă, însuşire a subconştientului colectiv al poporului daco-român care le-a făcut foarte mult rău daco-românilor ! Care ne-a nenorocit pur şi simplu în istorie, pe noi, pe daco-români. Din cauza acestei tendinţe şi a acestor patologii suntem noi, poporul român, astăzi, un popor prăbuşit la pământ, distrus !
SCENARISTUL : (aceiaşi muzică arhaică, de fundal) Şi acum să revenim pentru un moment în actualitatea istorică. (mică pauză) Este adevărat că dacă ne uităm la oamenii noştri politici, de astăzi şi din ultimele două veacuri, şi dacă ne uităm şi la poporul român, vedem cele două însuşiri negative, cele două defecte psihologie ale tracilor, 1. tendinţa către dezbinare şi 2, setea de putere a individului uman, egoismul lui, politicianismul, ca fiind foarte prezente şi astăzi la noi, la poporul român ? Este foarte adevărat ! Şi că nu întâmplător se spune că noi, românii, nu suntem un popor ci o populaţie ? Desigur că acesta este adevărul ! (mică pauză, cu tristeţe) Aşadar, din păcate, noi am moştenit de la traci ce au avut ei mai rău, 1. setea de putere individuală, egoistă, individualismul şi egoismul, patologie pe care noi am denumit-o egoplasm, cancerul egou-lui altfel sus, şi 2. tendinţa către dezbinare, care derivă din prima tendinţă…
SCENARISTUL : CADRU. Suntem pe locul Cetăţii Sarmisegetuza. Aceste însuşiri negative ale psihologiei, ale caracterului tracilor, 1. setea de putere individuală, egoistă şi 2 tendinţa către dezbinare, care-i împiedicau să accepte să se unească şi să aibă o Conducere unică, aveau să ducă mai târziu la asasinarea regelui Burebista, şi ulterior la dispariţia Marelui Regat al tracilor construit de Burebista şi Deceneu. Iar peste secole şi milenii chiar la dispariţia neamului tracilor…(mică pauză)
SCENARISTUL : Mai subliniem acest lucru foarte important. Una dintre cele mai fericite întâmplări din istoria multimilenară a neamului traco-daco-românilor, care suntem în realitate unul şi acelaşi neam văzut în continuitatea sa, a fost faptul că în acelaşi timp, în aceiaşi perioadă istorică, s-au întâlnit în istoria acestui neam, al traco-daco-românilor, două Genii uriaşe, care au lucrat împreună pentru neamul, pentru poporul lor. Este vorba despre regele Burebista, care şi-a început destinul ca rege al unei Uniuni de triburi trace din zona Bucureştiului şi a râului Argeş, Cetatea de la Popeşti, aşa cum înaintea lui a fost înţeleptul rege Dromichete. Ei bine, acest tânăr rege Burebista, Rege al unei Uniuni de triburi trace din zona Bucureştiului de azi şi a râului Argeş, comuna Popeşti, reuşeşte cu o inteligenţă uimitoare, cu un curaj, cu o strategie subtilă şi complexă, într-un cuvânt cu geniu, să unifice toate, sau marea majoritate a triburilor trace, care până la el, secole de-a rândul, se războiseră între ele. El reuşeşte deci, Primul, să adune triburile trace, neamul tracilor într-o Mare Construcţie social-politică şi militară cunoscută astăzi în istorie sub numele de Statul trac şi regatul trac al lui Burebista. (mică pauză) Era cea mai mare Construcţie social-politică, economică şi militară a timpului ridicată în această parte a lumii, alături de cea a inzilor, având aceiaşi bază unică, aceiaşi temelie genetică, etnică, de limbă, şi cultură, neamul tracilor. (mică pauză)
SCENARISTUL : CADRU. De la Sarmisegetuza ne mutăm pe locul sacru al cetăţii Costeşti.
Şi acum haideţi să vizităm o altă cetate dacică, foarte importantă, situată nu departe de Sarmisegetuza. Este vorba de cetatea de la Costeşti, care are şi ea un sanctuar, ca şi Sarmisegetuza, ca de altfel toate cetăţile dacice. Cetatea Costeşi, înconjura, împreună cu alte cetăţi, ca o anvelopă de apărare, Cetatea Sarmisegetuza. Aşa după cum se ştie dacii credeau în Zeul Zamolxe. Acest era Dumnezeul la daci. Ei bine, fiind noi pe locul Sanctuarului, al Altarului de la Costeşti, cu siguranţă că pe locul acesta au călcat tălpile lui Deceneu, ale regelui Burebista, ale lui Decebal, ale multor preoţi daci…Dacă privim înspre Sarmisegetuza ochii noştri văd aproximativ aceiaşi imagine pe care au văzut-o ochii Preotului Deceneu şi ai regelui Burebista, fiind pe locul acesta şi privind către Sarmisegetuza. La fel dacă privim înspre răsărit sau înspre miază-zi…Vedem imaginea impresionantă a munţilor şi a pădurilor nesfârşite…
SCENARISTUL : Şi acum să revenim la eroul nostru, la Decenu…Pentru a înţelege de ce a fost Deceneu unul dintre cei mai mari oameni, una dintre cele mai mari Minţi şi unul dintre cele mai mari Suflete, Spirite creatoare date de cest pământ. (un moment ascultăm foşnetul vântului trecând prin arborii care se găsesc pe platoul cetăţii Costeşti. Aparatul pipăie zidurile, coloanele altarului dacic. Apoi privim în depărate înspre Dunăre zările înceţoşate).
