PROCLAMAŢIA de la Iaşi a CONSILIULUI NAŢIONAL AL UNIRII

Unirea

Unul dintre idealurile pentru care a luptat poporul român în istoria sa milenară a fost realizarea unităţii naţional –statale, aspiraţiile de unitate au fost continuu prezente în întreaga viaţă economică, politică şi culturală a naţiunii noastre, avându-şi temeiul în vieţuirea neîntreruptă pe acelaşi teritoriu, în legăturile multiple şi neîntrerupte ce au existat de-a lungul secolelor între toate regiunile româneşti, în conştiinţa unităţii de origine, neam, limbă, de obiceiuri şi credinţă.
Crearea statului naţional unitar la 1918 a încununat un proces cu rădăcini adânci ce şi-a găsit expresia supremă în unirea celor trei state româneşti la 1600 sub Mihai Bravul şi la crearea statului român modern la 1859.
Dezmembrarea statului naţional român în 1940 prin aplicarea prevederilor pactului Molotov-Ribentrop a cauzat numeroase suferinţe poporului român. Lichidarea consecinţelor acestui act de violenţă asupra suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României poate avea loc doar prin realizarea voinţei întregului popor român de unitate şi independenţă naţională.
Întrunit în convenţie, Consiliul Naţional al Unirii adresează întregii naţiuni române în sfânta zi a Unirii prezenta proclamaţie:
In baza dreptului popoarelor la autodeterminare şi unitate naţională,
luând în consideraţie necesitatea restabilirii Statului Naţional Unitar Român în hotarele lui fireşti de la 1 Decembrie 1918, recunoscute prin tratate internaţionale,
fiind conştienţi de oportunitatea momentului istoric favorabil lichidării consecinţelor pactului Molotov-Ribbentrop şi ale agresiunii sovietice asupra României, în urma cărora Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, au fost desprinse din corpul ţării, act de violenţă ce a cauzat exodul a peste 800 000 de români, exterminarea şi deportarea în masă a românilor rămaşi sub ocupaţie sovietică, distrugerea sistematică a fiinţei naţionale, a credinţei creştine şi a conştiinţei de neam, precum şi implantarea de populaţie alogenă în teritoriile anexate în scopul dizolvării şi asimilării totale a elementului etnic românesc, stăpân dintotdeauna pe aceste pământuri,
constatând urmările nefaste ale politicii colonialiste asupra resurselor şi a economiei acestor regiuni, soldate cu Menţinerea Basarabiei şi nordului Bucovinei într-o permanentă stare de subdezvoltare, reducându-se la condiţia de sursă de materii prime – situaţie ce a generat un nivel mediu de trai sub limita sărăciei -,
considerăm că naţiunea română are datoria sacră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să înlăture nedreptatea istorică ce i s-a făcut printr-un act de voinţă naţională care să reîntregească România în frontierele ei fireşti. Numai o asemenea decizie asumată de către toată suflarea românească în deplină solidaritate prin depăşirea disensiunilor interne de orice natură, precum şi a complexului de inferioritate în raporturile cu statele vecine,poate apropia ziua reunificării Patriei. Numai astfel putem evita efectele dezastroase asupra economiei şi calităţii vieţii, dar şi pericolul unui conflict militar cu forţele antinaţionale din aceste teritorii.
Dezagregarea statului sovietic provoacă tendinţe periculoase de restaurare sub o altă mască a aceloraşi structuri imperiale, obligându-ne să adoptăm o decizie similară cu cea din 1918, adică ieşirea imediată a teritoriilor ocupate de sub influenţa vecinilor din est şi reaşezarea României în frontierele ei legitime.
Fiecare român trebuie să-şi găsească locul în Mişcarea Unionistă.
Astăzi, la 130 de ani de la prima şedinţă a parlamentului principatelor unite care a avut loc la Bucureşti în ziua de 24 ianuarie 1862, istoria face să fim reuniţi într-o şedinţă a parlamentarilor români de la Bucureşti şi Chişinău, sprijiniţi de toate forţele unioniste din toate teritoriile româneşti, pentru a împlini ceea ce vitregiile unui secol ne-au împiedicat să înfăptuim.
Noi nu sărbătorim îngroparea unui imperiu; ci învierea unei naţiuni, întrucât acest secol a demonstrat încă odată că Dumnezeu îşi face istoria sa cu oamenii prin naţiuni şi nu prin imperii.
Preceptul biblic de a-i face aproapelui ceea ce îţi doreşti ţie îl vom aplica faţă de conlocuitorii noştri de alte naţionalităţi.
Suntem convinşi că prin realizarea dezideratului reîntregirii României în conformitate cu normele de drept internaţional, Ţara noastră va deveni un factor stabilizator în această zonă a Europei.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Iaşi, 24 ianuarie 1992.