SCENARISTUL : Când vorbim despre Marele Regat al tracilor condus de Burebista, majoritatea oamenilor, a istoricilor cred că el, regele Burebista, a realizat Unitatea Triburilor trace. Adevărul este însă altul. Şi anume că regele Burebista, cel mai mare geniu politic şi militar dat de acest popor, a reuşit să realizeze Marele Regat Unificat al tracilor pentru că a avut inteligenţa, geniul, să-l ia ca mână dreaptă a lui, pe preotul dac Deceneu. Un geniu s-a unit cu un alt geniu şi au lucrat împreună la realizarea aceluiaşi Ideal, Scop. Şi au realizat astfel Cea mai Mare Construcţie social-politică şi militară din toate timpurile, realizată pe acest pământ carpatic.
SCENARISTUL: Regele Burebista era un bun strateg, un geniu militar, pe când Preotul Deceneu era un geniu religios, educaţional şi spiritual. Numai pe calea Armelor Regele Burebista nu ar fi reuşit singur, oricât de mare strateg ar fi fost, să unească triburile trace. El a reuşit acest lucru pentru că şi l-a asociat la Conducere, l-a luat ca mâna sa dreaptă pe Preotul Deceneu…(fond de muzică arhaică) Aşadar procesul de unificare al tracilor, care nu a fost deloc simplu şi uşor, ba dimpotrivă a fost un proces complex, sinuos, a avut două mari componente, 1. una militară, social-militară, şi 2. o alta spiritual-religioasă, social-educaţională. Burebista şi Deceneu sunt de fapt Co-autorii, care au format împreună o Fiinţă, o Putere, o Forţă, o Inteligenţă politică extraordinară. Un Autor care a reuşit să adune la un loc lumea tracilor…În aceasta constă Geniul lui Deceneu, şi Măreţia extraordinară a Operei lui. Că el a înţeles că tracii trebuie Adunaţi la un loc, Uniţi, pentru că sunt un neam. Sunt acelaşi neam. Ca să nu se mai războiască şi să nu se mai distrugă între ele triburile trace trebuiau unite în cea mai mare Uniune de triburi trace, şi acesta a fost Regatul trac condus de Burebista…Că această Unire a tracilor nu putea fi făcută numai pe cale militară, ci în primul rând pe cale spirituală, religioasă şi educaţională, combinată cu cea militară !
SCENARISTUL : Aşadar, pentru aceasta este Preotul Deceneu foarte mare în istoria multimilenară a traco-daco-românilor. Pentru contribuţia sa extraordinară la Unificarea triburilor tracice pe baza religiei. Pe baze spirituale, pe bază educaţional-religioasă…El a înţeles că triburile trace nu pot fi unite numai pe cale religioasă, dar nici numai pe cale militară…De aceea a acceptat să conlucreze cu regele Burebista, un tânăr rege al unei Uniuni tribale, formată din câteva triburi trace, din zona Bucureştiului…În primii ani ai campaniilor militare ale regelui Burebista, şi apoi până la asasinarea acestuia, Deceneu a fost sfetnicul şi consilierul lui Burebista…El este Înţeleptul, poate şi Strategul cu care s-a sfătuit Burebista, care l-a sfătui pe Burebista în multe privinţe…El este cel care a înţeles că Burebista singur, deci numai pe cale militară, nu ar putea realiza Marea Unificare a tracilor…De aceea o dată cu unificarea lor pe cale militară, trebuia realizată unificarea religioasă, spirituală a triburilor trace…Temelia şi liantul Procesului complex de unificare al triburilor trace realizată de regele Burebista şi de Preotul Deceneu a fost Unificarea spiritual-religioasă…Proces deloc simplu, ba dimpotrivă…
SCENARISTUL: Preotul Deceneu trebuie să fi fost Conducătorul a multor preoţi daci, aşa cum este astăzi Conductorul Bisericii ortodoxe române, care asemenea unor ucenici ai lui Christos au mers la triburile trace, au lucrat împreună cu preoţii triburilor, au avut loc discuţii, tratative, ritualuri religioase. Unirea religioasă a tracelor se făcea deci din interiorul lumii tracilor şi din interiorul triburilor trace…Lucrarea aceasta de unificare religioasă a triburilor trace este desigur CEA MAI MARE LUCRARE RELIGIOASĂ ŞI SPIRITUALĂ CARE S-A FĂCUT ÎN SPAŢIUL CARPATO-ISTRO-PONTIC de la începutul lumii până azi…Este asemănătoare, deşi de dimensiuni mai mari, cu creştinarea poporului dac, încă din primul secol al erei noastre!
SCENARISTUL : (suntem tot pe loculo sacru al cetăţii de la Costeşti) Pentru Lucrare aceasta imensă, spirituală şi religioasă, de unificare educaţional-religioasă a triburilor trace, care este o LUCRARE URIAŞA DE CONSTRUCŢIE, DE SINTEZĂ A LUMII TRACE, de ridicare pe un Nivel superior de organizare şi existenţă al neamului tracilor, este Preotul Deceneu una dintre Cele mai Mari Personalităţi. Minţi creatoare dată de pământul din jurul Carpaţilor. De aceea îl compara profesorul Ovidiu Drimba pe Eminescu, da, cu cea mai Mare Personalitate, cu Cel mai Mare Spirit creator care a existat înaintea lui Eminescu pe acest pământ daco-românesc. Pentru că Eminescu era şi este şi el o Personalitate de talia lui Deceneu…Subliniem, deci Deceneu este Cel mai Mare Spirit Creator dat de acest Pământ, alături de Burebista, zicem noi, pentru că el participă în mod activ, creator la realizarea CELEI MAI MARE CONSTRUCŢII ŞI SINTEZE SOCIALE, POLITICE, CULTURALE REALIZATE PE ACEST PĂMÂNT…El este Creator de Construcţie şi Sinteză social-culturală-politică uriaşă, şi nu autor de destrucţie…El este Un Geniu al Creaţiei, al Adunării tracilor la un loc, al Alcătuirii al Construcţiei şi Organizării fenomenului social-uman din jurul Carpaţilor într-o Sinteză Unitară, într-o Construcţie social-politică uriaşă. Al celei mai Mari Construcţii social-politice, economice şi spirituale realizate vreodată pe acest pământ…
SCENARISTUL: Înainte de a porni mai departe să mai întărim încă o dată în mintea citirilor şi a celor care urmăresc acest film documentar, alăturarea acestor două Nume Mari ale istoriei noastre, ale istoriei poporului traco-daco-român, alăturare care formează un arc imens peste timp. Ne referim la numele Preotului Deceneu, şi la numele Mihai Eminescu, la Fenomenul Deceneu din istoria tracilor şi la Fenomenul Eminescu din istoria poporului daco-român !. Este vorba deci despre Preotul Deceneu şi despre Marea Minte, Marele Poet şi Gânditor politic, Mihai Eminescu, unul dintre cele mai Mari Spirite creatoare date de acest pământ din neolitic până azi.

SCENA NR 3
SECVENŢA NR…1
SCENARISTUL : Şi acum haideţi să ne mutăm pentru un moment într-un alt loc sacru al poporului traco-daco-român…Suntem, aşa cum v-aţi dat seama, lângă statuia Sfinxului din Bucegi…(de undeva de departe auzim tulnicele sunând) Locul acesta este un loc misterios şi sacru…Radiesteziştii şi oameni care se ocupă cu studierea fenomenelor paranormale spun că aici în Bucegi s-ar afla o Poartă energetică ce ne-ar putea conduce într-un alt nivel ale existenţei, într-o altă dimensiune…Către un alt tărâm. Sfinxul din Bucegi este iarăşi o mare enigmă a istoriei acestui pământ. Istoricul Nicolae Densuşanu, care l-a cunoscut pe Eminescu, vorbeşte despre existenţa în neolitic în spaţiul nostru a unei Civilizaţii pelasge foarte dezvoltate, cea care a construit un Val de pământ care pleacă de la Turnu Severin ca să ajungă în nordul Morii Negre. Această Civilizaţie credem a fi creat de asemenea Sfinxul din Bucegi. Cert este că Mitul Hiperboreei, care se întindea din regiunea Deltei până în Moldova, în spaţiul de la nord de Istru, este mitul şi argumentul existenţei unei Civilizaţii bogate şi avansate care a existat demult pe pământul daco-românesc. Acelaşi lucru ni-l spune şi Mitul Lânii de aur…Ele sunt cu siguranţă mituri ale unei Civilizaţii foarte dezvoltate, a abundenţei.
SCENARISTUL: Acelaşi lucru ni-l spun şi Arheologii, şi descoperirile arheologice realizate în spaţiul carpato istro- pontic…Adică pe vatra pe care s-a întins Marele Regat Trac al lui Burebista. (toată această prezentare se va face pe un fond de muzică arhaică) Arheologia, care este o ştiinţă scrupuloasă şi exactă, pentru că merge numai pe ce ne dezvăluie artefactele, produsele civilizaţiilor care au existat, şi nu pe interpretarea unor legende sau a unor mituri, ne spune că în valea Dunării, în spaţiul carpato-pontic, deci în spaţiu Daciei, după încheierea glaciaţiunii Wurt, ultima glaciaţiune, aceasta însemnând acum 12.000- 10.000 de ani, omenii primitivi care rezistaseră şi supravieţuiseră în peşterile din munţii Carpaţi, încălzindu-se clima, au ieşit din peşteri şi au început să-şi ridice aşezări în spaţiul extracarpatic, adică în Câmpia Română, în Oltenia şi Muntenia, în zona Moldovei şi în spaţiul intracarapatic, Ardealul de azi. Oamenii aceştia ai mileniilor IX î. e n. -VIII î. e n. nu mai erau demult hominizi, ei erau homo sapiens sapiens. Erau oameni evoluaţi.. Ei bine oamenii aceştia pe parcursul primelor milenii care s-au scurs de la glaciaţiunea Wurt au domesticit animalele, au început să dea foc la păduri, să are terenul defrişat şi să practice agricultura…Producând astfel în mileniile VI-IV î. e. n prima revoluţie agrară din istorie, datorită în primul rând inteligenţei şi creativităţii lor şi în al doilea rând solului, pământului foarte productiv.
SCENARISTUL: Acolo unde găseau condiţii bune de viaţa, aceasta însemnând locuri mai bune pentru păşunat şi agricultură, îşi întemeiau aşezări, adică un fel de sătuce, de sate, în care locuiau din generaţie în generaţie şi care cu timpul, populaţia Aşezării crescând, au început să se dezvolte, să se întindă…Aceste aşezări care s-au dezvoltata într-un anumit Areal, pornind de la aceiaşi familiei, sau de la aceiaşi rădăcină genetică, urmaşii unei Mame mater, a unei mame străbune, de exemplu, pentru că suntem în Matriarhat, au stat mai târziu la baza formării gintei matriarhale şi a triburilor…De asemenea aceste triburi, care erau formate din mai multe aşezări, pentru că vorbeau aceiaşi limbă, comunicând între ele, au dezvoltata o Cultură specifică, proprie…O Cultură sau o Civilizaţie, cum ar fi Cultura Cucuteni, Cultura Căscioarele, Cultura de la Hamanagia. Adică oamenii aceluiaşi trib, făceau într-un anume fel plugul, uneltele, olarii construiau şi împodobeau cu motive plastice în acelaşi fel vasele de lut, le pictau la fel, folosind aceleaşi motive florale, geometrice, plastice, etc…
SCENARISTUL: Deci mai multe triburi vorbind aceiaşi limbă, comunicând între ele şi-au creat o cultură proprie, specifică lor, DEFINITĂ DE ELEMENTE ŞI CARACTERISTICI COMUNE, SPECIFICE, expresie a modului lor de a simţi şi de a gândi, a cunoştinţelor acumulate până la cel moment. Aceste triburi şi aşezările în care trăiau triburile care aveau o cultură proprie, unitară au fost denumite de arheologi peste câteva mii de ani, Culturi sau Civilizaţii. Aşa cum sunt Cultura sau Civilizaţia Cucuteni, Gumelniţa, Căscioarele, Hamangia, care a creat sculptura genială pe care noi am denumit-o Gânditorul de la Hamangia, etc etc…Pământul românesc este plin de aceste aşezări, de aceste Culturi şi Civilizaţii foarte dezvoltate ale neoliticului…
SCENARISTUL : Ce este foarte important de ştiut, şi subliniem acest lucru, triburile şi Culturile care s-au dezvoltata în spaţiul carpato-istro-pontic între mileniul X şi mileniul I aveau aceiaşi rădăcină genetică, aceiaşi bază generică, etnică şi culturală, spirituală, aşa cum o pădure se dezvoltă în mii de ani din aceiaşi ghindă. La un moment dat după mai multe generaţii o asemenea aşezare, acelaşi trib sau aceiaşi Civilizaţie se dezvolta şi devenea atât de numeroasă încât o parte din oameni, o parte a acestor aşezări, îşi lua avutul şi pleca să caute un alt loc mai bun pentru păşune şi agricultură, unde întemeiau o altă Aşezare. Astfel tribul devenea şi mai numeros şi mai mare. Sau întemeia cu timpul un alt trib, o altă Cultură, o altă Civilizaţie, mai departe în spaţiu…

SCENARISTUL: Şi aşa întemeindu-se aşezări noi pământul traco-daco-românesc pe care trăim noi, românii, acum, s-a populat, s-a umplut de aceste aşezări…Acesta este procesul lent şi complex prin care s-au dezvoltat în neolitic triburile pelasgilor, strămoşii tracilor, care au ajuns mai târziu să formeze o Civilizaţie unitară ce se întindea pe un spaţiu geografic foarte mare. Acesta este deci procesul prin care s-a format şi s-a dezvoltat Lumea tracilor, pe care preotul Deceneu şi regele Burebista au adunat-o într-unul din cele mai mari Regate al antichităţii.
SCENARISTUL : Haideţi să ne mutăm acum pe locul sitului arheologic de la Bugiuleşti, în locul numit Valea lui Grăunceanu. Suntem iarăşi pe un loc sacru al pământului românesc. (mică pauză. În arborii din apropiere auzim trilurile unor privighetori, din cer curge ninsoarea dulce a cântecelor ciocârliilor…În fundal auzim o muzica arhaică, îndepărtată. Aparatul de filmat investighează, locul, „pipăind” suprafaţa săpăturile arheologice şi ne redă imaginea întregului sit arheologic pe secţiuni şi în ansamblu) Arheologii ne spun că aici în „Valea Dunării”, la Bugiuleşti, o comună din sudul judeţului Vâlcea, în locul denumit Valea lui Grăunceanu, s-au descoperit cele mai vechi urme ale lui Homo Europeus. Ale Omului European…Hominizii care au locuit la Bugiuleşti, acum 1.800.000 – 2.000.000 de ani, subliniem, acum două milioane de ani, erau creatori de unelte primitive…Erau fiinţe raţionale, cu un intelect dezvoltat deci…În final vom spune că de aici, din acest loc, de aici din aceste locuri a început acum 2 milioane de ani înmulţirea lui homo eurpeus şi locuirea omenească, umană a Europei…De aici a pornit procesul de colonizare al întregii Europe de către Om…Procesul îndelungat de transformare a Europe în habitat uman, adică în spaţiu în care omul trăieşte, munceşte, se odihneşte, se înmulţeşte…Aici, în valea Dunării s-a născut şi de aici a pornit Omul European să transforme Europa într-un spaţiu de locuit, în care urmaşii lui se vor dezvolta şi vor evolua. De aici au pornit primii europeni într-o aventură extraordinară care s-a întins pe milenii, şi care l-a condus pe Om la formarea Civilizaţiei europene de azi.
SCENARISTUL : Acest lucru ne spune că aici în Valea Dunării s-a petrecut, s-a consumat etnogeneza Europei, în această lungă perioadă istorică, între anii 2.000.000 î. e. n – şi anii 40.000, când asistăm la dispariţia în Vatra carpato-istro-pontică a Omului de Neanderthal.
SCENARISTUL : Temelia genetică a populaţiei care locuieşte astăzi, în epoca modernă, în Europa, aici s-a pus, în acest spaţiu a aşezat-o Dumnezeu. Deci, aici în valea Dunării se găsesc mormintele primilor strămoşi ai noştri, ai poporului daco-români, şi ale Omului European. În această lungă perioadă care se întinde între anii 2.000.000 şi 40.000.000 î. e. n. aici în Valea Dunării, care oferea cele mai bune condiţii de viaţă hominizilor cu intelect dezvoltat, şi oamenilor primitivi, s-au dezvoltat în acele timpuri de început nenumărate aşezări…În concluzie de aici din Valea Dunării omul primitiv s-a răspândit apoi în toată Europa…
SCENARISTUL : (este filmat vorbind, prezentând acest text în spaţiul sit-ului arheologic. Aparatul de filmat ne redă imaginea arborilor, a Văii lui Grăunceanu. Dealurile care se văd înspre Bălceşti) Măcar şi pentru acest fapt, că pe pământul românesc s-au găsit cele mai vechi urme ale lui Homo Europeus, că aici în Valea Dunării a făcut civilizaţia europeană de azi primii paşi, ar trebui să ne fie recunoscătoare Europa…Din păcate însă Europa nu ne-a fost şi nu ne este prietenă…(imagini ale satului Bugiuleşti văzut de pe dealul din apropiere)
SCENARISTUL: Acum 12.000-10.000 când peste Europa se înstăpâneşte Glaciaţiunea Wurt în faţa gerului şi a pământului îngheţat acoperit de zăpadă oamenii primitivi se retrag ca să supravieţuiască în peşteri…(pauză. Auzim o doină plină de melancolie cântată din caval) Oamenii primitivi care au supravieţuit în timpul glaciaţiunii Wurt în peşterile din Carpaţi, după terminarea glaciaţiunii, când vremea s-a încălzit au ieşit din peşteri şi au început, ca şi strămoşii lor de dinainte de glaciaţiune, să populeze spaţiul extracarpatic şi intracarpatic prin înfiinţarea de aşezări…Adică au populat cu aşezări, cu Civilizaţii, cum spun Arheologii, întregul spaţiu carpato-istro-pontic…(în timpul acestei lecturi vom auzi tot timpul, o muzică arhaică ce vine parcă din adâncul timpului)
SCENARISTUL: Perfecţionându-şi uneltele agricole şi de vânătoare, inventând alte unelte mai bune, care îl ajutau să producă mai mult, locuind pe un pământ foarte fertil, începând cu mileniile VII. şi VI î. e. n aici în Valea Dunării Omul produce Prima mare revoluţie din istoria omenirii, Revoluţia agrară.…Şi mitul Hiperboreei şi al Lânii de aur, tocmai lucrul acesta ni-l spun, la lucrul acesta se referă. Omul reuşeşte să creeze o abundenţă de produse, care îi asigură un trai îndestulat, o securitate şi un confort existenţial mai mare…Aşa cum era şi normal, trăind mai bine, având această abundenţă de produse alimentare oamenii au putut să nască mai mulţi copii şi să facă să ajungă la maturitate mai mulţi copii dintre cei născuţi. Datorită surplusului de produse alimentare şi condiţiilor mai bune de viaţă au supravieţuit, deci, mai mulţi copii din cei care se năşteau, iar media de viaţă a oamenilor crescut şi ea…Altfel spus revoluţia agrară a dus în spaţiul carpato-istro-pontic la producerea celei de a doua mare revoluţii, Revoluţie demografică…
SCENARISTUL : CADRU. Scenaristul se găseşte pe locul sitelui arheologic de la Cucuteni.
Suntem acum pe vatra aşezării neolitice de la Cucuteni, şi suntem în neolitic, acum patru, cinci mii de ani…(mică pauză. Aparatul ne redă imagini ale aşezării neolitice de la Cucuteni)…Ei bine, multe din aceste aşezări, pentru că se dezvoltă şi devin numeroase într-un areal geografic finit, încep să comunice între ele mai mult. Încep să se influenţeze cultural, să-şi transmită valori culturale, descoperiri tehnologice etc.., Şi pentru că între triburi apare lupta pentru locuri de păşunat şi pentru deţinerea unor locuri propice agriculturii aşezările încep chiar să se războiască între ele. Această luptă pentru condiţiile de viaţă dintre aşezări, dintre triburi trace devine după un anumit timp un fenomen des întâlnit în istoria populaţiilor neolitice din spaţiul carpato-pontic.
SCENARISTUL : Pentru că populaţia triburilor a crescut continuu, aşezările înmulţindu-se, devenind mai mari a început lupta între ele pentru resurse, pentru condiţii de viaţă, pentru păşuni, pentru pământ bun pentru agricultură. Această luptă dintre triburile pelasge care acopereau spaţiul din jurul Carpaţilor generalizându-se pe parcursul mileniilor această realitate avea să fie interiorizată şi asimilată de fondul sufletesc, de subconştientul colectiv al tracilor, şi să genereze ceea ce mai târziu s-a numit tendinţa de dezbinare din psihologia şi din comportamentul triburilor trace. Tendinţă moştenită în mileniile şi secolele viitoare de poporul daco-român, deci şi de noi, românii.
SCENARISTUL : Aşa se face că datorită revoluţiei agrare şi revoluţiei demografice multe aşezări s-au dezvoltat, au evoluat atât de mult încât în mileniile III şi IV. Î.e.n au ajuns să fie printre cele mai dezvoltate aşezări din acel timpuri…De exemplu aşezarea de la Cucuteni, unde ne găsim acum, era în neolitic o aşezare proto-urbană, sau mai bine zis este primul oraş din istoria omenirii. Precedând cu 2000 de ani aşezările de la Sumer, de la Babilon. Ba mai mult, la Tărtăria, o localitate din Ardeal, unde s-au descoperit celebrele Tăbliţe de la Tărtăria, oamenii care trăiau în această aşezare descoperiseră şi foloseau scrisul…Şi asta cu 1500-2000 de ani înaintea scrierii descoperite la Sumer…
SCENARISTUL : De aceea ar trebui ca noi, românii, să fim mândri de faptul că Civilizaţia europeană de astăzi, care este foarte dezvoltată, îşi are rădăcinile, îşi are temelia aici pe pământul pe care trăim noi, românii, acum. Primii noştri strămoşi, ai poporului român, fiind primii strămoşi ai Civilizaţiei europene de azi. Iar poporul daco-român se trage dintr-una dintre cele mai mari civilizaţi ale neoliticului şi ale antichităţii….Şi că noi, românii, poporul daco-român, suntem cel mai vechi popor european. Şi suntem poporul a cărui rădăcină este aici, în pământul din jurul Carpaţilor, de la începutul lumii…
SCENARISTUL : De aceea ar trebui să nu ne mai purtăm ca un popor de sclavi, ca un popor mic, defensiv, laş, care se lasă înfrânt, manipulat, jefuit şi umilit. Ci ar trebui să fim în istorie un popor demn, bogat, puternic, fericit. Să avem conştiinţa şi comportamentul unui Mare Popor. Ar trebui să fim cu alte cuvinte la înălţimea strămoşilor noştri ! Aşadar, aici, pe pământul românesc s-a dezvoltat în neolitic şi în anticitate una dintre cele mai dezvoltate şi mai mari civilizaţii ale timpului. Cu un nivel de cultură, de organizare, de cunoaştere foarte înalt, dacă prima scriere din istorie a fost descoperită şi inventată de oamenii care trăiau în aşezări în Ardeal, şi dacă aici, pe pământ românesc a fost făcută prima pictură rupestră şi a fost întemeiat primul oraş din lume, oraşul neolitic Cucuteni…
SCENARISTUL : Să mai spunem o dată : aici în valea Dunării are lor prima mare revoluţie agrară din istorie, are lor deci o mare revoluţie agrară, urmată de o mare revoluţie demografică, şi de o revoluţie a cunoaşterii, s-o numim aşa, de o mare revoluţie în planul cunoaşterii…Adevăr pe care îl confirmă descoperirea primei scrieri istoria umanităţii, a scrierii de la Tărtăria, şi artefactele culturale, ceramica şi statuetele, statuile create de oamenii care locuiau în neolitic acest pământ românesc…Cum ar fi Gânditorul de la Hamangia, capodoperă a artei plastice a umanităţii, de când există Omul pe pământ până azi…La acestea adăugăm miturile şi credinţele traco-daco-românilor. Toate acestea demonstrează o dezvoltare extraordinară a Omului care a locuit acest pământ din jurul Carpaţilor în planul cunoaşterii…
SCENARISTUL : (auzim clipocitul dulce al unui pârâu. Apoi auzim sunetul unui bucium şi o doină cântată la caval) Suntem acum pe situl arheologic de la Căscioarele, care arată ca un sat din zilele noastre. Mergem acum pe drumul principal al unui sat, cum ar veni, iar de o parte şi de alta se văd casele, care sunt asemănătoare cu casele satelor noastre de la începutul secolului XX. (O doină dulce cântată de o femeie vine parcă din începutul timpului)
SCENARISTUL : Să ne continuăm discuţia despre Culturile şi Civilizaţiile din neolitic, de pe teritoriul României… Revoluţia agrară, creşterea demografică a triburilor, a aşezărilor, revoluţia demografică fac ca începând cu mileniile IV- I î. e. n populaţia din zona Carpaţilor, deci numărul triburilor şi populaţia lor, numărul aşezărilor să crească atât de mult încât NU MAI ÎNCĂPEAU ÎN ACEST CREUZET ETNOGENETIC PRIMORDIAL AL EUROPEI.
SCENARISTUL : Şi atunci datorită densităţii aşezărilor, al oamenilor pentru că resursele, adică pământul pentru păşune şi pentru agricultură, erau limitate triburile au început să se lupte între ele…Bineînţeles că acest proces, fenomen al luptei, al războaielor necontenite dintre triburi şi aşezări a durat mii de ani…Acest lucru, războirea în continuu a oamenilor şi a triburilor din spaţiul carpato-istro-pontic, între ele, a fost interiorizat, asimilată de către memoria oamenilor, de către mentalul colectiv, de către memoria colectivă, de către subconştientul colectiv al oamenilor şi al triburilor care locuiau în acest spaţiu. Acum, în această perioadă lungă, de milenii, credem noi că s-a născut şi s-a dezvoltat în subconştientul populaţiei trace, al triburilor trace, al indivizilor umani care alcătuiau aceste triburi TENDINŢA CĂTRE DEZBINARE, pe care au moştenit-o, dacii, şi pe care o moştenim şi noi, românii de astăzi. Nu avem decât să ne uităm în jur, nu avem decât să privim la clasa intelectuală şi la clasa politică de la noi ca să vedem cât de dezbinaţi, de atomizaţi suntem. Tendinţa aceasta către dezbinare din mentalul tracilor i-a nenorocit, i-a distrus şi pe traci, şi pe daci, şi pe noi ! Dezbinare de care noi, românii, dacă nu învăţăm să scăpăm repede, şi dacă nu scăpăm de această patologie a psihologiei poporului român, denumită de noi, atomită, cât mai curând NOI ROMÂNII VOM DISPĂREA CA POPOR
SCENARISTUL… CADRU. suntem lângă sfinxul din Bucegi.
Haideţi să revenim din nou la sfinxul din Bucegi, în acest loc sacru, în acest punct care se află în centrul României, dar şi în centrul Lumii trace…
Pentru că lumea triburilor trace, deci triburile trace, prin dezvoltarea lor iradiantă, dinspre centru înspre în afara unui cerc imaginar, se întindea în mileniile II şi I î e. n, din nordul Mării Negre peste România de azi şi peste Câmpia Panoniei, adică peste Ungarie până în centrul Europei, până la Munţii Tatra… Şi de la Munţii Tatra până în peninsula Balcanică şi până în Nordul Greciei, în provincia denumită Macedonia. Atât de mult se întinseseră triburile trace care s-au format de milenii în spaţiul carapato-istro-pontic…Şi pentru că tracii erau o populaţie foarte numeroasă, întinsă pe un Areal geografic foarte mare, având o unitate etno-genetică, de limbă şi cultură străveche, erau al doilea neam după al neamul inzilor, aşa cum ne spune părintele istoriei.
SCENARISTUL: (pe fundalul unei muzici ancestrale) Din păcate însă Lumea tracilor, formată dintr-un mare număr de triburi, care se întindea din nordul Mării Negre şi chiar mai de la Est, până în centru Europe, la munţii Tatra, şi până în Grecia, era o lume foarte agitată, instabilă…Triburile se luptau, se războiau continuu între ele, fie pentru păşune şi pământ agricol, fie pentru că începând cu mileniul I î e. n unii Şefi de triburi, ca să fie şi mai puternici, au început să formeze Uniuni tribale…Un şef de trib, luptându-se cu triburile învecinate, le învingea şi alcătuia astfel o Uniune tribală…(mică pauză) Pe parcursul mileniului I s-au alcătuit astfel multe Uniuni tribale tracice…
SCENARISTUL : Cunoaştem că în zona Constanţei, a Tomisului exista în secolul VI î. e. n o Uniune de triburi trace condusă de regina Tomiris, cea care l-a învins pe Cirus cel Mare, regele perşilor. De la numele reginei Tomiris vine deci numele de Tomis, al cetăţii Tomisului, în care s-au stabilit ulterior grecii colonizatori, iar mult mai târziu, la sfârşitul sec I î. e. n a fost exilat marele poet Ovidiu. Dacă Regina Tomiris l-a învins pe Cirus cel Mare, regele Perşilor, cu siguranţă ea era nu numai inteligentă şi vitează, dar era regină peste o Uniune tribală tracă forte mare, care a putut să-i pună la dispoziţie un număr mare de luptători. În câmpia Bărăganului în secolul IV î e n., în jurul anului 300, exista Uniunea de triburi trace a regelui trac, getul Dromichete, care îşi avea capitala la Elis. Desigur o aşezare cu întărituri de pământ, şi cu o casa mai mare, numit Palatul regelui situată în Brăganul de azi. Regele Dromichete a fost atacat de regele Lisimah, regele unei Uniuni tribale tracice din Sudul Dunării…Acesta a trecut Dunărea cu armata sa de traci şi a intrat pe teritoriul regelui Dromicheta ca să-l înfrângă, să-l supună sau să-l omoare, desigur. Şi ca să-i ia bogăţiile adunate de el…(mică pauză) Regele Dromichete ne dă câteva dovezi de mare înţelepciune politică şi educaţională, expresia a unui Nivel de gândire şi de Educaţie foarte înalt la care ajunseseră tracii..…
SCENARISTUL : CADRU. SUNTEM ACUM ÎN CÂMPIA ROMÂNĂ, ÎNTR-UN LAN DE GRÂU. (pe fundal se vor auzi pe parcursul derulării filmului o doină din fluier, tălăngile turmelor de oi şi cântecele ciocârliilor) O să stăruim asupra acestui rege, asupra lui Dromichete, pentru că îl iubim şi pentru că el este un Simbol al înţelepciunii sociale, al superiorităţii Intelectului uman la care ajunseseră tracii. Şi pentru că el ne spune foarte multe lucruri despre lumea tracilor…(mică pauză) Capitala lui, aşezarea întărită, Elis, trebuie să fi fost pe aici prin zona Ialomiţei. (mică pauză. Acum se aude cântecul doinit al unui nai) Ştiind că va fi atacat de Lisimah regele Dromichete i-a adunat pe şefii de triburi trace sau de Uniunii tribale din împrejurimi şi le-a arătat un spectacol…Într-un ţarc a băgat mai mulţi câini…Câinii, bineînţeles, au început să mârâie unul la altul, să se încaiere, să-l tăvălească unul pe celălalt…Pe la jumătate luptei Dromichete a introdus în ţarcul câinilor care se luptau între ei un lup. În acest moment s-a întâmplat un lucru cât se poate de normal, câinii nu s-au mi atacat între ei, ci s-au unit împotriva Lupului, pe care l-au pus jos…

( Va urma)